|
|
|
Planul Lucrarii
Premize.
Istorice
Ideologice
Arhitecturale
Oras:
« Interactiunea , si nu locul este esenta vietii urbane si a orasului » Melvin Weber 1964"Order and Diversity.Community whithout propinquity.
Cartier:
"in aceassi masura vag si indispensabil , cuvantul « cartier » pare indisolubil legat de de notiunea de oras. Este utilizat de catre toata lumea in limbajul curent, de accea este cu atat mai dificil de decelat sensul acestui termen polemic .
Ca si alte elemente fondatoare si fundamentale ale orasului: strada, parcela, cartierul desparte si in acelasi timp aduna elemntele constitutive ale cetatii .
Notiunea de cartier care se « traieste » ,acel « le cartier vecu », specifica parizienilor implica unele aprofundari de sensuri , specifice unor demersuri mai degraba sociologice sau antropologice.
Delimitarea notiunii de cartier , de proximitate care desparte si in acelasi timp apropie tine mai mult de o anume finete filosofica a observatiei decat de notiunile curente cu care un arhitect sau un urbanist lucreaza.
Din punctul actual de vedere al arhitecturii cartierul poate fi considerat ca o entitate morfologica care genereaza locuitorilor sai un sentiment de apartenenta.
Definitia prezenta nu exclude alte definitii, complementare si nici nu amputeaza o posibila rasturnare de sensuri , un feed -back. , o mutatie multipla a relatiei cartier -locuitorii sai sau de ce nu locuitori care-si genereaza propriu cartier(cartierul cojocarilor,al croitorilor , sau exemplul actual al zonei Defense)
Structura urbana :
Desfasurarea unor temporalitati succesive , care isi imprima tramele caracteristice la nivel funciar prin intermediul parcelarului(o structura cvasi- perena) iar la nivel sensibil, vizibil , caracterizat prin construit, cai de comunicare.
Tesut urban :
Domeniul sensibil , palimsestul orasului care face dovada unui anume ritm la nivelul vietii locuitorilor sai. Este de obicei caracteristic unei anumite perioade (hausmanian, HBM(habitation bonne marche) ansambluri moderniste.
ZAC :
Zonne d`amenagement concerte(zona de amenajare concertata)
Operatie de urbanism intiata de catre colectivitate in colaborare cu factorii de decizie locali si care este instrumentata pe un teritoriu precis.
Ea permite interventia asupra ansamblului de sectoare care definesc situl respectiv, atat din punct de vedere arhitectural , cat si social : habitatul, locuirea , spatiile publice, reteaua stradala, din punct de vedere al deplasarilor , al transportului, al dezvoltarii economice, a echipamentelor de proximitate.
Operatiunea este initiata , dirijata si realizata de catre forurile locale in parteneriat cu o serie intreaga de actori economici privati.
Acest demers permite asigurarea unei tratari globale a sectorului respectiv , dintr-o multitudine de puncte de vedere complementare , intr-un timp relativ scurt
Din punct de vedere arhitectural , acest tip de operatiune presupune un arhitect coordonator , care isi impune propria viziune asupra spatiului urban, ceilalti actori urbani trebuind sa-si coordoneze eforturile in directia data de acesta.
Acest tip de operatiune a fost legiferat in Franta in 1967 .
Exemple : ZAC Bercy, ZAC Massena, ZAC Reully etc.
Clasificare sintetica a directiilor demersului arhitectural(sic!)
Din punct de vedere spatial (urbanistic)
Oras (12 emme arrondissement)
Evolutie
Situatie existenta
Premize ale dezvoltarii
ZAC
Evolutie
Situatie existenta
Premize ale dezvoltarii
Sit propunere
Din punct de vedere conceptual:
Regulile orasului (implicite, bazate pe evolutia fireasca, pe referintele istorice , pe statutul de oras coerent pe care traditional il are Parisul)
Evolutie
Situatie existenta
Premize ale dezvoltarii
Regulile interne ale ZAC-ului (programatice, cu pretentia de « a face » orasul de a repara , de a retese structurile neadaptate la exigentele unei dezvoltari contemporane
Evolutie
Situatie existenta
Prezumtii ale unei posibile dezvoltari
"solutia"
a "rule whithin the rule" o regula aflata intre doua reguli , la limita a doua stari de fapt, a doua legitati diferite
Din punct de vedere al programului:
Uniunea Europeana (tarile asa numite vestice) un set de reguli care definesc Europa ca entitate
Evolutie
Situatie existenta
Premize ale dezvoltarii
Europa de est (o entitate a posibilei reantregirii , un deziderat in final implinit, in acelasi timp o alta civilizatie)
Evolutie
Situatie existenta
Premize ale dezvoltarii
Maison de lŽEurope de lŽEst un simbol al acceptarii, al prezentei afirmate, poate chiar al neagresiunii..
Oras:
evolutie
Implantat in Estul parizian le 12emme Arrondisement a cunoscut o evolutie destul de liniara, urmand in mare tendintele economice si sociale generate de fenomenul locuirii in Paris si zonele limitrofe.
Cartierul s-a format progresiv, pana in secolul al XIX-lea , prin acumularea si marirea micilor burguri inconjuratoare orasului, si prin acumularea de activitati si echipamente specific urbane , care au antrenat o urbanizare din ce in ce mai accentuata.
Inca din Antichitate carierul a avut vocatia comerciala si industriala a intersectiei de drumuri pe actuala sa locatie trecand doua drumuri : la route de Meaux , respectiv la route de Charenton .
In Evul Mediu in afara incintelor lui Carol V se aflau doar cateva sate : Reully , Charenton si Bercy, cateva mici manastiri si abatia SaiteAntoine cea care va genera si favoriza deyvoltarea a ceea ce mai tarziu se va numi faubourgul SaiteAntoine.
Procesul de urbanizare se continua cu crearea unor mici stradute de legatura ;Saint -Nicolas, Erard, dela Rapee(rue de Bercy), care se adauga la axele de urbanizare existente.
La mijlocul secolului al XVIII-lea Faubourgul Saint -Antoine atrage noi activitati :fabrici de portelan, de tapet, de faianta, fapt care induce densificare construitului, si o crestere a populatiei.Incepe totodata procesul de lotizare, de edificare de locuinte, cartierul pastrand un caracter muncitoresc , de manufactura, industrial , care este vizibil si astazi.
In secolul al XIX-lea se dezvolta din ce in ce mai accelerat activitatile economice , constructia de locuite, si mai important remodelarea sistemului stradal , a infrastructurii.
Deschiderea canalului Saint -Martin ,sia basinului dela Arsenal permite cartierului, situat in amontele capitalei sa primeasca marfurile care coboara pe Sena, in principal lemn si vin care va constitui un produs specific cartierului.
Aceste activitati vor favoriza productia de mobila din cartier pe de o parte, si deschiderea aantrepozitelor de la Bercy pe cealalta parte.
Implantare garii Lzon se va constitui intr-o intr-o operatie favorabila cartierului, de asemeni deschiderea unor strazi care fac legatura cu restul orasului (la rue de Lyon, boulevard Diderot).
In timpul celui de-al doile imperiu sistemul de mari bulevarde , deja bine constituit, este completat de legatura centrala care lipsea bulevardul Daumesnill., in acelasi timp cu densificarea cartierului, cu crearea unor noi lotizari care profita de dezenclavizarea oferita de noile trasari(rue Dugomier, de Madagascar, de Capri, Sidi-Brahim.avenue de Corbera).
In acelasi timp vocatia , manufacturiera, industriala, si comerciala a cartierului devine din ce in ce mai pregnanta , mai ales in ceea ce priveste comercializarea vinurilor.
In prima jumatate a secolului XX-lea nu se executa decat cateva operatiuni HBM, rue de Prague, dar mai ales cele din bulevard des Marechaux, boulevard Ponitowski si Soult.
Incepand din anii saizeci, cartierul este , discret dar continuu , si profund renovat.Apar astfel tipicele insule de bare si turnuri moderniste de ex « ilot Saint-Eloi.
In anii saptezeci, se construieste o aglomerare de turnuri cu functiuni adecvate sectorului tertiar intre Gare de Lyon si Sena , pana la Bercy.
Incepand din anii optzeci ca urmare a unor studii urbane conduse de o noua logica urbana incepe renovarea antrepozitelor de vin dela Bercy, renovare condusa de idea directoare de a creea un nou cartier al capitalei, organizat in jurul unui parc de 15 hectare, parc de Bercy.
In jurul acestui parc se implanteaza mari constructii care gazduiesc echipamente publice : Palais Omnisport de Paris -Bercy,(sediu al marilor concerte si activitati artistice care se tin in capitala Frantei), sau Ministerul Economiei si Finantelor.
In acelsi timp se construiesc Opera Bastille in locul garei Bastille, realizarea cartierelor Reully si Bel-Air etc.
In acelsi timp cartierul pierde o parte din vocatia sa industriala si functiunile legate de caile ferate
Care sunt inlocuite de de locuinte, comerciale , echipamente publice si culturale.
Ultima repunere pe tapet la nivel oficial a problematicii celui de-al XII-le arrondisement a avut loc in 1994 : un studiu care vizeaza modernizarea zonei , axandu-se in principal pe integrarea elementelor noi in tesutul vechi, un program OPAH(perimetre d`aide a l`habitation), de asemenea noi reglementari cu privire la aliniament parcelelor, la noile reguli urbane specifice cartierului
Este de remarcat in contextul actual rolul tot mai mare pe care il au comunitatile umane care locuiesc in in zona , care prin actini uneori sustinute isi revendica rolul decizional in modelarea viitoare a cartierului.Un exemplu il constituie grupul de initiativa Bercy village.
Evolutie
ZAC Bercy din cel de-al XII-lea arondisement face parte dintr-o operatie mai importanta care are drept scop revitalizarea estului parizian , conjugata fiind cu cea de data mai recenta ZAC Massena , de cealalta parte a Senei in jurul Bibliotecii Nationale.Planul de amenajare a zonei prevedea crearea unui parc urban de 12 hectare, cu functiuni anexe(in general alimentare si mic comert viticol) si un nou cartier rezidential.
Cartierul rezidential a rezultat in urma unui efort de regandire a spatiului urban , mai precis a relatiilor pe care acesta le-ar putea avea cu parcul Bercy.Problemele de rezolvat erau dintre cele mai simple, propunandu-se rezolvarea unui frpnt urban de 600 metri lungime si de o inaltime importanta care se vroia coerent dar in acelasi timp diversificat in ceea ce priveste tratarea arhitecturala. Rolul pe care arhitectul coordonator , in acest caz Jean-Pierre Buffi , si l-a asumat era acela de a reglementa de o maniera cat mai precisa , un cadru de referinta, « o trama » in care arhitectii , si constructorii sa-si poata exercita atributile specifice.
In proiectul Bercy -Front de parc, coerenta frontului nu decurge din unitatea formala a unui front continuu, care poate deveni asa cum e cazul de multe ori un simplu decor in spatele caruia se poate ascunde orice(cum e cazul la fronturile Hausmanniene ).
Dimpotriva s-a dorit o reflexie asupra a ceea ce inseamna o insula, un travaliu asupra formei, asupra « grosimii » insulelor.Similar cu cartierul care bordeaza Champs- de- Mars , caracterizate de un dublu sir de cladiri de inaltime variata, strapunse din loc in loc de cesuri transversale, proiectul Bercy -Front de parc , contine doua tipuri de cladiri : cele de capat, care bordeaza extremitatile cesurilor transversale . si ce din camp :spre strada un front relativ continuu, iar spre parc cladiri punctuale cu vocatie pavilionara, asezate pe un soclu.spatiile astfel rezultate deschizand spatiul interior al insulelor spre lumina, permitand o anumita transparenta, o deschidere din si spre parc.
Imobilele de capat « les tetes d`ilot » au rolul de a structura , prin repetitia lor frontul .Fatadele care dau spre parc sunt impartite in doua benzi verticale : una majoritar transparenta, cealalta dominant plina.Prin contrast pavilioanele erau gandite ca obiecte de forma si expresie libera, unite de balcoane neantrerupte , situate la doua niveluri care formeaza un cadru vizual si redesineaza unitatea si continuitatea fondului.Spre strada insulele sunt inchise de un al treilea tip de cladire, care uneste claadirile de capat, cladiri expuse soarelui si deschise spre parc.
Transparenta se doreste a fi nu doar literala, in proiect existand si posibilitatea de a accede in interiorul insulelor , de a le traversa.
Frontul ce locuinte este articulat spre Palais-Omnisport Paris-Bercy si spre parc cu Maison de L`Amerique , echipament cu valente culturale inscris in logica unei diversificari , a unei mixitati a programelor.
« Proiectul urban s-a noscut din vointa de a depasi conceptia hausmaniana a insulei inchise, care in conditiile orasului modern este restriciva, fara a exploda ,fara a dezintegra insula inchisa, pune in discutie si in relatie spatiul interior al insulelelor cu publicul , cu locuitorii » (Jean -Pierre Buffi, arhitect coordnator)
La Bercy -Front de parc este realizata o premiera in regiunea pariziana, gandirea arhitecturala si cea urbana reusesc o coabitare si o instrumentare simultana , sub indrumarea unui arhitect.
Stare de fapt :
La 10ani de la finalizarea partiala a lucrarilor in 1995, Bercy -Front de parc face parte dintr-un cartier in plina expansiune , cu o calitate a vietii buna , dar si cu multe puncte sensibile.
Cel mai bun indicator pentru definirea starii de fapt actuale este consultarea siturilor de internet ale locuitorilor ZAC-ului , o prezenta e extrem de activa si responsabila fata de problemele existente.
Din operatiunea initiala proiectata au ramas portiuni necompletate din varii motive unele de conjunctura, altele economice , unele evolutii externe vointei proiectantilor , iar unele pur si simplu din motive de neadaptare a proiectarii la cerintele sitului.
Astfel :
Desi programata initial a fi ridicate intr-un timp relativ scurt pentru a avea dupa cum Luis Khan zicea : »constiinta ansamblului », ritmul de edificare nu a fost cel dorit tot felul de sincope aparand pe parcurs, mai ales partea dinspre fostele antrepozite de vinuri unde o intreaga insula a ramas neterminata, situatie care coincide cu locul cel mai sensibil , cel care are potentialul unui posibil conflict.
La punctul de articulare intre capetele frontului construit si tesutul existent acolo unde diferenta de scara impune o negociere , o nuantare a regulilor problema nerezolvata prin regulamentul initial de urbanism , mai bine zis ignorata de acesta, a fost lasata sa treneze de facto.
In partea opusa , spre parc , problema terminatiei a fost rezolvata prin implantarea unui imobil unicat Maison de l`amerique proiectat de Frank O. Gehry ,, proiect care din cauza amplasarii nejudicioase in plin parc intr-un spatiu necirculat si a problemelor de finantare alimentate si de proasta sa deservire , a fost abandonat si convertit cu destule greutati in 2002 datorita formei sale particulare, in Maison du Cinema.
Ideile generoase de transparenta si permeabilitate (duse apoi pe un alt palier de urmatoarea mare operatie urbana de la ZAC Massena , operatie condusa de Cristian de Portzamparc, care a propus conceptul de « ilot ouvert », unde mixitatea este o prioritate programatica, iar nu un deziderat ca in cazul de fata), sunt devenite doar virtuale,in ceea ce priveste permeabilitatea, transgresarea limitelor insulelor fiind imposibila , » rezolvarea » fiind foarte seaca : garduri care limiteaza accesul.
Din punct de vedere functional lipsa unei mixitati adecvate , face parte din desideratele locuitorilor fiin perceputa ca un factor de disconfort.
Echipamentele publice de proximitate inca nu au fost construite , sau sunt prea departe , Maison du Cinema este asezata la cateva sute de metri de unu din cele mai mari complexe de cinematografe din Paris, respectiv Multiplexul USG Cinecite, in general cartierul fiind perceput ca neterminat din acest punct de vedere.
Disfunctionalitatile majore sunt generate de nerezolvarea spatiala a zonelor sensibile, de contact, intre nou si vechi, de lipsurile unei gandiri arhitecturale destul de vechi si care nu s-a dovedit destul de flexibila pentru a suporta, la un timp destul de scurt de la concepere , presiunile diverse existente sau cele nou aparute.
Ca puncte forte ale ZAC-ului sunt reteaua care-l conecteaza de restul parisului, si care este destul de importanta ca amploare si calitate, in special Metro Cour-Saint Emillion aflat in extremitatea sudica a parcului , la limita « barei » lu Jean Pierre Buffi asezarea sa avantajoasa in raport cu zona Bibliotecii Nationale, cu polul de afaceri creat diametral opus fata de ansamblul Palais Omnisport -Ministerul afacerilor interne si a economiei, inclusiv hotel Sofitel, USG Cinecite, si Bercy Village( o pitoreasca zona de loisir aflata la extremitatea Bercy -Front de parc , si care are rolul de iterfata, de contact intre cele doua zone de mai mare inaltime)
In general afluxul de vizitatori este important , circa 8.000.000 persoane pe an , iar Bercy Village , atrage impreuna cu USG Cinecite o mare parte din acestia.
Premize ale dezvoltarii :
La un deceniu de la terminarea in cea mai mare part a lucrarilor , Bercy -Front de parc are problema caracteristica experimentului uneori prea autoritar, in care punctele sensibile par a coincide cu crizele financiare ale promotorilor privati, intr-un veritabil « cas d`ecole » al urbanismului ultimelor doua decenii.Proiectat la sfarsitul anilor optzeci, si edificat partial la inceputul urmatorului deceniu ansamblul ZAC Bercy are odata cu trecerea timpului maturitatea (ajutata bineinteles de unele conjuncturi..asa-zis nefavorabile ) de a-si asuma nereusitele si a le rectifica.
Sit propunere :
Situat la zona de contact intre Bercy- Village , Parc Bercy, si insula « neo-hausmaniana » proiectata de Jean Pierre Buffi ,cu constructile realizate de Henri Ciriani, Situl beneficiaza de prezenta unui aflux considerabil de vizitatori de la foarte apropiata gura de metrou :Cour Saint-Emilion.Trama rectangulara , proprie imobilelor din celelalte insule ale Bercy -Front de parc preoiesctate de Cristian de Portzamparc, respectiv Herni Ciriani , se transforma la zona de tangenta cu Bercy-village intr-una oblica, parca pentru a marca terminatia, si pentru a pune in evidenta o posibila mutatie.Spre sud-est Bercy Parc veritabila inima verde a cartierului, care a generat de fapt spatialitatea fiecarui dintre elementele ZAC-ului, un loc de recreere apreciat.
Spre est Bercy village un ansamblu de loisir tematic de joasa inaltime rezultat din reabilitarea fostelor antrepozite de vinuri , foarte pitoresc si foarte frecventat de asemeni.Bercy Village este si un punct de trecere aproape obligat prin cele doua pasaje passage Saint vivant, si Passage Cour St.Emilion, spre USG Cinecite Bercy.
Spre vest , pe o parcela de marime mica in comparatie cu insulele din ZAC, se afla o scoala primara, o constructie provizorie de joasa inaltime.
Dupa cum se observa chiar din schemele conceptorilor Bercy -Front de parc este tratat intr-un mod diferentiat din punct de vedere al compozitiei urbane :
-partea dinspre Palais-Omnisport Paris-Bercy are o cladire unicat fosta Maison deL`Amerique,
-inspre Bercy -Village sirul de insule se termina in « camp » , o regula abandonata, un punct de infexiune nesustinut, si mai grav, din punct de vedere al functiunii terminatia este tratata la fel , o situatie cel putin stranie , avand in vedere faptul ca fluxul de public este incomparabil mai mare decat in tot restul insulei(din cauza proximitatii gurei de metrou aflata la cativa metri)
Vocatia acestei sub zone este in mod clar publica , din pacate aceasta directie nu e sustinuta de modul in care ansamblul a fost proiectat initial.
In concluzie din punct de vedere urban situatia perimetrului este cel putin critica, (situatie ilustrata si de starea de fapt existenta, care se traduce printr-o sistare a lucrarilor), directiile initiale trebuind a fi nuantate.
Din punct de vedere conceptual:
Regulile orasului (implicite, bazate pe evolutia fireasca, pe referintele istorice , pe statutul de oras coerent pe care traditional il are Parisul)
Intrebarea fireasca are orasul nevoie de reguli, mai mult ii pot fi aplicate un set unitar de reguli unei entitati in perpetua miscare..raspunsul este desigur afirmativ , continuitatea unei reguli este perceputa ca find un lucru pozitiv , cel putin de catre locuitori.Problema survine atunci cand silite de evolutia lucruirlor ,care nu inseamna intotdeauna progres, regulile se schimba.O noua regula isi face prezenta intr-o retea formata de vechile reguli. Problemele nu apar in camp ,unde coerenta structuranta a regulii aneantizeaza orice disjunctie ci sunt impinse spre periferii, spre zona de contact spre acel « in between », unde conflictul devine aparent si sensibil de cele mai multe ori.Situatia inversa in care dereglarea, conflictul se produce in masa , in grosimea campului structurant al regulii este patologica, duce de obicei la destructurare, la disparitie iar in medicina poarta numele sintetic de cancer . Impingerea aceasta a zonei cu probleme spre extremitati este salutara atat pentru vechea regula ,care astfel are un ragaz , o amanare , un semnal de alarma , poate o promisiune a adaptarii, cat si penru cea noua , care are in ea insasi potentialitatea de a deveni « o veche » regula. Toata aceasta evolutie depinde de viteza cu care se desfasoara lucrurile :Daca viteza este redusa cele doa reguli atat cea veche cat si cea noua invata sa « coabiteze »cea mai adecvata reusind incet, cu timpul sa se impuna.Daca viteza este mare si in plus sustinuta de motivatii ideologice cum este de atatea ori cazul in arhitectura , conflictul devine acut , starea de agresiune reciproca capata valente de stringenta, devine evidenta, distantele spatiale sunt substituite de distantele temporale care sunt definite ca interactiuni, ca deplasare deci.Se produce astfel o mutatie intre traditionala spatialitate (care are rolul extrem de bine definit si delimitat de a armoniza , de a media conflictul) si deplasarea in timp , interactiunea care pare a sugera insasi conflictul. Distantele in timp , temporale trebuie sa fie cat mai mici in vederea unei functionari optime a orasului , un exemplu fiind autostrazile si tot cea ce ele inseamna ca locuri de munca si comert , ca nodozitate functionala care structureaza in ultima faza spatiu urban. Idea ca un oras paseda forta de a se reinventa de fiecare data , la infinit parca , pe parcursul evolutiei sale .de a evolua si de a se reinnoi pe el insusi pe intregul sau teritoriu este mai mult un mit.
Acest gen de suplete pare depasit de un anumit timp de catre realitate, de exemplu unele cartiere din paris nu si-au modificat de un secol forma urbana..un lucru pozitiv se pare dupa nr de turisti dar care poate duce la mortificare pe o perioada mai lunga.(Parisul pierde locuitori , si locuri de munca, intr-un ritm destul de rapid )
Transformarea Parisului in muzeu este o capcana mortala, tocmai pentru ca acel farmec care ar in acest fi conservat , acea « joi de vivre »pariziana nu ar mai exista decat artificial, bine lustruit dar mort.
Regulamentele urbane percepute ca fiind de succes sunt extrem de putin idealiste, adica nu incearca sa fie sistematice , ci mai curand sa utilizeze cu suplete si finete terenul existent.
Nu un teritoriu abstract , ci 75000 de parcele din Paris, parcele clar constituite , si in majoritate construite.
Diferentierile sunt tratate la nivel funciar, specificitatile , particularitatile locale sunt luate in calcul, si se incearca a fi exploate totala .Cealalta fata a unui urbanism de acest tip este cea ca legatura cu operatiile hausmaniene este explicit facuta, acel neo-hausmanian care se pare guverneaza modul in care se construieste la nivelul orasului.
. Regulile interne ale ZAC-ului
(programatice, cu pretentia de « a face » orasul de a repara , de a retese structurile neadaptate la exigentele unei dezvoltari contemporane.Solutia unei zone de amenajare concertata este exttrem atragatoare la prima de vedere Un efort relativ important canalizat spre o dezvlotare care altfel lasata la latitudinea fluctuanta a antreprenorilor privati ar putea trena, sau si mai rau ar devia spre o lipsa de control totala.
ZAC-ul permite din cauza tratamentului privilegiat de care dispune aparitia unor teritorii « puternice » coerente la nivel urban, cu regula extrem de lizibila , si care cu trecerea anilor risca o amortire o stagnare.Modul in care este articulata o asemena logica aZAC-ului este extrem de clar si in ceea ce priveste proprietatea asupra terenului, care in cazul de fata apartine in totalitate aceluiasi proprietar.(aici revine acut discursul modernist al imobilelor raspandite liber pe un teren care nu poate fi atasat nici unei constructii, cu toate nejunsurile care deriva din lipsa unor limite clare de proprietate, racordare la retele, o incapacitate sistematica de construire fara a face tabula rasa)
ZAC -urile mai recente cum este cel de la Massena beneficiaza de o regandire a relatiei constructie parcela, o anumita suplete programatica revine, presupunand reaparitia unei asa zise »parcele eficace » mai adaptabila, care saa permita daca e cazul o substitutie bucata cu bucata parcela cu parcela.
O problema a perimetrului, a limitei exista, ZAC-ul este violent programatic, poarta in sine dorinta de « a face » orasul, nu de a renova orasul, ci in mare parte de a l transforma, de atransforma tertoriile pe care este implantat .In general in Franta , si cazul de fata unu face exceptie, un ZAC este utilizat atunci cand este vorba de frise industriale, vechi teritorii apartinand de pilda SNCF, si care sunt transant separate de oras , limita de separatie care ar trebui rezolvata sau stearsa.Limita care este mentinuta insa de facto de cele mai multe ori .
Suprapunerea temporala de limite , continuitatea unor limite, aglomerarea acestora , in afara de problemele de natura filosofica pe care le pune poate duce la dificultati in abordarea din punct de verere spatial, arhitectural.
Ideologic si chiar pragmatic ZAC-ul trebuie sa poata fi unitar « cuantificabi »l in ceea ce priveste raportul sau cu ceea ce este in jur , (punerea sa sub jurisdictia si viziunea unui unic conceptor )
Dar si suficient de flexibil , de adaptabil pentru a nu permite inlocuirea unei limite cu alta, mai noua
Coerenta ideologica atat de atragatoare permite coabitarea cu o posibila dezagregare viitoare , dezagregare care coincide cu integrarea , cu contopirea cu orasul ?
Care contopire pana l a urma este scopul ultim al cretiei ZAC-ului.Aducerea , sau readucerea unei parti de oras(parte de oras care nu-si mai gaseste locul in oras, dupa ce secole la rand a fost insasi orasul cu ale sale strazi ale postavarilor, cu ale sale cartiere ale comerciantilor de vin, ale ebenistilor)
este incredintata paradoxal unei strategii care porneste la centru spre periferie , iar nu de la limite , de la zona de contact spre centru, dupa cum logica reparatorie a Zac-ului ar impune-o.
Abordarea neohausmaniana apare ca o exceptie , o nuantare a unei reguli care nu aexistat niciodata in acel loc, ci de fapt este o prelungire un transpalnt al unei reguli vechi cea a Parisului lui Hausmman , de care ne despart mai multe hectare de cale ferata, o bariera de ntrecut.
« Neo »- este un prefix care aici joaca rolul butaforiei, acela de ajustifica o atitudine , nostalgica care ne duce cu gandul la reusita consacrata (neperceputa ca atare de contemporanii lui Haussman)si scuza lipsa unei reflexii mai complexa asupra spatiului urban modern.
Logica care a condus la aceasta atitudine este usor de inteles : centrul orasului este transformat intr-un generator si in acelasi timp un consumator de semne, un loc al memoriei reconstituite a orasului, cu o anumita autenticitate conservata in partea sa tare, stringenta : « zona istorica » intangibila si care este transplantata, exportata,care cucereste noi teritorii in zonele limitrofe , percepute ca destructurate.
Orasul este imuabil , formele sale urbane de baza sunt translatate temporal si spatial , sunt pastisate, in numele medierii, al continuitatii.
Cele doua memorii ale locului cea reala, negata, si cea justificativa imaginata in scopuri ideologice
formeaza o compozitie echivoca , un colaj si sunt invocate chiar in discursul justificator : « noul cartier trebuie sa transpuna o dubla apartenenta ,,cea atipica, a antrepozitelor de vin cu cea familiara a tesutului urban parizian a carui prelungire ar trebui sa o formeze »
Intre Parisul Haussmanian si Bercy este insa bariera de netrecut al linilor de cale ferata.
Contradictia doctrinei este evidenta : implantarea noului , unui nou foarte clar conturat care poarta in sine foarte putina senibilitate fata de context intr-un existent extrem de fragil.
"REGULA, DOGMA"
a "rule whithin the rule" o regula aflata intre doua reguli , la limita a doua stari de fapt, a doua legitati diferite
Definitie
comform DEX regula poate fi definita ca :
1. norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen.
o de ~ = in mod obisnuit.
2. principiu conducator, linie de conduita, precept, obicei.
3. randuiala, ordine, regularitate. (<lat. regula, dupa fr. règle)
Definitie
comform DEX dogma poate fi definita ca :
1. invatatura, teza fundamentala a unei religii, obligatorie pentru toti adeptii ei, care nu poate fi supusa criticii.
2. teza considerata ca imuabila, care trebuie acceptata necritic si aplicata rigid, fara a tine seama de conditiile concrete. (<fr. dogme, lat., gr. dogma)
comform bisericii ortodoxe dogma este : "o afirmatie categorica, intemeiata nezdruncinabil, ca fiind adevar de credinta descoperit de dumnezeu, pastrat, formulat si propovaduit de Biserica credinciosilor spre mantuire"
Deosebirea fundamentala intre regula si dogma este modul de constituire, originea : regula este data de oameni este inventata, , dogma este de la Dumnezeu, este relevata oamenilor , si are drept finalitate mantuirea.
Lipsa de justificare a regulii este fireasca, o entitate creata de oameni si din aceasta pricina neputant fi decat slaba, cu scopuri mutabile, conjuncturale, indepartate de idea de ideal dezinteresat care este mantuirea , mantuirea tuturor oamenilor .Farama de ideal pe care o regula poate sa o contina este trunchiata de interesele conjuncturale, de mutatiile , uneori profunde pe care le sufera, de asa-zisa adaptabilitate.
Finalitatea initiala a primelor regulil nu poate fi una rea, fara Dumnezeu, modelul urmat fiind unul revelat de insusi Dumnezeu.Primele reguli nu au fost decat copii ale unui adevar revelat de catre dumnezeu primilor oameni.Clonarea , atat cea conceptuala , cat si cea operata temporal nu a fost decat un proces imperfect , de degradare , de pierdere.
Trecerea de la arhetip la paradigma a degradat valoric continutul regulii.
In arhitectura in afara de interesul strict pragmatic al unei reguli(acea de a canaliza , de a impartasi unui numar cat mai mare de oameni intelegerea a ceea ce fac, o justificare, un argument , o interfata vaga si usor blamabila in caz de conflict, in acelasi timp un mod a indeparta conflictul, o cale pentru cei care au pierdut obisnuinta revelatiei. regula mai pastreaza uneori camuflat dar de cele mai multe ori explicit , acea sete de ideal, acea dorinta de absolut de transcedere, de sublimare a unor situatii care au deraiat, care sunt anormale, dorinta de a repara.De a repara raportandu-se la o situatie perceputa ca stabila, ca "buna".Critica care se aduce unei reguli care are explicit o cantitate de utopie( vazuta ca stare ideala..paradisiaca) este logic indreptatita de comportamentul uman: nimeni nu vrea sa i se aduca aminte de starea edenica , de dinainte de izgonire.
Cu cat o regula este mai pragmatica , mai focalizata, mai specifica , cu atat se indeparteaza mai mult de esenta sa de a prezenta, de a copia un ideal., cu atat este mai departe de adevarurile originare revelate.
Daca dorinta de ideal de "mantuire pentru toti oamenii" este exprimata programatic , neancrederea generata de multiplele incercari nereusite de dinainte face ca noua regula sa fie privita cu neancredere.
Regulile care reusesc o apropiere de adevarul initial cat mai categorica au cel mai mare succes.
Ca o paranteza imaginea caracteristica a unui contextualism pe care aproape toata lumea il accepta , ca demers valabil cel putin, pare extrem de apropriata la nivel conceptual de ceea ce morala c restina proclama ca una din caile absolute spre mantuire: "iubesteti aproapele ca pe tine insuti"
Cealalta regula absoluta este iubirea fata de Dumnezeu.
Independenta pe care regulile si-o capata este preludiul caderii lor totale. Mai multe , mai specifice, mai independente , mai libere sa intre in conflict , mai libere sa-si cloneze , sa-si multiplice adevarul.
Este extrem de interesant de urmarit cum o regula, pe masura ce devine mai indepartata de esenta sa de" mijloc care duce la mantuire" , isi pierde din legitimitatea divina si devine extrem de restrictiva, apasatoare , uneori explicit opresiva(daca intentiile celor care o genereaza, care o lasa in libertate sunt malefice).
Trecerea de la arhetipul regulii care este dogma in sensul sau originar (poate nu cel inregimentat in canoane , care si ele urmeaza reguli ) la actuala paradigma a regulii s-a facut printr-o pierdere de substanta, printr-o erodare, prin transmutarea interesului din zona continutului in cea a reprezentarii, prin inocularea acelui vector imagine care este( depinde din ce perspectiva se priveste) : evolutia sau stagnarea, regresul.
Existenta regulior nu poate si nu trebuie pusa la indoiala , in ele exista in aparenta cea mai restrictiva "sa nu mananci din pomul cunoasterii" , dorinta de a ne proteja , de a ne ajuta, data fiind neputinta noastra somatica de a discerne binele de rau.
Coruperea regulii, ruperea legaturii dintre intentia binefacatoare si aparenta restrictiva, are loc aproape pe nesimtite pe masura ce numarul de
Orice regula isi are limitele sale, arhitectura este cazul special in care aceste limite devin vizibile . sensibile. De fapt o regula urbana este una compusa,un "combo" in care peste o matrice conceptuala , ca sa nu-i spunem ideologica, se aglutineaza reguli spatiale , temporale, topologice , funciare, si sociale.
Limitele spatiale sunt direct lecturabile si de aceea sunt cele mai expuse erodarii , fizice , sau la nivel de concept (in afara de cazul particular in care parte ideologica a regulii stipuleaza clar intangibilitatea fizica acestora ex:automonumentul, biggnes) caz care semneaza de fapt actul de deces al regulii.
Regulile care dau legitimitate unei forme urbane sunt de o obicei ideologice, mai precis nu mai sunt decat ideologice, programatice , religia , sau motivele religioase (trasarea brazdei care separa orasul de lumea de dincolo , la romani)nu mai sunt de ceva vreme folosite.
Regulile temporale sunt acea categorie subtila a ideologiei interne care nu proclama decat rareori schimbarea (un caz ar fi formele urbane care sunt proiectate pentru o existenta temporara), sau mutatiile(orice regula pare a tinde spre perpetuitate).In general problema e abordata discret sub forma unei analize "istorice" cu referinte la experiente trecute care eventual pot fi retraite.
Cartografierea unei stari de fapt este de obicei insotita de exemplificari ale unor stari trecute, presupuse lectii invatate.
Depasirea unei reguli sau mai exact decaderea unei reguli are ca impuls principal cantitatea redusa de "adevar", de "bine", din insusi corpusul sau constitutiv.Indiferent de cantitatea de" zicere" ideologica pe care o contine o regula contactul cu realitatea arata de obicei adevaratul impact adevaratul sau efect asupra restului, asupra a ceea ce este in afara sa.
Desi de obicei o regula tinde sa fie perpetua si chiar are valente de ubicuitate, in realitate coabiteaza o multitudine de reguli in acelasi timp.
Suprapunerea lor este fie pe verticala ca in cazul celor sociale, fie orizontala , in cazul regulii urbane.
Existenta lor comuna devine problematica si trebuie reglementata de o regula generala care dirijeaza tocmai interactiunea.
Vidul, spatiul gol este regule urbana cea mai generala, cea mai neutra , nu atat din pricina lipsei de continut (o problema de altfel) ci din cauza modului in care gestioneaza la nivel sensibil , senzorial conflictul.
Daca din punct de vedere al legitatii lucrurile sunt clare ( regula care protejeaza cel mai bine , care ne conduce spre mantuire spre salvare) din punct de vedere pragmatic al realitatii traite lucrurile nu sunt destul de clare (poate si pentru ca o adevarata regula are nevoie de un adevar revelat).
Relatia centru -periferie, este una de reciprocitate, centrul neavandu-si sensul fara limita, iar limita nu exista fara centru.
Periferia aflata la distanta de nucleul generator poate tinde spre o libertate mai mare, poate spre o separare , cu atat mai evidenta cu cat distanta este mai mare . o evadare posibila , dar nu intotdeauna benefica, la fel cum evolutia nu inseamna neaparat progres.Complexul de inferioritate al periferiei este unul fals , la fel si presupusa sa subordonare fata de centru
Uneori iesirea de sub regula poate fi benefica, alteori letala.
Implantarea unei reguli noi nu este niciodata lipsita de riscuri , de contorsionari, de secuse.Daca regula noua isi trage cumva prin anamneza radacinile dintr-un palimsest existent , din foatele reguli care populeaza teritoriul in care noua regula se formeaza, este perceputa ca o regula mai putin abuziva, nu atat de violenta.De aici si fascinatia noastra pentru monumentele istoric si tot ce are legatura cu trecutul, monumentul istoric fiind o regula care subzista programaticc, ideologic, fara aparent nici o relatie cu ceea ce este in jur, decat bineanteles o relatie iversa , rasturnata de autocoabitare.
Una din caracteristicile principale ale unui monument este in jurul sau se coaguleaza , se concerteaza atentia , oprobriul sau uimirea generalamotivele fiind in mare parte vagi si explicate ca paradoxuri, sau mai rau ca postulate.
Cauzele care au dus la constituirea sa ca monument nu mai conteaza odata ce aceasta stare incepe sa se perpetueze devenind o stare de fapt .
Paradigma unui monument perpetuu sau etern pare atragatoare, din punctul de vedere al ceea ce unii numesc transcostientul colectiv , dar nesatisfacatoare pentru individ , care mistuit de amintiri si complexe paradisiace incearca sa-si delimiteze intotdeauna un orizont temporal.
Orizont invers care nu priveste inainte decat ca o asigurare in plus ca viata are valentele eternului.
In mod aproape automat , mecanic fiecare muritor investeste cu o valoare aproape sacra, trecerea timpului, orice dovada ca acesta ar sta in loc il face sa -si uite adevaratele limite il investeste astfel cu o valoare superioara , il motiveaza spre transcedere.
Valoarea unui monument dupa aceasta logica consta in numarul de vieti trecute care s-au desfasurat "la umbra", sub protectia acestuia , care reinvestite cu energia pe care acesta o degaja , energie la care ele insile au contribuit, si care este dovada vie ca o multitudine de existente luate separat nu isi pot asigura perpetuitatea , dar care sub pavaza unui vehicul
care are aparenta eternitatii al posibilului perpetuu , isi conserva ceea ce in fizica este definit ca impulsul initial
Ubicuitatea actuala a monumentului nu este decat consecinta fireasca a modului in care oameniise vad pe ei insisi, a modului in care noi ne vedem pe noi insine.
Daca am avea constiinta perenitatii speciei , si implicit a noastra orice monument ar aparea ca superfluu, prezenta sa nu ar necesara, capacitatea sa de a stabilii limite , de a periodiza, de a cuantifica in mod necesar ceea ce pare de nemasurat , si anume tranzitia eterna , o tranzitie careia ii lipseste la prima vedere finalitatea, interpretata ca "work in progress" de unii si despuiata de orice afinitati transcedentale.
Monumentul subiectiv sublimeaza in fiecare dintre noi , ceea ce se recunoaste aproape explicit in public , dar ceea ce fiecare dintre noi incearca sa uite si sa nege in linistea reflectiei personale, acest corpuscul numit teama de moarte care gaseste chiar unii filistini care-si declara o relatie personala cu el.
Marker-ul temporal care este monumentul devine in relatia cu individul un fel de pluta de salvare, o frana in calea declinului.
Valoarea sa subiectiva este amplificata uneori pana la paroxism , alteori camuflata in chip dibaci de cea ce se numesc valorile estetice , valorile frumosului, valorile artei .
A doua situatie este cea mai frecventa, noi ca niste fiinte iubitoare de frumos ce suntem nu reusim intotdeauna sa decelam , sa decodificam mesajul pe care un monument il transmite
coaja care-l invaluie , o coaja (asa zisa valoare a monumentului, fie arhitecturala, fie de alta factura)intradevar usor de digerat prin prisma educatiei , si a dorintei evidente de frumos existente in fiecare dintre noi.
Atunci cand exista o relatie individualizata (din punctul de vedere al individului) intre individ si monument,monumentul devine
o oglinda personala, este apropriat , stapanit.
Asa-zisa relatie de reciprocitate , de potentare a sinelui cu ajutorul unui mediu de valoare superioara,
de trecere la un nivel stringent , este de fapt una inversa : individul are impresia ca smulge de la monument o parte de nemurire, in timp ce relatia este exact inversa, monumentul goleste omul de ceea ce acesta din urma crede ca i-a luat. Monumentificarea , translatata in plan uman ,
se vrea potentata de "pelerinaj" de goana dupa monument , iar iluzia e aproape desavarsita: credem ca putem sa ne molipsim de "monument" prin simplu contact, printr-o relatie mai "intima " mai personala , "reciproca".
Adevaratul castigator este insa cealalta parte , celalalt membru al ecuatiei .
Coerenta monumentului ca devine o scuza pentru justificarea propriei nimicnicii.
Aparitia conceptului de monument istoric in preajma Renasterii nu e intamplatoare, ea coincide cu inceperea indoielii si a uitarii a ceea ce intotdeauna a constituit o constanta a firii umane : frica fata de sine .
Simplist problema poate fi pusa in urmatorul mod:
Mi-e frica, de moarte, de lume, de mine insusi, pentru ca nu reusesc sa ma inteleg.dar imi ramane totusi speranta
un monument, nu pare a avea frica, pare un pol de stabilitate, pare sortit eternitatii la prima vedere si cel mai important il inteleg , reusesc sa-l comensurez, sa-l definesc, sa-l incadrez undeva in linile de forta ale ratiunii mele.stiu ca el oricum va trai mult, daca conditiile sunt favorabile, oricum mult mai mult ca mine in aceleasi conditii
Prezenta lui ma atrage, pare a-mi da un suflu nou, bineinteles in afara de eventualele pretexte de reflexie pe care le prilejuieste
Ma tem ca am sa mor si nimic nu va mai ramane in urma mea , ca praful se va alege din existenta mea
El insa , monumentul, este dovada "vie" ca ceva poate ramane, ca reusesc sa transmit ceva dupa..sau ca cel putin altii au reusit.
Valoarea subiectiva a unui monument este curativa , un leac personalizat, fezandat de multiplele alegeri pe care cineva poate sa le faca, in functie de estetica, gusturi personale, etc
Din moment ce "ne-am eliberat " am renuntat de bunavoie se pare la "fatalismul" care ne-a condus pana la renastere, si care nu simtea nevoia unor reperealegerea monumentului ca receptacol pentru sperantele noastre complexate de oameni liberi sau mai bine zis eliberati este fireasca pentru ca , nu-i asa : piatra dureaza
Legatura subiectiva intre mine si el este de fapt rodul unei spaime colective care nu-si poate vindeca irationalitatea decat cu doze severe de cuantificabil, de rational., care nu poate digera decat reguli clare , una dintre acestea find :conservarea, sau daca nu avem ce conserva inventarea tot ce ne aduce aminte de trecut , de ceilalti de dinaintea noastra, de paradisul pierdut, iar ceea ce ne aduce aminte de viitor incerc sa uitam, sau si mai rau sa acoperim cu coaja trecutului.
Decodarea palimpsestului nu inseamna decat o incercare de a legitima prin echibarea patinei, a luciului antic, prezenta noului.
Transplantul unei reguli este cu atat mai deranjant, cu atat mai in afara firii cu cat regula originala, cea care se cloneaza este mai slaba, sau dimpotriva foarte puternica.Un exemplu apare in cartea lui Rem Koolhas "Delirious New York" unde notiunea de AUTOMONUMENT, mai tarziu redenumita de acelasi Rem Koolhas in scopuri propagandistice ca "Biggnes" descrie o regula care prin de masa pura , isi transmuta setul de sub-reguli interne , pervertind de fapt sensul ideologie -manifestare , arhetip- vector imagine, inversandu-l. Masa genereaza ideologia, un posibil raaspuns la eterna problema a relatiei permanenta-schimare.Sub coaja solida , "tare", perena, serena se acomodeaza cu eficienta maxima acea"perpetua schimbare care este viata" viata care prin definitie este antimonumentala .
Zona de conflict este inpinsa de la limita spre centru, cu riscul ca viata in perpetua ei dinamica sa nu suporte delimitarea , inversarea vectorului, a sagetii si sa paraseasca acea regula. transferul nefiind posibil din cauza statutului insusi de automonument.
regulile si dogmele in arhitectura
elemente constituente
Perioada de aparitie Arhetip reprezentare paradigma vector imagine
Legitimitatea regulii
Limitele regulii
Depasirea regulii
Unicitatea regulii
Suprapunerea regulilor(papusile rusesti)
Relatia centru -limita
Relatia regula alta regula
Transplantul unei reguli
Relatia regula -absenta (vid din punct de vedere al legitatii)
Transformarea regulii
Evadarea din regula
Reconcilierea cu regula
Distrugerea regulii
Amintirea regulii
Regula ca palimsest
Anamneza ca demers
Perioada de aparitie Arhetip reprezentare paradigma vector imagine
Maison de L`Europe de l`Est
Separarea timp de 50 de ani a Europei in doua parti ideologic antagoniste a generat o tensiune care inca astazi al 16 ani de la caderea
de facto a Cortinei de fier nu s-a epuizat.
In ceea ce se numeste indeobste "subconstientul colectiv" al natiunilor Europei sintagma de "Europa centrala si de
est "pare a fi mult mai des citata in extremitatile estice ale continentului, decat in vestul compact unde Europa
de Est se constitue intr-o formula "tare" care asimileaza cu binele si raul aferent acea sora orientala mai mica si uitata.
Ramane de datoria celor din tarile estice sa-si impuna , si sa-si promoveze identitatea , sa inlocuiasca o parte cat mai mare din raul cu care sunt asociati cu valorile proprii cu cultura clar valoroasa pe care o poseda.
Sintagma frantuzeasca:" les pays de lŽest " nu are nimic peiorativ, contine in schimb germenele mult mai valoros al identitatii, al particularului, care intr-o societate supusa legilor globalizarii , poate si de fapt trebuie sa devina un impuls, o chemare.. un avantaj.
Amplasarea unui asemena proiect in Paris , in inima culturii si civilizatiei europeene survine ca un gest de
normalitate a periferiei care-si recunoaste centrul, dar in acelasi timp vrea sa-l faca sa-i constientizeze prezenta.
Situl propus este situat in apropiere de Biblioteca Nationala a Frantei, pe malul stang al Senei si face parte dintr-o zona in plina dezvoltare ,care se constitue intr-o convergenta de interese(ZAC= zonne dŽamenagemment concertee)in regiunea estului parizian .
Violenta unui ZAC este programatica, un ZAC "face orasul", are pretentia ca intr-un timp scurt sa reteasa,sa
revitalizeze o zona, ZAC BERCY fiind conceput in anii 90˝ chiar cu pretentia de a fi "neo -hausmannian",
asadar o regula puternica, o prezenta nu chiar discreta in oras.Intentiile unui ZAC sunt clare:un numar relativ insemnat
de actori urbani sub jurisdictia unor reguli clare care favorizeaza investitia, proiectat sub relativa coerenta a
gandirii unui arhitect demiurg(in cazul de speta Jean-perre . Buffy).Dorinta specific frantuzeasca de rationalitate foarte puternica si coerenta in camp isi atinge "limitele" la periferii unde regula ZAC-ului se intalneste cu restul
orasului care nu mai apartine aceleiasi jurisdictii, care are regulile sale.
Rezultatul este unul opus celui scontat :stoparea lucrarilor , respectiv amanarea lor cu circa un deceniu
Conflictul dintre ideologie si starea de fapt (imposibil de transat in favoarea ideologiei din cauza unei
post modernitati traite si asumate deja)se traduce in stagnare.Oricare ar fi "solutia" , violenta ei consta in
intensitatea acuta a punerii problemei, in efortul cu care o" supra regula"care nu apartine in totalitate nici unei dintre cele doua parti in conflict trebuie sa-l medieze
Din punct de vedere al programului:
Uniunea Europeana (tarile asa numite vestice) un set de reguli care definesc Europa ca entitate
Evolutie
Situatie existenta
Premize ale dezvoltarii
Europa de est (o entitate a posibilei reantregirii , un deziderat in final implinit, in acelasi timp o alta civilizatie)
Evolutie
Situatie existenta
Premize ale dezvoltarii
Maison de lŽEurope de lŽEst un simbol al acceptarii, al prezentei afirmate, poate chiar al neagresiunii..
Uniunea Europeana (tarile asa numite vestice) un set de reguli care definesc Europa ca entitate
« Uniunea Europeana (UE) este o familie de tari democratice europeene deschise unei paci si prosperitati comune. UE nu este un stat care sa se substitue statelor existente , demersul mergand mult mai departe decat orice alt organism international existent.De fapt este o organizatie unica in felul sau.Statele care o compun au intemeiat institutii comune carora le-au delegat o parte din suveranitatea lor, cu scopul ca deciziile asupra chestiunilor specifice de intees comun sa poata fi luate democratic l anivel european. Punerea in comun a suveranitatii este numita de asemenea integrare europeeana.
Radacinile Uniunii europeene se afla la finele celui de-al doilea razboi mondial.Europa cauta astfel un model de integrare care sa o puna la adapost de o catastrofa asemanatoare.Idea a fost lansata de Robert Schuman , ministru francez de externe, in discursul sau de 9mai 1950.
Primatul dreptului este fundamental pentru Uniunea europeeana.Toate deciziile si procedurile comunitare sunt bazate pe tratate, semnate de toate statele uniunii.La fundarea sa , Uniunea nu se compunea decat din sase tari:germania , Franta,Italia,Luxemburg;Belgia, si Olanda.Danemarka , Marea britanie, si Irlanda au aderat in 1973, Grecia in 1981, Spania si Portugalia in 1986, iar Austria, Finlanda si Suedia in 1995. In 2004 a avut loc o largire fara precedent aderand nu mai putin de zece noi tari din estul europeean, procesul urmand a se continua in 2007, cu aderarea Romaniei si a Bulgariei, si cu posibila aderare aTurciei.
Unitatea in diversitate Europa este astazi un continent caracterizat de numeroase traditii si limbi diferite, dar de asemenea valori comune. Aceste valori comune sunt cele pe care Uniunea Europeana le apara, le promoveaza instaurand o cooperare din ce in ce mai stransaintre popoarele sale, adoptand masurile cele mai adecvate pentru a intari unitatea , conservand diversitatea in acelasi timp. Intr-o lume din ce in ce mai interdependenta , dupa cum va fi ce a secolului al XXI-lea, cetateanul european , trebie sa coopereze , mai mult ca niciodata, cu popoarelor altor tari, intr-un spirit de curiozitate, toleranta si solidaritate."
Fragment din prezentarea pe care Uniunea europeana si-o face pe sit-ul de internet propriu.
http://europa.eu
