|
|
|
VALERIANA
Valeriana officinalis. Fam Valerianaceae.
Denumiri populare: odolean, gusa porumbelului.
In traditia populara: in multe parti se sapa, se spalau rizomii si se uscau departe de pisici. Ceaiul din radacini se bea pentru linistirea nervilor.
Cu decoct de valeriana pisata, amestecata cu feriga dulce de stanca, se fierbea un ceai tare, care se bea pentru hipertensiune si inima marita. Impotriva durerilor de inima se lua ceaiul facut din intreaga planta. In unele parti pentru boli neuro-psihice (isterie, palpitatii) se lua radacina plamadita in rachiu.
Istoric si intrebuintari: valeriana este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute din antichitate. Actiunea sedativa centrala i s-a recunoscut numai din sec XVIII-lea. Investita si cu insusiri magice de traditia populara, in ultimii ani i-au fost dedicate o serie de studii medicale. In urma studiilor s-a stabilit ca valeriana este unul dintre cele mai eficiente remedii in tulburarile emotionale, precum si in bolile fizice asociate acestor afectiuni.
Pana nu de mult s-a considerat ca uleiul volatil din rizomi si radacini este raspunzator de actiunea farmacologica. In urma cu 20 de ani s-a dovedit ca cele mai active componente cu actiune specific sedativa sunt valepotriatele. Componentii uleiului acopera doar 28-30% din actiunea radacinilor. Valepotriatele vin sa complecteze aceasta actiune, dar s-au mai determinat si alti componenti cum ar fi acidul valerianic cu piril-alfa-metilcetona.
Valoarea extractelor din radacina si rizomul de valeriana a determinat sa se treaca de la aprovizionarea din flora spontana la organizarea de culturi. Acestea au luat o amploare mai mare dupa al doilea razboi mondial.
Descriere: este o planta perena, erbacee. In pamant formeaza un rizom si radacini. Rizomul este vertical, de culoare galbena-bruna. Din rizom se pot dezvolta stoloni si se formeaza radacini. Numarul radacinilor poate ajunge la 60-70, lungimea acestora este de 20-25 cm, iar grosimea variaza intre 2-4mm, cu cat sunt mai groase cu atat numarul lor pe rizom este mai redus.
In primul an planta formeaza la suprafata solului numai o rozeta de frunze.
Tulpinile sunt inalte de 160-180 cm si groase de 1-2 cm, fistuloase, paroase in treimea superioara si ramificata in partea superioara, au suprafata brazdata, de culoare variabila de la verde la verde-violaceu. Ele apar de regula in anul doi. Un procent destul de redus de plante formeaza insa tulpini mici chiar din anul I.
Frunzele bazale, de rozeta sunt imparipenat sectate. Baza lor inconjoara pe jumatate rizomul. Numarul si forma foliolelor sunt variabile. De asemenea si culoarea acestora, in fazele timpurii, variaza de la verde deschis la violaceu inchis. Frunzele tulpinale sunt opuse, cele inferioare petiolate, iar cele superioare sesile, cu baza concrescuta. Marginea frunzelor poate fi intreaga sau serat dintata.
Inflorescenta este un racem carambiform. Florile sunt formate dintr-un caliciu redus, o corola simpetala, de culoare rosiatica, violacee-roz sau alba. Cele trei stamine ale florii intrec in lungime corola. Gineceul este inferior, tricarpelar, avand un stigmat trilobat. Florile sunt protandre.
Fructul este o achena alungita ovata, ingustata la varf unde se termina cu o coroana sau palnie. Aceasta terminatie a fructului prezinta zimti intorsi in interior si dintre ei pornesc fire pufoase. Pe suprafata convexa a fructului se observa trei proeminente liniare longitudinale. Pe suprafata concava prezinta numai o protuberanta. Culoarea fructelor este galbena-bruna, iar lungimea este cuprinsa intre 1,5 si 4,5 mm. Fiecare fruct contine o singura samanta.
Infloreste la la sfarsitul lunii mai, pana in august.
Compozitie chimica: se folosesc rizomii si radacinile de valeriana Rhizoma et Radix Valerianae.
Continutul in substante minerale este de 5-10 %. In toata planta se gaseste ulei volatil. Cantitatea preponderenta se afla in rizomi si radacini. Continutul in ulei volatil variaza cu provenienta, varsta si momentul recoltarii, fiind cuprins intre 0,15-2,50%. Componentii uleiului volatil sunt 1-pinen, 1-camfen, dipenten, citren, p-cimen, cariofilen, borneol, terpineol, precum si esteri ai borneolului cu acizii butiric, acetic, formic si izovaleric. Izovalerianatul de bornil confera materiei prime mirosul specific. Sub influenta unor enzime, in timpul unei conservari necorespunzatoare, izovalerianatul de bornil se hidrolizeaza, punand in libertate acidul izovalerianic (care amplifica mirosul) si borneol.
Dupa unii autori componenta uleiului se diferentiaza si dupa tesutul de unde provine. Astfel uleiul de tip hidroderma contine linalool, acetat de linalil, citronelal, pulegona.
In radacini s-au identificat acizii acetic, butiric, formic, malic, izoferulic, izovalerianic, valerianic, apoi acizii de structura sescviterpenica, un acid ester, acid cafeic si acidul clorogenic.
In radacini s-au mai evidentiat bete bisabolen, valen, valenol, valerianol, cetone sescviterpenice, valeranona, valerenona, acetat si izovalerianat de mirtenol, izovalerianat de eugenol, izoeugenol, valeride.
O clasa importanta gasita in radacina este clasa valepotriatelor. Acestea sunt combinatii terpenoide esterificate cu acizii izovalerianic, acetic, izocapronic, cu structura iridoida, cu grupari epoxidice si hidroxilice. Valerpotriatele sunt derivati au 4,7- dimetil-ciclopenta-(0)-piranului si s-au dovedit a fi foarte active farmacologic. Dintre acestea cele mai importante sunt urmatoarele combinatii: valtratum, acevaltratum, dihidrovaltratum si derivatul acestuia.
S-au mai gasit urme de alcaloizi ca pirilmetilcetona de natura actidinica, cu actiune sedativa, o baza cuaternara care este insotita de un alcaloid secundar. Cercetari recente au mai izolat un alcaloid denumit valerianona.
S-a semnalat prezenta a doi compusi bazici, chatinina si valeriana, a amidei acidului izovalerianic, a colinei. De asemenea s-au pus in evidenta si alte substante cum sunt: enzime, glucide, lipide, bate-sitosterol, hidrocarburi acetilenice, flavonoide libere si glicozidate.
Datorita complexului de compusi materia prima are o actiune de sedare a SNC si a cordului. De asemenea actioneaza ca antispastic in stari de excitatie, in insomnii, in nevroze cerebrale sau senzoriale, in gastralgii de tip nervos.
Actiune farmaceutica: manifesta o actiune usor depresiva asupra intregului sistem nervos, diminuand excitabilitatea scoartei si maduvei. Exista un fitocomplex bazat pe sinergisme ce se stabilesc intre componentele chimice ale acestei plante cu atat mai mult cu cat izovalerianatul de bornil considerat de mult timp ca principiu activ nu exista in uleiul volatil. Actiunea principala este de sedare a sistemului nervos central si cardiac si de asemenea o actiune antispastica. Este antiepileptic. Carminativ, diuretic, hipotensiv, sedativ puternic, spasmolitic foarte bun, vermifug. Calmant al sistemului nervos intensitatea fiind direct proportionala cu doza), tranchilizant. Antifebril, antispastic, antidiabetic. De sute de ani se foloseste pentru anxietate, pentru a induce somnul, contra crampelor menstruale si ale stomacului.
Extern: antinevralgic, calmant.
Recoltare: radacinile se aduna in martie-aprilie sau septembrie- octombrie. Se aduna mai ales radacinile mai viguroase.
Atentie! Valeriana poate provoca dureri de cap, greata, schimbari in functionarea inimii dar si scaderea capacitatii de munca.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: ameteli, angoase, angina pectorala, anxietate, aritmie extrasistolica, astm, balonare, boli cronice de piele, cardiopatie ischemica, ciclu menstrual abundent dureros, colici stomacale de natura nervoasa, colon iritabil, contractii spasmodice nervoase, convulsii febrile la copii, crampe musculare, crampe menstruale, crampe stomacale, crize astmatice (mai ales aparute pe fondul stresului psihic), depresie, diabet, diaree, dismenoree, dureri de cap de natura nervoasa, ejaculare precoce, epilepsie, febra intermitenta, fermentatii gastrice si intestinale, gastrite, hiperexcitabilitate nervoasa in special la femei si copii, hiperexcitatie sexuala, hipertiroidie, hipermenoree (ciclu menstrual foarte abundent), hipertensiune, insomnii persistente, insomnie la persoanele apasate de ganduri negre sau obsesii, isterie, migrena, nevralgii, nevroze cardiace sau digestive, nevroze de diferite etiologii, nimfomanie, palpitatii cardiace, pubertate prematura, reumatism, sciatica, sindrom premenstrual, spasme de diferite etiologii, spasme uterine, spasme gastrointestinale, stari de excitatie si nervozitate, sughit, tabagism, tahicardie, ticuri, tremuraturi de diferite etiologii, tulburari cardiace, tulburari de menopauza, tulburari hormonale la pubertate, tuse nervoasa, urticarie, viermi intestinali, voma.
Mod de folosire:
Infuzie: -1 lingurita de pulbere de radacina se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se indica la astma, insomnii si intern in general la afectiunile de mai sus. In cazul insomniei se va lua cu 2 ore inainte de culcare.
Pulbere: -1 varf de cutit de praf se va pune in gura sub limba si se tine pentru 10 minute, apoi se inghite cu putina apa. Se poate lua de 3 ori pe zi in diferite tratamente. Se ia inaintea meselor cu 15 minute.
Macerat: -1 lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa. Se acopere si se lasa de seara pana dimineata cand se consuma dupa strecurare. Este utila in dismenoreei si alte dureri.
Decoct: -Pentru calmarea diferitelor dureri se face un ceai din 2 linguri de radacini fierte pentru 5 minute la 250 ml apa. Se strecoara si apoi se aplica compresa pe locul dureros extern sau se ia intern cu inghitituri mici pana la calmarea durerii. Concomitent extern se poate pune compresa calda.
Tinctura: -Se macina fin 50 g de radacina uscata. Se pune apoi cu 250 ml alcool de 70˚ alimentar la macerat pentru 15 zile. In aceasta perioada se agita zilnic de mai multe ori pentru ca sa iasa din planta principiile active. Se strecoara dupa 15 zile. Se poate lua de la 5 picaturi o data pana la o lingurita de 3 ori pe zi, diluate cu apa. Este cea mai usor de administrat metoda pentru ca planta are un miros care este foarte greu de suportat
Baie terapeutica- medicina populara recomanda baile complecte cu extract de valeriana obtinut astfel: o mana de planta (aproximativ 50g) se pune la macerat in 2 litri de apa la temperatura camerei pentru 8-10 ore, apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, apoi planta ramasa se pune cu alti 2 litri de apa clocotita si se lasa pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final se combina cele doua lichide care se pun in cada de baie la 39-40m grade. Baia dureaza 10-15 minute, dupa care se usuca putin prin tamponare cu prosopul si se introduce omul in pat cel putin 30 de minute. Ajuta la toate afectiunile nervoase.
Actiune terapeutica: sedativ al sistemului nervos producand o intarire a procesului de inhibitie corticala.
Indicatii: sedativ in hiperexcitabilitate nervoasa, mai ales la femei si copii; este folosit in nevroze cardiace sau digestive; adjuvant al tratamentului cu bromuri.
Administrare: adulti- 0,5g-5g pe zi- copii 0,10 g pe an de varsta.
Precautii: folosirea excesiva poate determina starea de lentoare mentala si somnolenta diurna excesiva. In cazul sarcinii sau in alaptare se va evita folosirea ei. De asemenea nu este bine sa se ia cu alte medicamente concomitent. In cazul consumului abuziv pot apare rareori dureri de cap minore, disconfort la nivelul stomacului, batai de inima anormale sau chiar insomnie.
Combinatii: se poate asocia cu drojdie de hamei, balsam de lamaie, Kava (Piper methxsticum), pasiflora, sunatoare, pentru a-i mari puterea.
Extern:
Cataplasma: planta se macina fin apoi se umezeste cu apa calda si se pune pe un tifon care se aplica extern pe locul afectat.
Modul de folosire pe afectiuni:
Angina pectorala- un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de 3 ori pe zi c-te 1 lingurita de tinctura, in cure de 40 de zile cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de angina pectorala, imbunatatind activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor testati).
Anxietate- se va folosi de 3 sau mai multe ori pe zi, inclusiv inainte de culcare. Valeriana este alaturi de Kava cava cel mai bun remediu natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament. Tratamentul se face timp de 2 luni urmat de o pauza de 14 zile, dupa care se poate relua. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxolitice de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora.
Aritmie extrasistolica- cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si ischemiei cardiace. De asemenea administrarea va cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si ischemiei cardiace. De asemenea administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.
Cardiopatie ischemica- cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si ischemiei cardiace. De asemenea administrarea va cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si ischemiei cardiace. De asemenea administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.
Colon iritabil- se face un amestec in parti egale de valeriana si fenicul. Se administreaza cate o jumatate de lingurita din acest amestec, de 4 ori pe zi, in cure de cate 2 saptamani urmate de o pauza de 7 zile dupa care se poate relua din nou acest tratament.
Crampe menstruale- se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de valeriana, care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu valeriana la membrele inferioare, deoarece substantele din valeriana ajuta la circulatia sangvina periferica cu efecte antispastice si calmante rapide.
Crampe musculare- valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza, atunci cand este nevoie, cate 1-2 cani de ceai pe zi pe o perioada nu mai lunga de 3 zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului fizic, si mai ales, datorita incordarii psihice.
Depresie- se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana pentru pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mintal, precum si pentru cei care nu au parte de op relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie. Se administreaza cate 1-2 cani de ceai sau tinctura.
Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa- se administreaza ceai de valeriana cate 1 cana care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra- efortului. Se face un tratament de 12 zile cu pauza de 5-10 zile. Se foloseste conjunctural, in perioada de stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neuro-transmitatori) care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice.
Insomnie- se foloseste 2-4 saptamani zilnic pentru a se permanentiza efectul. Valeriana nu intervine in ciclul normal de somn. Intr-un studiu german efectuat in 2001 se afirma urmatoarele: "multe plante si remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insa in cazul valerianei eficienta poate fi garantata". Intr-adevar nenumarate teste clinice facute pe pacienti de toate varstele si care sufereau de diferite tulburari de somn, au dovedit eficienta valerianei ca sedativ si somnifer. Administrarea tincturii de valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise4 (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si foarte important- imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara la ora 19 si apoi inainte de culcare, cate 1 lingurita de tinctura, diluata cu apa. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ.
Sindrom premenstrual- se face tratament de o saptamana cu tinctura de valeriana, din care se iau cate 2-3 lingurite pe zi. Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de s-n, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate in bazin.
Spasme gastrointestinale- valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de ceai cate 2 cani pe zi. Tratamentul dureaza 3-7 zile.
