Factorii motori ai evolutiei evolutiei logistice

Factorii motori ai evolutiei evolutiei logistice

Cresterea progresiva a importantei distributiei fizice si logisticii a fost generata de diverse tendinte manifestate la nivel operational si conceptual. Reevaluarea rolului distributiei fizice, respectiv logisticii, a fost determinata, in principal, de urmatorii factori:

1. posibilitatile limitate de crestere a eficientei productiei. Perfectionarea tehnologiilor de fabricatie si preocuparile de reducere relativa a costurilor de productie, pe fondul economiilor de scara, au contribuit la cresterea eficientei activitatilor de productie. Rezervele de sporire a profiturilor prin imbunatatiri aduse procesului de fabricatie au devenit tot mai limitate. Posibilitatea obtinerii unor economii suplimentare de cheltuieli in domeniul productiei s-a diminuat in mod semnificativ. Era necesara identificarea unor noi "arii critice" in activitatea firmelor, care sa permita indeplinirea obiectivelor de reducere a costurilor si crestere a competitivitatii. Analiza atenta a operatiunilor desfasurate de intreprinderi a dovedit ca distributia fizica oferea rezerve inca nevalorificate de crestere a eficientei organizatiei.
2. sporirea in ritm rapid a cheltuielilor de transport. Eficienta activitatilor de distributie a fost puternic marcata de evolutia ascendenta a costurilor de transport, ca urmare a aplicarii metodelor traditionale de distributie tot mai costisitoare, precum si a socurilor petroliere din anii '70 ai secolului XX. Cresterea abrupta a pretului petrolului, in conditiile unei oferte limitate, a transformat costurile de transport intr-o variabila dificila, atat la nivel strategic, cat si operational. In SUA, valorificarea oportunitatilor oferite de modificarea cadrului legislativ si normativ referitor la transporturi a determinat cresterea atentiei acordate de manageri distributiei fizice.
3. mutatiile inregistrate in gestiunea stocurilor. In practica distributiei, s-a manifestat tendinta de modificare a ponderii stocurilor aflate in diferitele verigi ale circuitului marfurilor. In a doua jumatate a secolului XX, in sectorul alimentar al produselor de bacanie, detailistii se orienteaza spre noi tehnici de control al stocurilor. Acest fapt conduce la diminuarea ponderii stocurilor pe care detailistii le detin, de la 50% din volumul total al stocurilor existente in canalul de distributie (in perioada anterioara anilor '50), la 10%. Datorita influentei activitatii de stocare asupra cheltuielilor si rezultatelor distributiei, specialistii au elaborat treptat, noi metode de gestiune a stocurilor. Totodata, ei au incercat sa explice corelatiile existente intre deciziile adoptate in privinta lansarii comenzilor si a stocurilor, la diferitele niveluri ale canalelor de marketing, de la producator, pana la utilizatorul final.
4. innoirea si diversificarea fara precedent a productiei de marfuri. Ultimele decenii ale secolului XX au fost puternic marcate de proliferarea accelerata a gamei de bunuri industriale si de consum. Aceasta situatie este rezultatul direct al urmatoarelor cauze:
• perfectionarea tehnologiilor de fabricatie existente si descoperirea unor noi procedee;
• utilizarea unor noi surse de materii prime si folosirea unor materiale performante, aparute ca urmare a activitatilor de cercetare si dezvoltare;
• cresterea exigentelor utilizatorilor in privinta caracteristicilor ofertei de marfuri si solicitarea unor produse care sa raspunda intr-o masura tot mai mare necesitatilor proprii;
• accentuarea competitiei intre ofertanti, ca urmare a sporirii numarului de producatori si comercianti, pe fondul unei tendinte de globalizare a activitatii unui mare numar de firme preocupate nu numai de piata interna ci si de potentialul pietelor externe;
• penetrarea tot mai larga, in lumea afacerilor, a noului concept de marketing, in virtutea caruia scopul activitatilor intreprinse de firme trebuie sa fie satisfacerea necesitatilor consumatorilor/utilizatorilor si maximizarea eficientei (profitului), ceea ce a sporit manifestarea fata de nevoile si asteptarile clientilor;
• scurtarea ciclului de viata al produselor si intensificarea preocuparilor de innoire si diversificare, pentru atragerea unui numar tot mai mare de clienti;
• exigentele sporite ale comerciantilor in privinta noutatii si diversitatii sortimentului oferit clientilor, pentru a indeplini cerintele diferitelor segmente de consumatori/utilizatori, fapt reflectat de comenzile pe care le inainteaza producatorilor.

Aceste cauze au determinat adesea, o crestere a numarului liniilor de produse, care nu s-au bazat pe deosebiri structurale reale sau pe modificari de esenta, in privinta caracteristicilor functionale ale produselor.

5. necesitatea organizarii si coordonarii adecvate a fluxurilor informationale. Pe masura amplificarii activitatilor de distributie, conducerea firmelor a inceput sa se confrunte cu un volum sporit de date si informatii legate de fluxul fizic al marfurilor. Indeplinirea obiectivelor distributiei impunea disponibilitatea unor informatii deosebit de necesare, referitoare la aspecte cum sunt:
• localizarea spatiala a fiecarui client;
• dimensiunea si structura comenzilor primite de la fiecare lient;
• amplasamentul unitatilor de productie, depozitelor si centrelor de distributie;
• costurile de transport aferente livrarii marfurilor de la fiecare depozit sau de la fabrica la clienti;
• firmele transportoare la care intreprinderea poate apela in vederea aprovizionarii sau livrarii, nivelul serviciilor oferite si tarifele practicate;
• coordonatele spatiale ale fiecarui furnizor;
• nivelul si structura stocurilor existente in mod curent, in fiecare depozit sau centru de distributie.
6. utilizarea pe scara tot mai larga a calculatoarelor si revolutia informationala. In domeniul logistic, calculatorul a dobandit un rol important in organizarea si desfasurarea fluxurilor informationale, atat in cadrul aceleiasi firme, cat si intre acestea si operatorii din amonte sau aval. Calculatoarele s-au dovedit o solutie viabila, capabila sa ofere multiple avantaje:
• analiza unui volum mare de date;
• economii de timp;
• posibilitatea studierii sistematice a calitatii serviciilor de distributie oferite clientilor si serviciilor prestate de furnizori;
• identificarea furnizorilor care ofera un nivel de servire logistica inferior cerintelor;
• diminuarea stocurilor necesare desfasurarii activitatii si orientarea catre sisteme de tip "just-in-time";
• cunoasterea mai exacta a cantitatii si structurii marfurilor (materii prime, materiale, produse finite) pe care intreprinderea trebuie sa le procure de la furnizori sau sa le livreze clientilor sai.

In anii '80 ai secolului XX, codul cu bare isi dovedeste utilitatea pentru imbunatatirea performantelor logistice. Transferul de date interfirme incepe sa fie facilitat de sistemul EDI (acronimul provine de la sintagma in limba engleza "Electronic Data Interchange"). Astfel, firmele au beneficiat de disponibilitatea la timp a informatiilor logistice si posibilitatea accesului la baze de date. In plus, in anii '90, comunicatia prin satelit a permis obtinerea informatiei in timp real. Revolutia informationala s-a materializat si in aranjamente operationale de tip JIT ("just-in-time"), reactie rapida ("quick-response"), reaprovizionare continua ("continuous replenishment") si reaprovizionare automata ("automatic replenishment"). Informatia a devenit, in anii '90, coordonata logistica apta sa genereze reduceri efective de cost.

7. initiativele referitoare la calitate. Aplicarea pe scara tot mai larga a conceptului de management al calitatii totale (TQM) a generat mutatii semnificative in domeniul logisticii. Ideea de produse si servicii cu "zero defecte" s-a extins si la nivelul operatiunilor logistice. Utilitatile asteptate de clienti nu puteau sa fie oferite in absenta unei logistici performante. Un produs excelent, oferit prea tarziu sau in stare deteriorata, este considerat inacceptabil de consumator/utilizator. Totodata, a devenit evident faptul ca sistemele logistice trebuie sa fie regandite astfel incat sa permita satisfacerea diferitelor asteptari ale clientilor. In locul unei singure solutii logistice valabile pentru toate segmentele de clienti, firmele cu un nivel inalt de competenta logistica au inceput sa dezvolte un portofoliu de solutii logistice adaptate cerintelor fiecarui client major, cu scopul de a indeplini asteptarile sale specifice, in privinta calitatii.
8. preocuparile  de protejare a mediului ambiant. Activitatile de natura logistica, desfasurate de firmele producatoare si cele comerciale, nu se rezuma la fluxurile de materii prime, materiale si produse finite orientate spre avalul canalelor de marketing, spre clienti. Ele includ, totodata, fluxuri orientate spre amonte. Obiectul acestor fluxuri inverse il pot constitui:
• ambalaje recuperabile;
• diversele materiale si produse reciclabile, rezultate din procesul de productie sau de consum;
• produsele retrase de pe piata, datorita defectelor constatate, calitatii necorespunzatoare, deficientelor manifestate in utilizare, expirarii termenului de garantie/valabilitate etc.

Importanta distributiei inverse va spori impactul prevederilor normative existente, atat la nivel national cat si international (de exemplu, conform directivelor specifice adoptate de Uniunea Europeana). Un efect similar ar putea avea si orientarea unui numar tot mai mare de organizatii spre conceptul de "marketing societal", care pune accentul pe directionarea tuturor eforturilor firmei spre satisfacerea mai eficienta si mai eficace, comparativ cu concurentii, a cerintelor clientilor, intr-un mod care sporeste bunastarea consumatorului si societatii in ansamblul ei.