|
Asortimentul de marfuri in magazin
Alegerea asortimentului consta in definirea largirii, profunzimii si coerentei gamelor de produse care vor fi puse in vanzare. Largimea corespunde numarului de diferite nevoi la care raspund categoriile de produse, cuprinse in asortiment. Profunzimea se masoara prin numarul de referinte prezentate pentru fiecare categorie de produse care raspund nevoilor consumatorilor. Corenta masoara omogenitatea produselor etalate avand aceeasi utilizare finala. Definirea categoriei de produse constituie un act strategic major in segmentarea numeroaselor marfuri vandute pe piata. Consumatorii cauta de exemplu painea intr-o brutarie, medicamentele intr-o farmacie si ochelarii la magazinele de optica.
Totusi strategiile de asortiment mai inovante pot fi intreprinse, aceasta pentru ca pentru prima data in anii 1960 hipermarketurile au propus punerea si "sub acelasi acoperis" a articolelor alimentare, a articolelor textile. Un concept precum "natura si descoperirea" prezinta un interes cu aceeasi importanta: combinand maniera originala a produselor a caror coerenta se articuleaza pe tema naturii, magazinul regrupeaza marfurile la fel de diferit in carti, jurnale sau articole de decoratie.[1] Cheia acestui decupaj rezida in coerenta asamblajului de categorii de produse foarte diverse. Daca in trecut regruparea produselor se facea pe baza criteriului de productie, astazi se orienteaza mai curand spre criterii apropiate de cele ale consumului.
Un bun asortiment trebuie sa intruneasca trei caracteristici esentiale si anume:
sa corespunda nevoilor clientilor din zona comerciala a magazinului;
sa fie rentabil pentru distribuitor, printr-o combinatie judicioasa intre produsele de apel, vandute cu un adaos scazut si produsele complementare, cu un adaos important, dupa principiul compensarii cotelor de adaos. Scopul este ca viteza de rotatie a stocurilor sa fie cat mai mare, astfel incat costurile de stocaj sa fie minime. Produsele de apel sunt necesare pentru ca, desi produc un volum de adaos comercial mic pe produs, conduc la un volum mare de venituri prin cantitatile insemnate vandute si printr-o viteza de rotatie mare. Ele sunt produse cu o cerere mare si atrag clientii, iar prin dispunerea lor pe rafturi langa articolele cu o cota de adaos insemnat pot stimula cumpararea acestora.
sa fie bine prezentat in magazin: in sistemul de vanzare cu autoservire, fiecare produs are nevoie de un spatiu minim de prezentare. Linearul minimal ce trebuie acordat fiecarui produs este evaluat de 25 cm. Sub acest nivel clientul nu percepe fiecare referinta, tinand cont de viteza de circulatie in magazin si astfel articolul nu se vinde.
[1] Marion G., Azimount F., Mayaux F., Michele D., Portier P., Revat R., Antimanuel de marketing, Ed. d'Organisation, Paris, 2003, p. 592