|
|
|
Creativitatea in conceperea ofertelor de produse si servicii turistice
1 Necesitatea creativitatii in intreprinderile turistice
Stimularea creativitatii salariatilor este un factor important in conducerea unei intreprinderi turistice. Termenul de creativitate se refera la abilitatea si forta intelectuala a salariatilor de a gasi noi idei, iar inovatia, in mod uzual, se refera la aplicarea in practica turistica a ideilor noi. intr-o intreprindere turistica, aceste idei se pot referi la conceperea unor produse noi, la servicii noi sau la procedee noi de performare a prestatiilor.
Gandirea creativa si imaginatia sunt elemente importante ale activitatilor turistice si absenta creativitatii va provoca, fara indoiala, nu numai o stagnare in dezvoltare, dar cu timpul poate pricinui chiar un dezastru economic pentru o intreprindere turistica.
In economia de piata, mentinerea competitivitatii cere o continua creativitate si inovativitate pentru dezvoltarea unor noi produse si servicii, mai sofisticate, mai rafinate, mai individualizat nuantate. Activitatile inovative nu se desfasoara sub forma unor campanii si nici un manager nu dispune de un suport consistent pentru a putea planifica termene certe de concepere a unei inovatii, dupa cum nu poate prevedea sau astepta nici recuperarea imediata a eforturilor investitionale de energie, de bani si timp pentru experimentarea si lansarea in circuitul turistic a noilor produse si servicii.
Creativitatea impune managerilor intreprinderilor turistice sa reevalueze periodic dimensiunile segmentelor de piata pe care s-au pozitionat, sa analizeze cu multa precautie produsele si serviciile, pentru a elimina din ofertele lor acele produse, servicii sau procedee a caror profitabilitate se diminueaza in ritmuri alerte. In cadrul acestor preocupari, se cere sa fie analizata cu prioritate situatia produselor turistice perimate, pentru ca ele sa nu actioneze in detrimentul intreprinderii turistice.
Evident, decizia unui manager cu privire la restrangerea gamei de produse si servicii va deveni operanta numai daca intreprinderea turistica si-a asigurat in prealabil portofoliul de noi oferte substitutive, de unde rezulta si necesitatea acordarii importantei cuvenite procesului de creativitate.
2. Procesul de creativitate in turism
Intr-o intreprindere turistica, procesul de creativitate nu se desfasoara linear; de regula, acesta se concretizeaza in patru etape succesive, si anume:
cautarea instinctiva, intuitia, constientizarea si definirea logica o noilor idei.
In faza cautarii instinctive, procesul de cautare a noilor idei se plaseaza inca in sfera subconstientului, fara a avea conturul unui scop definit.
A doua faza, intuitia, constituie punctul de legatura intre constient si subconstient, in aceasta faza se contureaza interferentele diverselor forte ale mediului si sunt sesizate conexiunile ce determina aceste interferente. Intuitia, cu timpul, se va transforma intr-o idee novatoare, daca este aplicabila profilului de activitate al intreprinderii turistice.
Constientizarea este cea de a treia faza a procesului de creatie, care urmareste trierea ideilor, eliminarea celor ce nu-si gasesc aplicabilitate in intreprinderea turistica si retinerea, in scopul de a fi analizate, a acelor idei care se dovedesc utile pentru conceperea unui nou produs turistic, a unui serviciu nou sau a unui procedeu mai eficient de prestare a serviciilor.
Definirea logica a noilor idei urmareste, in final, transformarea lor in procese operationale, asociate cu analiza aspectelor economice necesare implementarii lor (posibilitatile si costurile de implementare, estimarea avantajelor etc.
3. Tehnici de stimulare a creativitatii in unitatile de turism
Unele tehnici de stimulare a creativitatii se bazeaza pe interactiunea de grup, iar altele pe stimularea initiativelor unor persoane individuale din cadrul intreprinderii turistice. Printre aceste tehnici, cele mai cunoscute, dar inca putin aplicate in industria turistica din tara noastra, sunt 'brainstormingul" si 'sinectica'.
Brainstorming tradus ca "asaltul creierilor" sau "asaltul de idei" este o tehnica larg raspandita pe plan mondial pentru stimularea gandirii creative si a fost initiata de Alex F. OSBORN, denumit 'parintele brainstormingului'.
Scopul acestei tehnici urmareste, prin dezbateri de grup, gasirea unor variante optime de rezolvare a problemelor specifice cu care se confrunta o intreprindere. Conditiile de desfasurare a dezbaterilor de grup au fost stabilite de OSBORN si privesc urmatoarele:
1. Nici o idee noua nu va fi criticata de participantii la dezbatere.
2. Cu cat o idee este mai radicala, cu atat este mai buna pentru a fi analizata si dezbatuta.
3. 'Productia' de idei noi este limitata la tematica discutiilor de grup.
4. Completarea, nuantarea si finisarea ideii este incurajata.
Sedinta de brainstorming prezinta doua faze: dupa o expunere de deschidere, in care conducatorul pune problema, punctand esenta ei, urmeaza faza productiva propriu-zisa, la saltul de idei, dupa care urmeaza faza de clarificare a ideilor emise.
Faza productiva de braistorming este un act de creativitate colectiva. La incheierea etapei productive, se organizeaza inventarierea completa a ideilor emise, precum si clasificarea lor pe categorii. Lista este apoi prezentata juriului de selectie. Se precizeaza ca daca se aleg 10 - 15 % din totalul ideilor emise, sedinta de brainstorming si-a atins scopul. In fig. 43 se prezinta schema de desfasurare a unei sedinte de braistorming.
Tehnica are adeptii ei, dar in aceeasi masura si opozanti. Opozantii sunt adeptii gandirii creative individuale si sustin ca o persoana care actioneaza Toti vorbesc fara autocenzura Climat de sinceritate si libertate de exprimare
Reamintirea pentru participanti a regulilor de conduita pentru brainstorming
Nici o critica, nici un comentariu
Lansarea unui maxim de idei
Anuntarea subiectului si a obiectelor
Faza de creativitate
Faza de analiza
individual poate sa-si formuleze si sa-si concretizeze mai bine ideile daca lucreazade unul singur, decat atunci cand participa la o dezbatere de grup.
In schimb, adeptii brainstormingului sunt de parere ca, in sfera economiei serviciilor (unde se incadreaza si industria turismului), fiecare membru al grupului participant la tehnica brainstorming a acumulat o anumita experienta in procesele prestatiilor de servicii si, ca atare, poate contribui in mai mare masura la activitatile creative de finisare a unei noi idei. Un argument esential in favoarea acestei tehnici rezida din faptul ca, daca o decizie de aplicare a unei noi idei este elaborata de un colectiv, gradul de acceptare a solutiei de adoptare este mai ridicat decat in cazul cand o idee noua emana de la o
singura persoana. Un alt argument, tot atat de convingator, demonstreaza ca in brainstorming intregul proces de inovare este un proces interactiv cu legaturi in lant intre Cercetare si Dezvoltare.
Legaturile in lant acopera urmatoarele activitati:
concretizarea unei idei novatoare si elaborarea unui model experimental de produs turistic, apreciat ca va intruni conditiile de aderenta pe piata turistica potentiala
testarea pe piata a modelului
finisarea modelului cu corecturile necesare desprinse din procesul de testare si pregatire a inovatiei pentru lansarea pe piata
distributia si comercializarea noului produs turistic.
Fig. 44 ilustreaza grafic modelul unui proces interactiv de inovare.
In ceea ce priveste sinectica, aceasta tehnica a fost definita la origine ca tehnica GORDON (dupa creatorul ei William J.J. GORDON), dar cu timpul a suferit unele modificari si, in prezent, este mai bine cunoscuta sub numele de sinectica 117. In acest caz, la analizarea unei situatii particularizate ce necesita gasirea unei idei noi, membrii grupului, participanti la dezbateri, sunt selectati cu grija, dupa criteriul apartenentei
lor la diversele colective de munca si, respectiv, dupa experienta lor de munca in colectivele interesate in solutionarea problemelor ivite.
Rolul vital in reusita dezbaterilor revine conducatorului grupului, in intentia de a nu influenta grupul in formularea unor pareri premature, conducatorul grupului nu dezvaluie de la inceput scopul concret al discutiilor; el va cauta sa dirijeze dezbaterile intr-o astfel de maniera incat problemele cele mai presante pentru bunul mers al intreprinderii sa para ca au fost formulate de insisi participantii grupului. Cu alte cuvinte, ratiunea tehnicii este sa nu ingradeasca dezbaterile in limitele unei teme dinainte cunoscute, evitand in acest fel riscul ca membrii colectivului sa se lase influentati, constient sau nu, sa abordeze doar un singur aspect al problemei analizate. Daca moderatorul colectivului va reusi sa dirijeze
discutiile in cadrul complex al interactiunilor posibile de grup, de cele mai multe ori dezbaterile se finalizeaza cu design-ul concret al unui nou produs sau serviciu turistic.
Cu toate ca tehnicile de brainstorming si de sinectica pot furniza idei creative, ar fi incorecta aprecierea ca aceasta creativitate poate emana numai la activitatile de grup. Numerosi analisti apreciaza ca discutiile de grup pot, avea si efecte contrarii si pot conduce la inhibarea creativitatii.
Argumentele opozantilor la tehnicile de grup sunt numeroase, iar dintre acestea merita sa fie mentionate urmatoarele:
- membrii unui grup pot fi fascinati de o idee noua, dar prin aceasta vor neglija sau vor exclude alte alternative de solutii;
- unele persoane participante la dezbaterile colective pot avea retineri in exprimarea opiniilor, de teama de a nu fi ridicularizati de alti membri ai grupului;
- managerii de niveluri inferioare pot fi inhibati in exprimarea ideilor lor in fata unor manageri de niveluri superioare, temandu-se sa nu fie apreciati gresit (eventual sa nu fie cotati cu necorespunzator) daca solutia formulata de ei nu va fi acceptata;
- pot exista si presiuni camuflate din partea grupului, ce vor descuraja exprimarea unor idei apreciate ca deviatoare sau neconforme cu opinia formulata de grup;
- tentatia de a se alatura opiniilor majoritare ale grupului poate fi mai puternica decat nevoia de a explora alte alternative pentru solutionarea unei probleme care ar putea fi apreciate ca nepopulare din partea grupului;
- in final, urgenta impusa pentru gasirea unei solutii ar putea conduce la acceptarea primei alternative de idei noi, fara a continua forturile de cautare si a altor solutii care, eventual, s-ar dovedi mai relevante pentru decizia ceruta.
4. Rolul managerului in monitorizarea creativitatii in turism
Unii manageri apreciaza - din pacate destul de frecvent - ca majoritatea subordonatilor sunt persoane noncreative si dispun de putina abilitate si imaginatie necesare conceperii unor idei noi. Pentru o intreprindere turistica, o asemenea optica poate fi daunatoare, deoarece intr-un mediu adecvat toti oamenii sunt virtual capabili sa fie creatori, desi gradul de creativitate difera considerabil de la un salariat la altul.
Considerati in ansamblu, oamenii creativi sunt predispusi sa formuleze idei noi, chiar neobisnuite, deoarece numai in rare cazuri se declara multumiti de statutul lor profesional si social intr-o intreprindere turistica. De cele mai multe ori persoanele creative sunt constiente de posibilitatile lor profesionale si deci sunt capabile si de o judecata independenta. Prin urmare, multi salariati se implica nu numai in laturile de rutina ale proceselor de prestatii ci si in latura emotionala a serviciilor prestate, emotie ce deriva din insasi personalitatea lor. Acesti salariati manifesta entuziasm in rezolvarea problemelor, mergand pana la tenacitate pentru a dovedi capacitatea lor de a executa sarcinile ce le-au fost atribuite.
Daca oamenii creativi pot aduce o mare contributie la bunul mers al unei intreprinderi turistice, ei pot provoca si dificultati pentru conducerea acesteia.
Schimbarile intr-o intreprindere turistica, asa cum o stiu toti managerii, nu se bucura intotdeauna de popularitate in mijlocul subalternilor. Mai mult, schimbarile provocate de aplicarea unor idei creative pot provoca frecvent si restrictii nedorite sau neasteptate. In mod similar, in multe cazuri creativitatea salariatilor este inca subestimata, iar tehnicile de stimulare a creativitatii individuale sau de grup nu sunt efectiv utilizate in intreprinderile turistice. Dar creativitatea nu constituie un substitut al rationamentului managerial.
Managerului ii revine deci rolul de a determina si de a evalua riscurile unor idei noi, ce urmeaza sa fie traduse in practicile inovative de prestatii turistice.
