|
|
|
Strategia si managementul strategic al organizatiei
Literatura de specialitate cuprinde un mare numar de interpretari date
termenului de strategie, neexistand pana in prezent o definitie universala, unanim
acceptata. .
A. Chandler2 (1962) defineste strategia ca fiind "determinarea pe termen lung a scopurilor si obiectivelor unei organizatii, adoptarea cursului
de actiune si alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor".
I. Ansoff3 (1965) trateaza strategia ca "axul comun al actiunilor organizatiilor si produselor/pietelor ce definesc natura esentiala a activitatilor
economice pe care organizatia le realizeaza sau prevede sa o faca in viitor". In
viziunea sa, strategia cuprinde patru componente:
. vectorul de crestere geografica, bazat pe cuplul produs/piata, care
precizeaza orientarea si marimea activitatilor viitoare ale organizatiei;
. avantajul competitiv, care se refera la castigarea unei pozitii
competitive mai puternice, prin identificarea proprietatilor fiecarui
cuplu produs/piata;
. sinergia utilizarii resurselor organizatiei;
. flexibilitatea strategica, bazata pe resurse si competente transmisibile
de la un domeniu de activitate la altul.
K. Andrews4 (1971) considera strategia ca fiind "sistemul de scopuri si
obiective, de politici si de planuri pentru atingerea acestor obiective,
exprimate intr-o maniera care sa contribuie la definirea sectorului de
activitate in care se afla organizatia sau in care accepta sa intre, ca si a tipului
de organizatie care doreste sa devina".
Prin strategie se desemneaza ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung,principalele modalitati de realizare,impreuna cu resursele alocate,in vederea obtinerii avantajului competitive conform misiunii organizatiei.
Managementul strategic este definit ca un set de decizii si actiuni,concretizat in formularea si implementarea de planuri proiectate pentru realizarea obiectivelor firmei.
Componentele strategiei:
R. Daft11 considera ca strategia are patru componente: scopul, alocarea
resurselor, competentele caracteristice si sinergia.
Scopul se refera la numarul si specificul afacerilor organizatiei, la
produsele si serviciile care definesc domeniul in care organizatia intra in
corelatie cu mediul.
Alocarea resurselor se refera la nivelul resurselor si la modelul folosit
de organizatie pentru distribuirea resurselor in vederea indeplinirii obiectivelor
strategice. Se poate stabili si provenienta resurselor.
Competentele distinctive se refera la pozitia pe care o organizatie o
dezvolta fata de competitorii sai prin deciziile sale referitoare la alocarea resurselor
sau la scop.
Sinergia defineste conditiile care exista atunci cand partile componente
ale organizatiei interactioneaza, producand un efect mai mare decat cel obtinut prin
actiunea separata a partilor.
Componentele misiunii organizatiei sunt:
-filosofia
- imaginea externa
-autodefinirea
-campul de actiune,
-tehnologia,
-modalitatile de supravietuire in conditiile concurentei
Misiunea organizatie un ansamblu de principii care ghideza
activitatea acesteia, enuntand directia de evolutie a organizatiei, in concordanta cu asteptarile firesti ale detinatorilor de interese.
Misiunea genereaza imaginea organizatiei, scopurile, intentiile,
aspiratiile fundamentale pentru un orizont mare de timp.
Roluri ale misiunii organizatiei:
. asigurarea consensului in cadrul organizatiei, asupra scopurilor
urmarite;
. furnizarea unui fundament pentru motivarea utilizarii intr-un
anumit mod a resurselor;
. dezvoltarea unei conceptii unitare pentru alocarea resurselor;
. stabilirea unui climat de armonie in organizatie;
. considerarea misiunii ca un reper pentru acei detinatori de interese
care se pot identifica cu scopurile si directiile de actiune ale
organizatiei si indepartarea celor care nu sunt capabili sa o faca;
. formularea scopurilor generale ale organizatiei
Obiectivele strategiei sunt acele obiective ce au in vedere orizonturi indelungate,de regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor organizatiei sau componentelor acesteia.
Exista sapte domenii de performanta in care
trebuie fixate obiectivele. Acestea sunt:
profitabilitatea, exprimata printr-o serie de indicatori financiari, cum ar
fi rata profitului, valoarea actiunilor pe piata, rentabilitatea investitiei,
marimea dividendelor.
cota de piata si precizarea segmentelor care prezinta interese pentru
organizatie.
inovarea, exprimata prin numarul de produse noi introduse in
fabricatie.
productivitatea, indicandu-se eficienta in utilizarea resurselor pentru
obtinerea produselor.
resursele umane si financiare, materiale si informationale
indicandu-se modul de achizitionare si utilizare a acestora.
performantele manageriale, prin indicarea unor criterii de evaluare a
managerilor si a unor programe pentru imbunatatirea potentialului
profesional al acestora, dar si prin indicarea unor criterii de evaluare a
personalului de executie si a unor programe pentru mentinerea unei
atitudini favorabile a salariatilor fata de posturile lor si pentru
imbunatatirea performantelor organizatiei.
responsabilitatea publica, indicandu-se rolul organizatiei in
satisfacerea unor nevoi sociale si imbunatatirea imaginii publice a
organizatiei.
Acestea devin obiective strategice numai daca sunt clar formulate,
exprimate cantitativ, bine precizate in timp (utilizand termenele initiale,
intermediare si finale) si ierarhizate, adica ordonate dupa contributia la cresterea performantelor organizatiei si exact prin aceste atribute se deosebesc de misiune.
Tipologia strategiilor:
In functie de evolutia propusa de catre managementul organizatie se pot defini:
*strategii de dezvoltare care vizeaza maximizarea cifrei de afaceri,
prin cresterea productiei
*strategii neutrale sunt adoptate de organizatiile mari,care-si asuma un anumit grad de risc intr-un mediu stabil.
Strategiile neuntrale se impart in:
-strategii de profit
-strategii de consolidare
-strategii de redresare
*strategii de restrangere
In functie de diversitatea actiunilor unei organizatii ,exista strategii "de portofoliu" care se clasifica in:
*strategii de specializare-caracteristice acelor organizatii care se orienteaza in producerea unui singur produs sau serie de produse sau spre desfacerea lor pe o singura piata
*strategii de diversificare-se refera la:
-diversificarea concentrica consta in adaugarea la portofoliul de afaceri
existent a unor afaceri similare in ceea ce priveste produsele, tehnologiile, canalele de distributie.
-diversificarea conglomerata presupune dezvoltarea de catre o organizatie
a unor afaceri/produse care nu au legatura in mod direct cu obiectul de activitate initial.
In functie de provenienta resurselor si a competentelor in
producerea de noi produse, exista strategii ale modalitatilor de crestere18, care se clasifica astfel:
*Strategii de crestere interna - constau in cresterea volumului
activelor unei organizatii prin utilizarea resurselor proprii.
*Strategii de achizitie - reprezinta cumpararea unei organizatii de catre
o alta, caracterizandu-se prin disparitia celei cumparate ca entitate juridica
independenta
*Strategii de fuziune - reprezinta o intelegere intre doua sau mai multe
organizatii care se finalizeaza prin unirea lor intr-o singura organizatie
Managementul strategic al organizatie:
C. Russu29 defineste managementul strategic ca un proces prin care
managementul de varf al organizatiei determina evolutia pe termen lung si performantele acesteia, asigurand formularea riguroasa, aplicarea corespunzatoare si evaluarea continua a strategiei stabilite.
R.Daft considera ca managementul strategic reprezinta setul de decizii si actiuni folosit pentru formularea si implementarea strategiilor si planurilor. Managementul strategic cuprinde, de asemenea, activitati associate deciziilor, precum planificarea, inclusiv stabilirea scopurilor si a obiectivelorprecum si esalonarea in timp a realizarii lor.
Conceptul de management strategic poate fi abordat, dupa S. Oréal
intr-unul din urmatoarele moduri:
Abordarea globala a organizatiei considerata ca sistem compus din
mai multe sisteme functionale, in continua interactiune unele cu altele,
mai ales un sistem deschis fata de mediul sau si in interdependenta cu
el.
Abordarea voluntarista a managementului, anticipativa, pro-activa,
manifestata mai ales la nivelul conducerii superioare.
Abordarea restrictiva bazata pe restrictiile temporare si restrictiile
impuse de disponibilitatea resurselor in conceperea strategiei
Procesul managementului strategic defineste setul de decizii si actiuni,
concretizat in fundamentarea si implementarea unor planuri si programe proiectate pentru a realiza ansamblul obiectivelor organizatiei. Managementul strategic se refera la procesul prin care managerii stabilesc directia de evolutie pe termen lung a organizatiei, stabilesc obiectivele de performanta specifice, elaboreaza strategii pentru asigurarea atingerii acestor obiective.
Tinta procesului managementului strategic este formularea si implementarea strategiei, care are ca finalitate realizarea pe termen lung a misiunii organizatiei, prin indeplinirea obiectivelor formulate.
Avantaje ale managementului strategic:
-asigurarea profitabilitatii, ca obiectiv esential al organizatiei.
-stabilirea directiei de actiune a organizatiei
-concentrarea eforturilor salariatilor in scopul realizarii
obiectivelor.
-consecventa actiunilor managementului si a celorlalti salariati ai
organizatiei in vederea realizarii strategiei propuse.
-asigurarea flexibilitatii organizationale, pentru a valorifica toate
oportunitatile mediului exogen dar si punctele forte interne
Managerii trebuie sa evite doua tipuri de posibile consecinte nedorite ale managementului strategic:
-O prima posibila consecinta negativa o reprezinta faptul ca procesul
managementului strategic este costisitor din punctul de vedere al
timpului alocat.
-A doua posibila consecinta negativa consta in efectele nefavorabile care pot aparea in cazul in care persoanele care formuleaza strategia nu sunt implicate si in implementarea acesteia, fiind dificil sa se atribuie responsabilitati individuale altor personae neimplicate in proces.
