Planul - instrumentul de concretizare
si realizare a strategiei economice
La nivelul unitatilor economice desfasurarea organizata a actiunilor prevazute
si aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate necesita o anumita
activitate de planificare.
Planificarea reprezinta o functiune de baza a managementului ce trebzuie
efectuata la un nivel stiintific corespunzator, folosind metode si tehnici de
lucru adecvate.
A planifica inseamna a concretiza in documente scrise cu caracter imperativ
prevederile strategiei si politicii adoptate pentru o anumita perioda sub forma
de indicatori cantitativi si calitativi, termenele la care acestea trebuie
realizate, resursele ce trebuie alocate pentru indeplinirea lor, sarcinile
concrete care revin executantilor la nivel de conducere si compartimente
functionale, masurile ce trebuie aplicate pentru crearea conditiilor necesare
si modul de urmarire si control al felului cum sunt indeplinite prevederile pe
toate nivelele ierarhice.
Planificarea economica se concretizeaza intr-un ansamblu de planuri care devin
instrumente esentiale in activitatea de conducere si organizare.
Prin plan se intelege documentul elaborat sub o anumita forma scrisa pe baza
unei metodologii bine precizate, prin care se concretizeaza prevederile
strategiei economice, luata in ansamblul ei sau pe diferite componente si se
precizeaza sarcinile care revin compartimentelor de productie si functionale pe
anumite perioade de timp.
Planificarea economica are un caracter complex iar definirea ei sub diferite
aspecte necesita o clasificare dupa mai multe criterii:
1. In raport cu gradul de institutionalizare si de formalizare:
- formala,
- informala.
2. Dupa orizontul de timp la care se refera:
- pe termen lung sau de perspectiva,
- curenta - ce poate fi pe termen scurt sau foarte scurt.
3. In raport cu nivelul la care se realizeaza:
- la nivel de organizatie superioara
- la nivel de intreprindere.
4. In raport cu gradul de importanta a indicatorilor stabiliti si cu orizontul
de timp la care se refera acestia se poate deosebi:
- strategica,
- tactica.
Prognoza strategica se realizeaza de regula la nivelul conducerii de varf pe
termen lung si concretizeaza obiectivele strategiei economice adoptate.
Prognoza tactica concretizeaza actiunile si activitatile la nivelul unei
unitati economice sunt reunite si definite prin termenul de planificare interna
de intreprindere.
Aceasta planificare interna are doua componente aflate intr-o stransa
interdependenta:
- prognoza tehnico-economic, care are ca obiectiv stabilirea principalilor
indicatori cantitativi si calitativi pe toate domeniile de activitate;
- prognoza operatica - reprezinta acea parte a prognozei interne de
intreprindere care are ca obiectiv elaborarea programelor de activitate pe
diferite verigi structurale si pe diferite unitati de timp.
In conditiile unei economii de piata, intreprinderea isi organizeaza
activitatea fie dupa sistemul productiei pe stoc, fie dupa sistemul productiei
pe baza de comenzi.
In astfel de cazuri, punctul de plecare in elaborarea planului economic il
constituie rezultatele obtinute pe baza efectuarii prognozelor de vanzari, prin
studierea pe cale probabilistica a cererii pentru produsul intreprinderii.
Pe baza rezultatelor programului pe termen scurt si lung se face o estimare a
produsului ce s-ar putea vinde, iar in functie de aceasta se determina
indicatorii privind productia ce urmeaza a fi realizata.
In functie de aceasta productie se calculeaza resursele de munca si de
materiale necesare, se dimensioneaza ansamblul indicatorilor economici si se
fac ajustarile necesare tinand seama de capacitatea de productie si de
resursele de munca si materiale existente.
In conditiile in care intreprinderea actioneaza in cadrul economiei de piata,
elaborarea planului economic tine seama de un grafic de productie director,
elaborat in prealabil, care stabileste grupele de produse ce urmeaza a se
executa, cantitatea si datele de executie, in functie de comenzile existente si
de rezultatele prognozelor cererii de produse.
