Oportunitatea economica

Oportunitatea economica

1 Definirea si caracteristicile oportunitatilor economice

Punctul de plecare al oricarui intreprinzator si de demarare a fiecarei firme sau afaceri il reprezinta existenta si identificarea unei oportunitati economice. De aici decurge importanta capitala a oportunitatii economice sau de afaceri pentru activitatile intreprenoriale. Aceasta explica de ce, in toata literatura consacrata domeniului intreprenorial, abordarea oportunitatii economice reprezinta un subiect specific primordial.

Primul aspect major privitor la oportunitati se refera la definirea sa. Surprinzator, in lucrarile de specialitate sunt foarte putine incercari de definire ale oportunitatii economice. Cea mai cunoscuta apartine lui Howard Stevenson1, directorul Centrului de Studii Intreprenoriale de la Universitatea Harvard. In acceptiunea sa, oportunitatea economica sau intreprenoriala reprezinta o dorita stare viitoare, diferita de cea prezenta si, concomitent, o credinta a unei persoane (intreprinzatorul) ca este posibila realizarea sa cu succes. N. Vittal2, intr-o recenta lucrare, puncteaza faptul ca oportunitatea, precum frumusetea, se afla "in ochiul" persoanei implicate. Mai concret, aceeasi situatie - absenta unui anumit produs pe piata sau necesitate umana nesatisfacuta - vizibila pentru numeroase persoane, este sesizata si considerata, din punct de vedere economic, doar de o persoana sau un grup de persoane, devenind oportunitate economica.

Prin prisma elementelor prezentate putem defini oportunitatea economica, ca o necesitate si/sau o cerere potentiala de un produs sau serviciu intr-un anumit context, a carei sesizare, identificare, luare in considerare si satisfacere printr-un proces economic de catre o persoana sau un grup, poate in viitor genera profit.

Deci, oportunitatea economica  prezinta concomitent mai multe dimensiuni:

economica, in sensul generarii de profit, printr-un proces economic;

psihologica, "existand", numai ca perceptie a anumitor persoane care cred in profitabilitatea sa;

contextuala, concreta, manifestandu-se numai in anumite situatii si conditii;

prospectiva, devenind o realitate in viitor, ca urmare a unor decizii si actiuni concertate, de natura economica, intreprenoriala si manageriala.

Constientizarea acestor dimensiuni este deosebit de instructiva, facilitand succesul demersurilor intreprenoriale.

Principalele surse de oportunitati economice

Pentru a facilita perceperea conceptului de oportunitate economica in completitudinea sa, este utila prezentarea principalelor categorii de surse ale oportunitatilor economice in functie de natura lor:

comerciale, reprezentate de cererea deschisa sau latenta pentru anumite produse sau servicii;

stiintifice, constand din descoperirea de noi legi, principii, metodologii etc. aplicabile in realizarea de produse si servicii noi si modernizate;

tehnice, reprezentate de noi echipamente, tehnologii, materii prime etc. care pot servi ca baza pentru o noua afacere sau pentru diversificarea, modernizarea, specializarea etc. unei firme;

juridice, constand in aparitia de noi legi, ordonante, hotarari de guvern etc. sau modificarea celor existente, cu consecinte semnificative asupra initierii, derularii si profitabilitatii activitatilor economice ;

fiscale, atunci cand se schimba felul, dimensiunea, modul de calcul etc. al diferitelor taxe si impozite, modificand astfel motivatiile intreprinzatorului si conditiile de valorificare a capitalului si, implicit, generand noi posibilitati de a initia si dezvolta afaceri;

bancare, financiare (credite, leasing, granturi)ca urmare a modificarii semnificative a conditiilor de acordare a creditelor (marimea si tipul creditului, durata de acordare, volumul garantiilor, nivelul dobanzii etc.)

informationale, reprezentate de noi abordari si tehnologii informatice, care permit accesul mai rapid, mai ieftin si mai complet la informatii si cunostinte importante pentru demararea si realizarea de actiuni economice ;

educationale, manifestate de pregatirea prin scoala de persoane cu viziune, cunostinte, abilitati, aptitudini, deprinderi si comportamente favorizante activitatilor de tip intreprenorial;

manageriale, reprezentate de noile abordari, metode, tehnici, know-how, cunostinte etc. ce faciliteaza identificarea si valorificarea oportunitatilor economice.

Exista mari diferente in ceea ce priveste toate aceste categorii de surse ale oportunitatilor economice cu mare impact asupra intensitatii fenomenului intreprenorial si asupra performantelor economice de ansamblu ale firmelor. Cu titlu exemplificativ, prezentam in diagramele urmatoare costurile financiare si de timp implicate de infiintarea unui SRL in SUA, Japonia, Franta, Italia, Islanda, Germania, Suedia, Olanda, Australia, Marea Britanie, Spania si Islanda. Desigur, nu intamplator, tara cu cele mai multe firme la 1.000 de locuitori si cele mai performante economic - SUA - are pe ansamblu cele mai reduse costuri si cele mai bune conditii pentru infiintarea lor. Irlanda, Australia si Marea Britanie, cu mari progrese in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii, in ultimul deceniu ofera printre cele mai favorizante conditii de infiintare a lor, contribuind astfel semnificativ la valorificarea oportunitatilor economice potentiale.

Figura nr. 1 - Costul in EURO si perioada medie necesara infiintarii unui SRL in diferite tari

Figura nr. 2 - Capitalul minim cerut pentru a infiinta un SRL (Euro) in diferite tari

Tipuri de oportunitati

Practica intreprenoriala de sute de ani a relevat ca exista anumite categorii de oportunitati de afaceri, care se intalnesc cu o frecventa mare. Cunoasterea lor este instructiva, in special pentru tineri si pentru persoanele interesate in a deveni intreprinzatori, indiferent de varsta. In tabelul nr. 1 prezentam lista acestor oportunitati, care are la baza, in principal, abordarea cuprinsa in cunoscuta lucrare americana NxLevel Guide for Entrepreneurs1.

Principalele categorii de oportunitati economice intreprenoriale

Tabelul nr. 1

O inventie proprie sau cumparata reprezinta o oportunitate de afaceri. Desi mult vehiculate in literatura de specialitate, numai un procent relativ redus dintre inventii se dovedesc a constitui oportunitati de afaceri. Cauzele principale le reprezinta lipsa de valoare comerciala a majoritatii lor si absenta sau insuficienta calitatilor intreprenoriale a majoritatii inventatorilor. Folosirea unei inventii ca oportunitate de afaceri implica in primul rand constatarea existentei unei piete suficiente pentru viitorul produs sau serviciu, urmata de evaluarea resurselor financiare necesare, cunoasterea restrictiilor si limitelor implicate de construirea unei afaceri pe baza produsului respectiv. Este important sa se constientizeze ca de la inventie pana la punerea la punct a unei afaceri de succes este necesar ca se cheltuiasca o mare cantitate de timp si energie, in special pentru a atrage potentiali clienti sa cumpere noul produs.

Desprinderea sau separarea unor elemente dintr-un produs sau serviciu existent si transformarea lor in obiectul unei noi afaceri de sine statatoare constituie o relativ frecventa oportunitate de afaceri. Persoana care este organic implicata in producerea si comercializarea unui produs constata ca anumite parti ale acestora se pot folosi si/sau comercializa separat, in conditii de performanta economica superioara. De exemplu, la o piesa sau un subansamblu fara o complexitate deosebita, care se fabrica de un producator, diversificarea se poate produce in mod separat, specializat, in conditii tehnice si economice superioare si chiar in zona unde se afla firma cumparatoare. Pentru un specialist care a lucrat in domeniul respectiv si cunoaste principalele aspecte implicate, producerea si comercializarea respectivei piese sau subansamblu reprezinta o valoroasa oportunitate de afaceri. In asemenea situatii este esential sa-ti construiesti un bun plan de afaceri, sa posezi capacitati intreprenoriale normale si sa dispui de informatiile relevante privind toate activitatile implicate de valorificarea oportunitatii.

Transformarea hobby-ului intr-o afacere este o oportunitate de afaceri folosita din ce in ce mai frecvent in tarile dezvoltate cu un standard de viata ridicat, unde o proportie apreciabila a populatiei cultiva cotidian anumite hobby-uri. Doua sunt elementele esentiale de luat in considerare. Mai intai examinarea si constatarea ca hobbyul respectiv are valoare economica, ca exista o piata suficienta pentru el. Al doilea aspect se refera la faptul ca transformarea hobbyului in afacere va antrena numeroase eforturi, va crea presiuni asupra persoanei in cauza, diminuandu-se satisfactiile generate de practicarea hobbyului numai pentru sine din perioada anterioara.

Constientizarea existentei unui anumit client pentru un anumit produs. O astfel de oportunitate apare atunci cand o firma are nevoie de un anumit produs si nu exista inca un producator. Este o oportunitate economica deosebit de valoroasa, intrucat asigura rezolvarea aspectului celui mai dificil in orice afacere - certitudinea cumparatorului, a pietei. Problemele principale de avut in vedere sunt: constatarea ca respectivul cumparator are capacitatea financiara sa-si onoreze angajamentele si ca acesta poseda capacitatea de a-l marketa, de a-l vinde.

Un aspect major de considerat este dependenta de un singur client care isi va impune pretul si celelalte conditii de productie si cumparare. In plus, in perioada de recesiune economica comenzile sale pentru produsul sau serviciul pe care s-a fondat firma pot scadea substantial.

Descoperirea unei nise de piata. Aceasta oportunitate este accesibila persoanelor care cunosc aprofundat o anumita piata. Identificarea nisei de piata s-a dovedit a fi una dintre cele mai frecvente si de succes oportunitati de afaceri. Principalul element de considerat este determinarea marimii si duratei nisei de piata pentru a fi sigur ca poate sustine o afacere profitabila pe termen lung.

Dezvoltarea unei activitati realizate anterior in afara orelor de program de munca. O asemenea oportunitate prezinta foarte mari avantaje pentru potentialul intreprinzator. Existenta posibilitatii de a observa si cunoaste piata o perioada indelungata, cresterea treptata a interesului si abilitatilor profesionale personale in domeniul respectiv, dezvoltarea graduala a bazei de clienti pana la nivelul la care asigura sustinerea unei activitati intreprenoriale profitabile, suficiente pentru o persoana care nu mai are alte venituri.

Sansa de a intalni si recunoaste o oportunitate de afaceri viabila. Acestui gen de oportunitate ii datoreaza transformarea in intreprinzatori o proportie apreciabila a lor. De fapt, asa cum se exprima un cunoscut specialist in domeniu, Howard Stevenson, in jurul nostru "ninge" cu potentiale oportunitati de afaceri, depinde insa de capacitatea noastra de a le identifica si valorifica. Aceasta face parte din talentul intreprenorial pe care il au numai anumite persoane. In final, o ultima remarca. Sansa intervine in diverse proportii in descoperirea si valorificarea aproape oricarei oportunitati de afaceri.

Competenta sau experienta profesionala deosebita intr-unul sau mai multe domenii poate, de asemenea, facilita punerea in valoare de oportunitati de afaceri. Cu cat o persoana detine cunostinte si know-how aprofundate in anumite domenii, cu atat este mai in masura sa-si construiasca o afacere profitabila. Experienta arata ca numerosi ingineri sau economisti, dupa ce si-au dezvoltat competentele lucrand ca salariati la o firma, au trecut la valorificarea experientei dobandite pe cont propriu, devenind intreprinzator. Esential este sa se apeleze si la alti specialisti pentru a se asigura toate competentele necesare derularii profitabile a afacerii.

Situatia economica personala sau familiala disperata se dovedeste nu rareori a constitui fundamentul inceperii unei afaceri. Astfel de situatii apar, de regula, atunci cand o persoana si-a pierdut locul de munca si nu reuseste sa se mai angajeze in alta firma. O alta cauza frecventa este modificarea dramatica a situatiei familiale care impune cu acuitate un venit superior pe care salariul nu il poate asigura. Situatia economica personala sau familiala disperata determina cel mai adesea infiintarea de firme mici, de supravietuire, cu resurse relativ modeste si cu un proces de infiintare concentrat in timp, stresant. In ultimul deceniu in tarile dezvoltate s-au creat anumite facilitati pentru ca persoanele din aceasta categorie sa-si realizeze mai usor o mica firma prin asistenta financiara si manageriala din partea institutiilor statului.

Cumpararea unei firme existente reprezinta si ea o oportunitate de afaceri pentru cei care detin resursele necesare. Important este sa cumperi o firma care este - si mai ales - va fi viabila in viitor. O aprofundata analiza a respectivei firme, a pietei pe care opereaza si contextului in care isi desfasoara activitatea sunt preconditii obligatorii pentru a determina daca cumpararea respectivei firme reprezinta realmente o oportunitate de afaceri.

Achizitionarea unei francize este o oportunitate de afaceri care inregistreaza o rapida expansiune in numeroase tari. Franciza consta in cumpararea de catre una sau mai multe persoane a dreptului de a marketa un anumit produs sau serviciu de la o firma consacrata, utilizandu-i marca si numele, in conditiile respectarii cu strictete a sistemului practicat de aceasta. In schimbul acestei permisiuni si a unor servicii suport, francizorul plateste anumite sume sau procente de-a lungul intregii perioade de utilizare a francizei .

Apelarea la franciza usureaza si accelereaza infiintarea unei firme, intrucat se porneste de la un sistem economico-managerial verificat de practica si se primeste un know-how comercial pus la punct. Potentialii intreprinzatori interesati in francize trebuie sa stie ca nu orice franciza garanteaza succesul. Exista multe francize mici, mai ieftine, care nu dispun de un fundament financiar solid, nu poseda un bun program de training si care nu asigura suficiente servicii de suport noilor intreprinzatori.

In practica economica se constata ca, uneori, anumite oportunitati de afaceri se suprapun partial sau se combina. Esentiala este abordarea cu minutie si rigurozitate pentru a le valorifica cu succes, in mod profitabil, prin infiintarea de noi firme sau prin dezvoltarea firmelor existente.

Academic spin-offs

Un aspect major, din ce in ce mai actual, asupra caruia consideram necesar sa punctam anumite elemente se refera la sursele de oportunitati stiintifice, care in conditiile actuale devin din ce in ce mai importante. Acestea se bucura de o atentie speciala, fiind abordate in literatura de specialitate sub denumirea de academic spin-offs. In esenta, ele constau in transferul de cunostinte si know-how din domeniul universitatilor si institutelor de cercetari in activitatea economica, prin implicarea nemijlocita a salariatilor acestora, care participa la actiuni intreprenoriale. Deci, specific lor este faptul ca respectivele cadre universitare, cercetatorii si anumiti studenti se implica direct in valorificarea oportunitatilor economice asociate respectivelor cunostinte stiintifice pe care le poseda. Activitatea lor consta atat in initierea de actiuni intreprenoriale, cat si in acordarea de consultanta, training, asistenta tehnica etc. pentru valorificarea oportunitatilor economice identificate.

S-au conturat trei tipuri principale de academic spin-offs:

firme infiintate de personalul didactic si de cercetare din universitati si institutii de cercetare autonome;

firme infiintate de studenti sau absolventi pentru a exploata comercial rezultatele cercetarilor in care ei au fost implicati pe parcursul studiilor;

firme infiintate pentru a exploata comercial rezultatele cercetarilor finalizate in universitate1.

Cei mai multi specialisti considera ca in fapt, numai primele doua categorii de firme reprezinta autentice academic spin-offs. Pentru valorificarea oportunitatilor economice de natura stiintifica oferite de universitate s-au elaborat chiar modele de abordari bazate pe competitia fundamentata pe competenta si, in ultimii ani, politici si programe de actiuni speciale .

Academic spin-offs prezinta numeroase avantaje:

descoperirea rapida de oportunitati economice oferite de noile cunostinte stiintifice;

valorificarea operativa, prin actiuni intreprenoriale, a valentelor pragmatice asociate cunostintelor si know-how-ului stiintific si universitar;

accelerarea infiintarii si dezvoltarii de firme in domeniul tehnologiilor de varf, esential pentru progresul economic al fiecarei tari;

valorificarea si dezvoltarea talentelor din randul profesorilor, cercetatorilor si studentilor;

obtinerea efectiva de sinergie intreprenorial-stiintifica, ca urmare a combinarii activitatilor stiintifice, didactice, de consultanta si intreprenoriale.

De retinut, ca frecvent spin-offs se dezvolta in cadrul incubatoarelor sau centrelor tehnologice, care devin generatoare din ce in ce mai importante de oportunitati economice in domeniile de varf ale stiintei si tehnologiilor-informatice, biotehnologice, electronice etc.

Rolul esential al omului in identificarea oportunitatii economice

In viziunea lui Howard Stevenson oportunitatea economica prezinta un ansamblu de patru determinari, inserate in figura urmatoare:

Figura nr. 3 - Determinarile oportunitatii economice

Dintre cele patru determinari, esentiala este cea referitoare la persoana. Omul, potentialul intreprinzator, este cel care sesizeaza oportunitatea economica, o identifica si analizeaza, stabileste un demers pragmatic de valorificare si - elementul cel mai important - decide si actioneaza asupra respectivei situatii pentru a obtine profit. Celelalte trei determinari - contextuala, materiala, financiara si temporala - se manifesta in cea mai mare parte tot prin intermediul respectivei persoane. Pentru ca o persoana sa poata identifica si fructifica potentiala oportunitate economica, transformand-o intr-o oportunitate economica reala - devenind astfel un autentic intreprinzator - trebuie sa posede anumite abilitati pragmatice, cunostinte teoretice, contacte cu persoane si organizatii si anumite resurse semnificative din punct de vedere al oportunitatii respective, inclusiv timp pentru a se ocupa intens.

Daca persoana respectiva nu poseda aceste elemente la un nivel apreciabil, potentiala oportunitate economica nu devine obiectul unui demers intreprenorial profitabil, manifestandu-se deci ca o autentica (viabila) oportunitate economica. Asa se explica de ce, dintre mii, zeci de mii sau milioane de oameni care traiesc intr-un anumit context economic, numai cativa "capteaza" si valorifica oportunitatea economica folosindu-si cunostintele, abilitatile, relatiile umane si resursele proprii.

In ultimele decenii, ca urmare a constientizarii de catre un numar din ce in ce mai mare de persoane, indeosebi cu pozitii manageriale, a marelui potential de profitabilitate pe care-l reprezinta oportunitatea economica, s-au conturat asa numitele organizatii directionate pe oportunitati. O astfel de organizatie se caracterizeaza prin efortul continuu de invatare, adaptare crescanda (incrementala) si crestere profitabila pe baza identificarii si exploatarii unui set integrat de oportunitati. Aceste organizatii incorporeaza in pozitii cheie manageri cu gandire si mod de actiune profund intreprenorial. Uneori aceste organizatii sunt de dimensiuni apreciabile, performantele lor, obtinute ca urmare a actiunilor lor manageriale initiate de managerii-intreprinzatori, fiind remarcabile. In aceasta categorie se include euro-intreprinzatorii de la Philips, Siemens etc .

Abordarea oportunitatii economice

Pentru intreprinzatori, ca de altfel pentru orice activitatea economica autentica, in conditiile economiei de piata este primordiala abordarea oportunitatii economice. In esenta, aceasta implica etapele inscrise in figura nr. 4, la al caror continut ne referim concis in aliniatele urmatoare.

Identificarea oportunitatilor economice implica1:

evaluarea necesitatii (cerintelor pietii);

stabilirea unor valori, ca potentiala recompensa, pentru persoanele implicate in abordarea oportunitatii economice;

conturarea optiunilor viitoare privind tratarea oportunitatii economice;

asumarea riscului asociat oportunitatii de catre persoanele respective;

stabilirea cadrului temporal pentru analiza aspectelor implicate;

prefigurarea de bariere in fata potentialilor concurenti, pentru a asigura sustenabilitatea afacerii.

Figura nr. 4 - Principalele faze ale abordarii oportunitatii economice de catre intreprinzator

Determinarea resurselor necesare valorificarii oportunitatii economice, incumba:

dimensionarea resurselor necesare in functie de amploarea, complexitatea si perspectivele oportunitatii economice identificate;

reliefarea elementelor de unicitate ale abordarii utilizate de noi din punctul de vedere al resurselor;

stabilirea contributiei proprii la asigurarea resurselor necesare;

identificarea surselor de asigurare a celorlalte resurse;

previzionarea rezultatelor financiare (veniturilor nete) scontate care sa asigure recuperarea resurselor integral.

Obtinerea resurselor necesare este adesea un proces laborios si deosebit de dificil, care consta in:

determinarea nivelurilor optime si minime pentru fiecare resursa necesara;

identificarea concreta a altor mecanisme (decat cel al proprietatii) utilizabile pentru obtinerea tuturor resurselor necesare (leasing, venture-capital, francising etc.);

cunoasterea asteptarilor, a cerintelor posesorilor de resurse fata de actiunea intreprenoriala si asigurarea ca exista suficient potential pentru a-i satisface;

stabilirea masurii in care oportunitatea economica poate sa furnizeze suficiente stimulente pentru o cooperare pe termen lung cu furnizorii de resurse si ceilalti stakeholderi;

prefigurarea consecintelor performantelor necorespunzatoare calitativ, neimplinite cantitativ sau programate gresit asupra furnizorilor de resurse si celorlalti stakeholderi;

contactarea furnizorilor de resurse;

negocierea cu posesorii de resurse;

contractarea resurselor imprumutate sau atrase.

Realizarea mecanismului managerial-economic pentru derularea afacerii are in vedere cu prioritate urmatoarele aspecte:

managementul eficace a asigurarii si utilizarii resurselor interne si externe;

stabilirea unor mecanisme pentru contacte de afaceri adecvate, cu stakeholderi;

testarea ipostazelor privitoare la aspectele esentiale ale punerii in valoare a oportunitatii economice;

determinarea modalitatilor prin care contributiile (costurile) si performantele pot fi masurate;

inchegarea mecanismului managerial

"Recoltarea" valorii nou create implica, ca repere cheie, urmatoarele categorii de decizii si actiuni:

identificarea mecanismelor disponibile (utilizabile) pentru a "recolta" fructele valorificarii oportunitatii economice (profit, salariu, amortizare accelerata etc.);

examinarea corectitudinii structurarii afacerii din punct de vedere al proprietatii, legalitatii si fiscalitatii;

stabilirea elementelor care pot amplifica sau diminua semnificativ "recoltarea" fructelor afacerii;

derularea propriu zisa a afacerii;

onorarea corespunzatoare a obligatiilor fata de  tertele parti implicate in afacere.

Elementele prezentate, fara a alcatui un tablou exhaustiv, puncteaza, in opinia scolii de la Harvard, care sunt principalele aspecte de avut in vedere atunci cand un intreprinzator identifica o oportunitate economica si demareaza procesul intreprenorial. Reliefarea lor se bazeaza pe o viziune preponderent pragmatica, centrata pe luarea in considerare a celor mai dificile probleme cu care se confrunta, de regula, intreprinzatorii.

Bariere si dileme in procesul valorificarii oportunitatilor econo-mice

De un mare ajutor in perceperea si valorificarea oportunitatilor economice este cunoasterea barierelor care pot interveni pe parcursul acestor procese. In functie de provenienta lor, barierele pot fi individual-organizationale si contextuale.

Prima categorie, individual-organizationale, incorporeaza acele elemente care se refera la persoane si/sau organizatia interesata in descoperirea de oportunitati economice. Potrivit specialistilor, aceste bariere sunt, in esenta, urmatoarele:

concentrarea asupra produselor si serviciilor care se realizeaza in prezent;

focalizarea asupra activelor existente;

luarea in considerare in exclusivitate a salariatilor si abilitatilor profesionale de care se dispune in prezent;

focalizarea asupra relatiilor umane si organizationale pe care cei implicati le au in perioada actuala;

concentrarea asupra planurilor si programelor derulate in prezent.

Trasatura definitorie comuna tuturor acestor bariere este supraevaluarea prezentului. Ori, oportunitatea economica implica intotdeauna o noua stare economica, generatoare de performanta, care nu poate aparea decat operand schimbari asupra resurselor si activitatilor actuale. In buna masura, barierele individual-organizationale sunt de natura managerial-psihologica. Ele apar cu  frecventa si intensitate superioare la persoanele si organizatiile cantonate in prezent, in ale caror preocupari, decizii si actiuni sunt predominant curente.

Barierele contextuale se refera la acele elemente ale mediului ambiant care ingreuneaza aparitia, perceperea si valorificarea oportunitatilor economice potentiale. Cele mai frecvente bariere contextuale sunt:

culturale, reflectand predominanta la o parte apreciabila a populatiei a unor valori, aspiratii, asteptari, norme si comportamente potrivnice descoperirii si punerii in opera a oportunitatilor economice. Aceste bariere sunt puternice in fostele tari comuniste si in tarile cu un nivel educational scazut, inhiband aspiratiile si actiunile intreprenoriale.;

legislativ-birocratice , reprezentate cel mai adesea de legislatia referitoare la activitatea economica care este excesiv de complexa, adesea contradictorie si, surprinzator, incompleta pe alocuri, a carei aplicare se realizeaza greoi, cu cheltuieli apreciabile de bani si timp;

motivational-economice, generate de absenta stimulentelor economice sau nivelul lor redus, pentru a initia si dezvolta actiuni intreprenoriale. Sorgintea acestora o reprezinta politicile economice care subevalueaza potentialul agentilor economici privati;

institutional-economice, reprezentate de absenta unor institutii si organizatii specifice economiei de piata si/sau de redusa lor functionalitate. Intre acestea mentionam: bancile de investitii, bancile comerciale, fondurile de garantare, bursele de valori si marfuri, societatile de valori mobiliare, societatile de asigurari, fondurile de investitii de risc etc.

descresterea economica, care se manifesta atunci cand PIB scade, si implicit, nivelul consumului, cererii, investitiilor etc., astfel incat se diminueaza substantial sursele economice de oportunitati. Aceasta situatie a fost predominanta in Romania dupa 1989 pana in 2000.

coruptia, care, prin amplificarea substantiala a costurilor "neoficiale", economice si psihologice, ale actiunilor intreprenoriale afecteaza in special procesul de valorificare a oportunitatilor economice;

hiperconcurenta importurilor, care se manifesta atunci cand conducerea statului respectiv permite o penetrare masiva pe piata interna a agentilor economici din alte tari, fara ca proprii agenti economici sa beneficieze de un tratament similar in tarile respective si fara a-i asista - in limitele normelor si practicilor acceptate pe plan international - sa reziste la concurenta excesiva.

Fireste, gama barierelor este mult mai mare, dar cele mentionate au, de regula, cea mai ridicata frecventa si intensitate, asa cum dovedeste din plin si experienta Romaniei din acest deceniu.

Dupa opinia specialistilor dilemele care impieteaza asupra valorificarii oportunitatilor economice la nivelul organizatiilor existente sunt in principal cele cuprinse in figura nr. 5

Abordarea si valorificarea oportunitatilor economice este partial diferita, in functie de prioritatea acordata eficientei sau eficacitatii.

In cazul in care eficacitatea este avuta in vedere cu precadere, atunci accentul cade asupra respectarii intocmai a obiectivelor si conditiilor (de timp, calitate etc.) prestabilite. In situatia in care eficienta este primordiala, atunci valorificarea oportunitatii este subordonata integral generarii de venituri superioare cheltuielilor. Optarea pentru una dintre cele doua finalitati economice genereaza pe termen scurt, mediu si lung efecte sensibil diferite ca functionalitate si performanta organizationala.

In plan procesual se manifesta dileme referitoare la optarea pentru oportunitati economice bazate in primul rand pe initiativa individuala sau pe cele de grup, unde coordonarea devine esentiala. Fiecare dintre cele doua abordari prezinta avantaje si dezavantaje. Incurajarea initiativei individuale favorizeaza, de regula, actiuni si performante mai rapide, incurajeaza talentele intreprenoriale, dar pot pune in pericol echilibrul organizatiei si dezvoltarea sa pe termen lung. Valorificarea oportunitatilor economice pe baza constituirii de grupuri, de echipe si a implicarii lor este, de regula, un proces mai lent, ce poate ridica probleme de coordonare, dar situatiile sunt adesea mai bine fundamentate si mai durabile.

Figura nr. 5 - Principalele dileme ce afecteaza organizatia directionata

pe oportunitati economice

In planul structurii domeniilor de activitate ale firmei, dilema cea mai frecventa este specializare/diversificare. Specializarea usureaza activitatile de management si de executie, datorita complexitatii mai reduse a tuturor proceselor, sporind in schimb riscurile pentru performanta si dezvoltare pe termen lung. Diversificarea diminueaza sensibil aceste riscuri, dar face mult mai complexe si dificile procesele manageriale si de executie.

In sfarsit, o ultima dilema se refera la tipul de competenta situat in prim plan. Se acorda prioritate competentelor individuale - fireste atunci cand sunt suficient de performante - sau celor organizationale? Primele, la fel ca si in cazul initiativei individuale, confera frecvent un plus de dinamism si chiar de performanta pe termen scurt, dar cu posibile si probabile efecte economice inferioare in timp. Competentele organizationale se reflecta in asigurarea unei functionalitati de ansamblu superioara si in oferirea unui fundal mai solid pentru sustenabilitatea organizatiei

Fara indoiala, la aceste dileme nu exista un raspuns standard. Solutia trebuie formulata pentru fiecare caz in parte in functie de natura, complexitatea si perspectivele oportunitatii economice, de starea si caracteristicile firmei si ale salariatilor sai, de conceptia manageriala si mai ales personalitatea decidentilor, fie ca sunt intreprinzatori sau intraprenori.

De retinut, insa, ca modul de solutionarea a acestor dileme are un mare efect atat asupra gradului de valorificare a oportunitatilor manageriale, cat si asupra evolutiei si performantelor organizatiilor si persoanelor implicate.

Studiu de oportunitate

Conturate relativ recent, in ultimul deceniu al mileniului al doilea, studiile de oportunitate au drept obiectiv principal identificarea oportunitatilor de investitii si promovarea de proiecte de investitii intr-un anume domeniu de activitate sau zona1. Aparitia acestor studii reflecta importanta din ce in ce mai mare pe care o are identificarea, analiza si promovarea oportunitatilor economice. De retinut insa, ca aceste studii nu au in vedere toate categoriile de oportunitati economice, ci numai pe cele a caror valorificare necesita investitii apreciabile si se refera o anumita ramura sau subramura de activitate, de regula din industrie.

Un studiu de oportunitate este necesar sa asigure in principal urmatoarele patru cerinte:

sa furnizeze informatiile esentiale asupra ramurii sau sectorului de activitate in intregul lui, indiferent daca acestea provin din cadrul sau din afara sa;

sa asigure informatiile de baza si a celor specifice pentru fiecare oportunitate identificata, cu accent asupra inputurilor specifice, variabilelor cheie, riscurilor, competitivitatii, profitabilitatii si a altor factori de succes;

sa faciliteze intreprinzatorului si/sau investitorului, selectarea celei mai atractive oportunitati economice, in vederea trecerii la elaborarea studiului de fezabilitate si/sau planului de afaceri;

sa diminueze costurile pentru studiile de fezabilitate, intrucat informatiile culese privind domeniul respectiv pot fi utilizate ca baza pentru mai multe studii de fezabilitate care au in vedere sectorul implicat si oportunitatile din cadrul sau.

Studiile de oportunitate se structureaza, in mare, la fel ca studiile de fezabilitate, fara insa a avea consistenta acestora, tinand cont de faptul ca ele se concentreaza asupra identificarii si evaluarii oportunitatii economice in esenta sa si nu asupra elaborarii solutiilor de valorificare si de cuantificare a efectelor economice pe care le vor genera.

Studiile de oportunitate acopera doar o parte redusa din ansamblul proceselor care alcatuiesc ciclul de realizare a unei afaceri pe baza valorificarii unei oportunitati economice

Elementele prezentate in graficul alaturat, preluate dintr-o binecunoscuta lucrare de specialitate realizata sub egida ONU1 - sunt edificatoare din acest punct de vedere.

Concret, un studiu de oportunitate prezinta urmatoarele componente:

stabilirea ariei de cuprindere si a continutului studiului, cautand sa se minimizeze timpul si costurile implicate;

identificarea surselor de date ce vor fi utilizate, apeland in primul rand la informatiile pe care le poseda agentiile guvernamentale, asociatiile patronale, de IMM-uri sau comerciale, institutele de cercetari, bancile s.a.m.d.

implicarea in realizarea studiului de oportunitate a organismelor administrative locale sau nationale axate pe dezvoltare;

SURSE DE DATE

Studii

sectoriale

Studii

regionale

Studii de piata etc.

Proiecte individuale

Descoperirea oportunitatilor

Formularea ideii proiectului

Evaluarea datelor

Studii de oportunitate

Baza de date cu informatiile de baza

Verificarea datelor initiale si culegerea de noi informatii

Proiectul individual A

Studiu de fezabilitate

Plan de afacere

Proiectul individual B

Studiu de fezabilitate

Plan de afacere

Proiectul individual C

Studiu de fezabilitate

Plan de afacere

Figura nr. 6 - Pozitia studiilor de oportunitate la nivel de subramura
in ansamblul ciclului de abordare a oportunitatilor economice

punerea la punct a mecanismului managerial care va realiza studiul de oportunitate, avand ca baza constituirea si organizarea echipei de specialisti;

constituirea de banci de date privind ramura sau domeniul avut in vedere;

identificarea oportunitatilor economice si evaluarea lor generala;

prezentarea punctului de vedere asupra oportunitatii identificate.

De regula, acesta se structureaza in trei parti - precizarea ideii de oportunitate de afaceri si obiectivelor de analizat, descrierea principalelor elemente avute in vedere, care vor forma continutul viitorului proiect si formularea de concluzii si recomandari cu caracter intreprenorial, investitional si managerial pentru viitorul apropiat.

Avantajele studiilor de oportunitate sunt multiple. Pe langa diminuarea costurilor si perioadelor necesare realizarii viitoarelor studii de fezabilitate si planuri de afaceri, ele permit includerea valorificarii oportunitatilor respective in planurile si programele de dezvoltare regionala si locala sub forma de proiecte. De asemenea, respectivele oportunitati economice se pot incorpora in materialele promotionale ale institutiilor publice si private. Se faciliteaza astfel atragerea de resurse financiare si declansarea de actiuni intreprenoriale.

Datorita acestor avantaje, precum si a cresterii implicarii organismelor publice locale in activitatile economice, in contextul situarii in prim plan a dezvoltarii regionale si locale, studiile de oportunitate inregistreaza o rapida proliferare, mai ales in tarile din Uniunea Europeana si in SUA.

Studiile de oportunitate marcheaza o faza noua in depistarea si evaluarea oportunitatilor economice majore dintr-un anumit domeniu de activitate sau zona, pe baza implicarii organismelor publice. Prin aceasta se faciliteaza activitatile intreprenoriale, mai ales cele de anvergura, care vizeaza ramuri de activitate ce prezinta si o apreciabila importanta pentru regiunea si comunitatea umana implicata.