|
|
|
Evaluarea economica consta intr-un complex de tehnici, procedee si metode prin care un bun, un activ, o societate, o parte a unei societati sunt aduse sub aspect valoric la nivelul pietei prin care li se asigura comparabilitatea.
Referitor la acest aspect distingem evaluarea si reevaluarea.
Evaluarea reprezinta operatiunea de a aprecia sau de a stabili valoarea, pretul, numarul, a calcula a socoti, etc.
In actul sau activitatea de evaluarea intervin:
.subiectul, cel care realizeaza evaluarea, adica specialistul evaluator care poate avea o pregatire in domenii diverse: economic, juridic, tehnic, etc. Sunt situatii cand pentru o corecta evaluare se cer cunostinte din doua sau mai multe domenii. Exemplu: evaluarea unei cladiri, a unui mijloc fix, reclama cunostinte de natura economica, tehnica, uneori si juridica.
.obiectul supus evaluarii sau reevaluarii este reprezentat prin proprietati mobiliare sau imobiliare, afaceri sau active intangibile.
In general, valoarea intreprinderii reflecta rezultatul unei judecati care se bazeaza pe o apreciere in functie de anumite criterii de comparatie, pe analize, calcule, expertize.
Evaluarea unei societati comerciale sau regii autonome vizeaza stabilirea valorii unei afaceri la un moment dat, comensurarea avutiei reale dar si a potentialului acesteia de a-si spori avutia. Asadar, evaluarea intreprinderii nu reprezinta doar stabilirea valorii unei proprietati sau a bunurilor din patrimoniu, ci presupune si determinarea capacitatii acesteia de a genera fluxuri (profit, cash-flow) de care sa dispuna proprietarul daca se are in vedere faptul ca obiectul evaluat este un bun ce are capacitatea de a crea alte bunuri. Pornind de aici, acelasi produs sau bun poate avea valoarea diferita. Exemplu: una este valoarea unui imobil cumparat pentru nevoi proprii, un apartament pentru locuit, alta este valoarea acestui imobil care este cumparat pentru a crea venituri prin inchiriere.
Aceasta complexitate a vietii economice, corelarea ei cu domeniul tehnic, dar si cu cel juridic, face ca in determinarea valorii sa se aiba in vedere o multitudine de factori. Nu exista o solutie prin care sa se obtina o singura valoarea a intreprinderii, aceasta si din considerentul ca in cazul cumpararii unei intreprinderi cumparatorul - viitorul proprietar, poate intalni mai multe situatii:
.un patrimoniu mobiliar si imobiliar, respectiv utilaje ce au caracteristica un potential tehnic ridicat;
.o activitate rentabila, intreprinderea obtine profit, acest profit poate fi incorporat in rezerve sau reinvestit pentru dezvoltare;
.o buna organizare a activitatii, personal calificat, organizarea productiei si muncii la cote ridicate si cu performante;
.o buna clientela - fidela, o importanta optiune pentru a mentine pe viitor performantele economico-financiare.
Valoarea intreprinderii se obtine dintr-o combinatie a elementelor de mai sus, fiecare grupa trebuie avuta in vedere de evaluator. Aceasta apreciere, valoare, reflecta situatia la un moment dat, pe baza unor criterii specifice fiecarui element, astfel:
.patrimoniul poate fi apreciat pornind de la activul net, diferenta dintre activul bilantier si totalul datoriilor, dupa ce se opereaza cu unele corectii necesare;
.activitatea rentabila se poate aprecia cu ajutorul profitului din ultimele perioade dar si printr-o previziune. Pe cumparator il intereseaza mai mult viitorul si prezentul, adica ce remunerare va primi pentru capitalul investit;
.buna organizarea a activitatii se poate aprecia cu ajutorul unor indicatori specifici, printr-o analiza diagnostic, dar si prin luarea in considerare a primelor doua elemente;
.privitor la ultimul element speta este de mai mare complexitate.
Evaluatorul stabileste valoarea afacerii care va fi abordata si apreciata diferit de cei doi protagonisti ai tranzactiei: vanzatorul vrea sa obtina un pret cat mai bun, chiar daca societatea comerciala nu are performante deosebite, in timp ce cumparatorul este interesat in a da un pret cat mai mic. Privitor la pretul tranzactiei, la prima vedere, marimea sa ar fi data de activul net. Viata de zi cu zi probeaza faptul ca pretul de vanzare poate oscila in jos sau in sus cu pana la 10 ori.
Reevaluarea - inseamna a evalua din nou, adica a aduce valoarea la pretul zilei. Reevaluarea este o activitate de natura contabila prin care valoarea unor elemente continute de bilantul contabil la un moment dat, este adusa la zi folosindu-se in acest scop indici sau coeficienti de actualizare.
Este o operatie ce are impact asupra marimii unor elemente fundamentale a intreprinderii cum ar fi: capitalul social, activul corectat, etc. si este o activitate laborioasa si incumba multa raspundere.
In Romania, reevaluarea a fost decisa prin Hotarari de Guvern:
H.G. 945/1990 - a prevazut prima evaluare ce privea mijloacele fixe, mijloacele circulante (stocurile) si investitiile in curs, posturile de obligatii.
H.G. 26/1992 - statueaza o noua reevaluare a unor active si pasive ca urmare a unificarii cursurilor de schimb ale leului si regimului de preturi si tarife in aceste conditii. Aceasta reevaluare a vizat toate mijloacele fixe din bilantul incheiat la 31/12/1991 cat si investitiile in curs.
H.G. 500/1994 - se refera la reevaluarea mijloacelor fixe si terenurilor pentru care agentii economici au obtinut titluri de proprietate si care au fost inregistrate in contabilitate si in capitalul social.
H.G. 983/1998 - privitoare la reevaluarea cladirilor, constructiilor speciale, terenurilor si imobilizarilor corporale in curs de natura constructiilor si cladirilor. A avut ca obiectiv stabilirea valorii ramase la 30/06/1998.
