Particularitati privind conducerea compartimentelor de cercetare-dezvoltare

Din cele prezentate rezulta ca organizarea activitatilor de cercetare-dezvoltare presupune fie compartimente compuse din membrii avand aceeasi specializare functionala, fie com­par­timente compuse din echipe de proiect conduse de ma­na­geri adecvati acestor modalitati de structurare a acti­vi­tatilor de cercetare-dezvoltare. In acest context, conduce­rea resurselor umane in domeniul cercetarii-dezvoltarii pre­supu­ne satisfacerea urmatoarelor cerinte specifice:

diversificarea sarcinilor si a responsabilitatilor in scopul contracararii rutinei si a monotoniei actionale;

atribuirea statusurilor si a rolurilor in functie de rezulta­tele obtinute si de competenta probata a membrilor compartimentelor;

recompensarea membrilor compartimentelor in functie de rezultatele obtinute si de competenta probata;

participarea membrilor compartimentelor de proiect la re­zolvarea problemelor mutuale;

imbunatatirea continua a conditiilor de activitate;

crearea unui climat organizational care sa favorizeze creativitatea.

In ceea ce priveste leadership-ul membrilor comparti­mentelor de cercetare-dezvoltare, acesta implica un leadership participativ (Tabelul 26), respectiv:

diversificarea, descentralizarea si integrarea competen­telor membrilor compartimentelor operationale;

crearea unui climat organizational care sa favorizeze creativitatea.

In acest context, pot fi utilizate trei categorii de metode de stimulare a creativitatii la nivelul echipelor de proiect³⁶:

combinarea ideilor;

asocierea ideilor;

compararea ideilor.

Combinarea ideilor reprezinta o modalitate deductiva de mo­dificare a unor situatii (produse sau procese) specifice prin inventarierea elementelor constitutive ale acestor situatii si reconfigurarea situatiilor initiale prin transformarea elemen­telor lor constitutive. In acest scop pot fi utilizate metodele prezentate in Tabelul 28.

Tabelul 28. Metode de stimulare a creativitatii la nivelul grupurilor. Metode combinatorii

Sursa: Brigitte Bouillerce, Emmanuel Carré, op. cit., 102.

Analiza valorii este o metoda de stimulare a creativitatii care vizeaza identificarea elementelor unor produse sau procese care prin transformare pot determina o majorare a utilitatii sau valorii acelor obiecte sau procese.

Dupa cum rezulta din denumire, analiza defectologica pre­supune identificarea "defectelor sau a insatisfactiilor inerente unui obiect sau procedeu". Pe baza acestui tip de "inventar negativ" pot fi cautate ulterior solutii de inlaturare a defecte­lor sau a disfunctiilor³⁸.

La randul sau, bisocierea "consta in apropierea a doua si­tuatii pentru a provoca iluminarea, tot asa cum lovim doua bucati de silex una de alta pentru a face sa apara scan­teia".³⁹

In ceea ce priveste concasarea, aceasta este o metoda de stimulare a creativitatii la nivelul grupurilor care vizeaza mo­dificarea produselor sau a procedeelor prin fragmentarea si reconfigurarea componentelor si a structurii acestora⁴⁰.

Matricea descoperirii este un procedeu de combinare fortata a anumitor variabile duale: produse si clienti, statusuri si ro­luri, eficienta si eficacitate, atractivitate si competitivitate. In domeniul strategiilor de portofoliu, firmele de consultanta BCG si ADL au utilizat aceasta metoda inca din anii '60.

Conceptualizata de astrofizicianul Fritz Zwicky, analiza mor­fologica vizeaza identificarea unor solutii globale prin des­compunerea problemelor globale in probleme partiale si combi­narea solutiilor partiale sub forma unor solutii globale (Tabelul 22).

Asocierea ideilor reprezinta un demers inductiv care vizeaza realizarea "unor apropieri intre mai multe obiecte sau idei, dand frau liber imaginatiei, realizand pas cu pas conexiuni intre elementele potentialului ideatic"⁴¹. pentru realizarea acestui demers pot fi utilizate urmatoarele metode:

brainstorming-ul;

asocierea fortata.

Demersul asociativ denumit brainstorming, termen care poate fi tradus prin "stimularea dirijata a creativitatii", a fost conceptualizat in anii '30 de Alex Osborn. Brainstorming-ul este o metoda de stimularea a creativitatii la nivelul grupuri­lor care presupune "ca un maximum de idei sa fie luate in calcul pentru ca apoi doar cele mai bune sa fie selectate"⁴². Din acest motiv, brainstorming-ul presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

definirea problemelor;

selectarea participantilor (cel mult 12 persoane);

asigurarea unei ambiante permisive;

comunicarea problemelor;

solicitarea solutiilor;

acceptarea necritica a solutiilor;

evaluarea structurata a solutiilor.

Cu alte cuvinte, brainstorming-ul presupune urmatoarele principii⁴³:

interzicerea cenzurii;

primatul cantitatii opiniilor;

favorizarea extravagantei ideatice;

demultiplicarea sistematica a opiniilor.

Asocierea fortata a ideilor este o metoda de stimulare a creativitatii la nivelul grupurilor care vizeaza identificarea unor puncte comune, corespondente sau asocieri intre si­tuatii care par sa nu poata fi asociate din nici un punct de vedere a priori. Cu alte cuvinte, asocierea fortata a ideilor sau a situatiilor presupune "cautarea analogiilor ascunse, apelul la devieri irationale, formularea unor idei aparent naive care permit totusi manifestarea altor idei noi si utile"⁴⁴.

Compararea ideilor reprezinta un demers creativ pe care autorii sai, G. Prince si W.J.J. Gordon, l-a definit astfel: "sa transformam un fapt familiar intr-unul ciudat si sa facem astfel incat ceea ce este ciudat sa devina familiar"⁴⁵. In acest scop, W.J.J. Gordon si G. Prince au propus urmatoarele ins­trumente sau tehnici de stimulare a creativitatii la nivelul gru­purilor:

analogia directa;

analogia simbolica,

analogia fantastica;

analogia personala.

Analogia directa vizeaza "compararea sau inlocuirea intre­gului ori a unei parti din caracteristicile unui anumit subiect de cercetare cu elementele altui subiect de cercetare inrudit. Apropierea intre cele doua obiecte se refera in general la semanarile fizice"⁴⁶.

Analogia simbolica vizeaza inlocuirea caracteristicilor con­crete ale situatiilor cercetate prin metafore si simboluri adec­vate.

Analogia fantastica vizeaza "transpunerea atributelor unui obiect intr-un univers care inainte nu avea nici un raport di­rect cu subiectul in cauza"⁴⁷.

La randul sau, analogia personala presupune identificarea "cercetatorului cu problema sa". Procedeele de rezolvare a problemelor in cadrul acestei metode de stimulare a creati­vitatii la nivelul grupurilor sunt, de regula, procedee onirice⁴⁸.

In privinta comunicarii interne specifice activitatilor de cer­cetare-dezvoltare, atunci cand organizarea activitatilor de cercetare-dezvoltare este de tip functional, structura opti­mala a sistemului de comunicare compatibila cu acest tip de configuratie este cea de tip piramidal (Figura 39).

Figura 39. Organizarea functionala a activitatilor de cercetare si dezvoltare. Structura optimala a sistemului de comunicare.

Daca, insa, compartimentele de cercetare-dezvoltare sunt compuse din echipe de proiect, structura optimala a siste­mului de comunicare specific acestui tip de configurare a sarcinilor si responsabilitatilor este prezentata in Figura 40.

Figura 40. Organizarea pe proiecte a activitatilor de cercetare-dezvoltare. Structura optimala a sistemului de comunicare.

Sursa: Adaptare dupa Deniss Lock, op. cit., 16.

Analizand Figura 40 rezulta ca managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare presupune in mod necesar sisteme de comunicare de tip cerc-stea.

In privinta comunicarii externe specifice managementului ac­tivitatilor de cercetare-dezvoltare aceasta include, de regula, urmatoarele mijloace si cai de actiune: publicitate⁴⁹, relatii publice si marketing direct (Figura 41).

Figura 41. Conducerea departamentelor de cercetare-dezvoltare. Cai si mijloace de comunicare externa

In sfarsit motivarea membrilor compartimentelor de cerce­tare-dezvoltare implica atat motivatii intrinseci, cat si motivatii extrinseci. Dupa cum s-a mentionat, acesti factori motivatio­nali sunt interdependenti si contextuali. Din aceste motive, motivarea membrilor compartimentelor de cercetare-dezvol­tare depinde atat de masura in care sarcinile si responsabi­litatile subiectilor sunt compatibile cu particularitatile lor ca­racteriale, intelectuale si temperamentale cat si de anumite conditionari axiologice specifice. Deoarece, de regula, con­tributiile individuale ale membrilor compartimentelor de cer­cetare-dezvoltare sunt inegale este necesar ca recompen­sele sa reflecte distributia efectiva a eforturilor si a meritelor.

¹ Conform cunoscutei definitii a lui H. Fayol, managementul "inseamna sa prevezi si sa planifici, sa organizezi, sa comanzi, sa coordonezi si sa controlezi". In majoritatea manualelor americane de management aceasta definitie este acceptata, doua din functiile managementului pro­puse de Fayol, comanda si coordonarea, fiind, totusi, reunite intr-o sin­gura functie denumita leading, directing sau influencing. Conform acelo­rasi surse, leading-ul (utilizat ca adjectiv sau substantiv) implica urma­toarele functii: leadership-ul, comunicarea si motivarea organizationala. (Harold Koontz, Heinz Weihrich, Essential of Management, McGraw-Hill). In romana, termenul conducere este, probabil, cel mai potrivit sino­nim pentru neologismul leading. Utilizata in acest context termentul con­ducere implica atat conducerea directa sau nemijlocita, cat si conduce­rea indirecta a resurselor umane. In ceea ce priveste, insa, neologismul leadership acesta este utilizat ca atare in majoritatea lucrarilor romanesti dedicate managementului, nefiind, deocamdata, utilizat un termen alter­nativ (Ion Stancioiu, Gheorghe Militaru, op. cit., 109-113). Din acest mo­tiv termenul leadership este sinonim cu sintagma conducere directa sau nemijlocita a resurselor umane.

2 Manfred Kets de Vries, op. cit., 286.

3 Ion Stancioiu, Gheorghe Militaru, op. cit., 374-375

4 Ibidem, 383.

5 Ansamblu de informatii codificate, codurile reprezentand colectii de semne, semnale si simboluri (semne care semnifica altceva decat sunt) destinate transmiterii anumitor informatii.

6 Dictionar de sociologie, Editura Babel, 1993, 125.

7 Philip Kotler, John Saunders, Gary Armstrong, Veronica Wong, op. cit., 830.

8 Ibidem, 830-831.

9 Didier Julia, op.cit., 215.

10 Antony Flew, op. cit., 84-85.

11 Didier Julia, op. cit., 361.

12 Ibidem, 15

13 Claudette Lafaye, Sociologia organizatiilor, Polirom, 1998, 35-49.

14 Harold Koontz, Heinz Weihrich, op. cit., 305-306.

15 Potrivit antropologiei crestine, natura umana presupune sapte pacate inerente: trufia, invidia, mania, zgarcenia, lacomia, lenea si desfraul, pacate care reprezinta ofense aduse lui Dumnezeu. Din acest motiv, re­concilierea cu Dumnezeu (iertarea pacatelor) necesita pocainta, respec­tiv recunoasterea, marturisirea si ispasirea pacatelor.

16 Robert W. McElroy, Moralitatea in politica externa americana, Paideia, 1998, 24.

17 Oxford, Dictionar de sociologie, Univers Enciclopedic, 2003, 439-440.

18 Temperamentul presupune diferentieri psihice si de conduita determi­nate de anumite caracteristici biologice si de personalitate.

19 Anxietatea reprezinta o stare afectiva caracterizata prin neliniste si insecuritate. In aceste conditii, starea de calm indica absenta anxietatii, nervozitatea indica un nivel moderat al anxietatii, iar panica indica un ni­vel ridicat al anxietatii. Potrivit anumitor opinii, anxietatea reprezinta o reactie condi­tionata dobandita. Conform altor opinii, anxietatea este de­terminata de nereusite si interdictii constientizate. In aceste conditii, anxietatea im­plica urmatoarele reactii de aparare sau de evaziune: re­fularea, rationa­lizarea, regresia, proiectia, deplasarea, identificarea, su­blimarea, forma­rea reactionala, compensarea si fantasma. Refularea consta in respin­gerea constienta a unor dorinte sau amintiri, ori in uita­rea anumitor eve­nimente. Rationalizarea presupune justificarea propriilor actiuni prin ar­gumente logice in scopul mistificarii adevaratelor motivatii. Regresia im­plica adoptarea unor atitudini si conduite care preced un anumit moment de referinta. Proiectia vizeaza atribuirea celorlalti a pro­priilor motivatii. Deplasarea presupune ostilitate sau agresivitate fata de anumite per­soane, obiecte sau situatii. Identificarea consta in adoptarea anumitor modele de conduita. Formarea reactionala consta in adoptarea unor conduite contrare conduitelor considerate acceptabile. Compensa­rea implica adoptarea unor conduite care sa permita contracararea com­plexelor de inferioritate. In sfarsit, fantasma consta in refugierea intr-o lume virtuala, atunci cand problemele reale nu pot fi rezolvate (André de Peretti, Jean-André Legrand, Jean Boniface, Tehnici de comunicare, Polirom, 2001, 241-244.).

20 Iubire exclusiva de sine.

21 Alienarea reprezinta o stare psihologica determinata de perceperea lumii ca straina si ostila.

22 Frustrarea reprezinta un sentiment de insatisfactie determinat de ab­senta unei persoane, a unui obiect sau a unei stari afective, respectiv de constientizarea unor riscuri sau constrangeri in raport cu anumite dorinte sau scopuri.

23 Stresul reprezinta o reactie a organismelor atunci cand le este periclitata homeostazia. Pana la un anumit nivel, stresul influenteaza pozitiv moti­vatia pentru performanta. Acest nivel depinde de personalitatea subiec­tilor, de natura sarcinilor si a responsabilitatilor, de caracteristicile cli­matului organizational si de satisfactiile profesionale si neprofesionale ale subiectilor. In ceea ce priveste factorii stresanti, acestia sunt: supra­solicitarile psihice si fizice, conditiile improprii de activitate, incongruen­tele actionale, comunicarea inadecvata, teama de esecuri si de riscuri, conflictele intrapsihice si interpersonale. In privinta conflictelor intrap­sihice generatoare de stres, acestea sunt determinate de aparitia simul­tana a unor stari psihice disjuncte egale ca intensitate: apetenta versus apetenta, apetenta versus aversiune, aversiune versus aversiune. In sfarsit, conflictele interpersonale sunt determinate de urmatoarele cauze: incompatibilitatea atitudinilor si a intereselor, limitarea nejustificata a li­bertatii de actiune, inechitatea, competitia exacerbata, incapacitatea anumitor subiecti de a accepta compromisuri mutuale.

24 André de Peretti, Jean-André Legrand, Jean Boniface, op. cit., 19.

25 Ibidem, 12-13.

26 Ibidem, 13.

27 Ibidem, 13-14.

28 Ibidem, 14.

29 "Institutiile totale" sunt organizatii de tipul spitalelor psihiatrice, inchisori­lor sau bazelor militare. Caracteristica fundamentala a "institutiilor totale" o reprezinta claustrarea membrilor acestora in scopul anularii libertatii lor de actiune prin mortificare (ruptura dintre trecutul si viitorul subiectilor), depersonalizare si sanctionare. In acest context sunt posibile urmatoa­rele conduite: inchiderea in sine, supunerea si nesupunerea (Claudette Lafaye, op. cit., 107-109).

30 Grupurile lipsite de coerenta actionala.

31 Constrangerile de tip formal implica proceduri si relatii oficializate.

32 Constrangerile de tip informal implica relatii si proceduri neoficializate.

33 André de Peretti, Jean- André Legrand, Jean Boniface, op. cit., 13-17.

34 Claudette Lafaye, op. cit., 43.

35 Ibidem.

³⁶   Ibidem, 23-25.105.

³⁷   Brigitte Bouillerce, Emmanuel Carré, Cum sa ne dezvoltam creativitatea, Polirom, 2002, 79-85.

³⁸   Ibidem, 92.

³⁹   Ibidem, 97-99.

⁴⁰   Ibidem, 87-89.

⁴¹   Ibidem, 105.

⁴²   Ibidem, 115.

⁴³   Ibidem, 114.

⁴⁴   Ibidem, 115.

⁴⁵   Ibidem, 117.

⁴⁶   Ibidem, 118.

⁴⁷   Ibidem, 125.

⁴⁸   Ibidem, 126.

⁴⁹   Termenul publicitate (publicity) a fost utilizat pentru prima data in Marea Britanie. Utilizarea acestui termen in Europa a generat si genereaza, insa, confuzii terminologice. Astfel, pentru expertii anglo-saxoni termenii ads si advertising inseamna "orice forma platita de prezentare si pro­movare impersonala a ideilor, produselor sau serviciilor de catre un sponsor bine precizat", iar termenul publicity inseamna "activitatea de promovarea a imaginii unei firme sau a ofertei sale prin transmiterea de stiri referitoare la aceasta, cu ajutorul mijloacelor de informare, fara ca firma sa plateasca pentru aceasta promovare. (Philip Kotler, John Saunders, Gary Armstrong, Veronica Wong, Principiile marketingului, Teora, 1998, 1108). Spre deosebire, expertii si publicul european defi­nesc termenul de publicitate ca "o forma de comunicare platita, desti­nata sa influenteze clientii existenti sau potentiali in legatura cu activita­tea, produsele sau serviciile unei firme, cu marcile sub care acestea sunt prezentate pe piata, in scopul declansarii actului de achizitie" (Elena Ni­culescu, Elena Hlaciuc, Stela Buda, Cristina Stoica, Marketing mo­dern: concepte, tehnici, strategii, Polirom, 2000, 293).