|
|
|
DELEGAREA
Daca ıntreprinderile vor sa ramana competitive ıntr-o economie globala si dinamica, ele trebuie sa fie capabile sa se adapteze ın permanenta schimbarilor rapide ce intervin in activitatea firmelor. Munca managerilor devine din ce ın ce mai complexa impunand
ca o necesitate obiectiva folosirea delegarii pentru realizarea diverselor activitati specifice.
Totodata delegarea apare ca o metoda frecventa folosita pentru ımbunatatirea motivatiei ın munca, prin acoperirea unor nevoi de stima, apreciere, autorealizare. Delegarea reprezinta atribuirea temporara de catre un manager, a unor sarcini, ımpreuna cu autoritatea si responsabilitatea corespunzatoare realizarii lor, unui subordonat. In cazul delegarii apare o dubla responsabilitate, managerul transferand ın ıntregime sarcina si autoritatea, dar responsabilitatea ramane intacta si la nivelul acestuia. Astfel, responsabilitatea subordonatului caruia i-a fost transmisa este dublata de cea a managerului. Managerul trebuie sa realizeze un echilibru ıntre delegare si control, deoarece o ıncredere prea mare ın subordonat va diminua controlul si ca urmare ajutorul necesar subordonatului ın anumite situatii nu va mai veni. Implicit, o ıncredere prea mica ın subordonat va avea drept consecinta limitarea libertatii de actiune a subordonatului cu efecte negative asupra realizarii sarcinii ce i-a fost ıncredintate.
Aplicarea unei delegari prezinta o succesiune de pasi, dupa cum urmeaza :
. Analiza si gruparea sarcinilor din postul managerului ın sarcini posibil de delegat, probabil de delegat si imposibil de delegat;
. Evaluarea angajatilor pentru a determina personalul capabil sa preia sarcinile delegabile si personalul care va urma anumite programe de pregatire si perfectionare pentru preluarea sarcinilor probabil de delegat.
. Stabilirea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ce vor fi transmise subordonatului.
. Obtinerea acceptului subordonatului asupra delegarii.
. Stabilirea rezultatelor asteptate si a perioadei de delegare. Daca este posibil, obiectivele pe care le are de ındeplinit subordonatul trebuie sa fie exprimate cantitativ pentru a elimina orice ambiguitate in evaluarea lor.
Folosirea delegarii ın ıntreprinderi depinde de mai multi factori precum:
. dimensiunea ıntreprinderii,
. importanta deciziei pentru firma. Cu cat decizia va avea un impact mare asupra ıntreprinderii din punct de vedere al costurilor pe care le va implica, cu atat sansele delegarii sarcinilor sunt mai mici.
. Complexitatea sarcinii. O sarcina complexa presupune cunostinte si abilitati superioare care nu sunt la ındemana oricui.
. Cultura ıntreprinderii. Acest factor se refera la ıncrederea pe care o are sau nu conducerea firmei in angajatii sai.
. Calitatea profesionala a angajatilor.
In procesul de delegare ın afara managerului si subordonatului direct implicati, este necesara o informare a tuturor persoanelor potential afectate de acest proces pentru a evita conflictele si a creste sansele de ındeplinire cu succes a sarcinii delegate.
Acest control pe parcursul delegarii trebuie sa se realizeze la un nivel corespunzator, ıntrucat atunci cand este prea excesiv ıngradeste libertatea de actiune a salariatului disparand sansele de ındeplinire cu succes a sarcinilor ce i-au fost atribuite. Totodata se
va pierde aspectul motivant al delegarii.
