|
|
|
Calitatile managerului de succes
Dorinta fiecaruia dintre noi de a evolua in plan profesional este fireasca si chiar de apreciat. O data cu trecerea timpului si acumularea de experienta, o data cu dobandirea de noi cunostinte in domeniul de activitate, oamenii se gandesc sa avanseze, dorindu-si sa fie promovati in functii de conducere. Adesea, acest lucru se produce natural, o data cu schimbarea unor generatii, ori in functie de experienta si performantele dovedite. Totusi, odata ajunsi in astfel de pozitii, nu neaparat de top, dar cu elemente clare de conducere, multi nu mai fac fata si, in afara beneficiului adus de un salariu mai bun, stresul creste, iar performantele intarzie sa apara. Acest lucru se datoreaza profesionalizarii functiei de conducere, ceea ce inseamna ca nu oricine si nu oricum poate fi potrivit intr-o functie de conducere, manageriala, deoarece manageriatul presupune cateva noi atributii, poate niciodata exersate corespunzator pana atunci: decizie, organizare, coordonare si control, lucru cu oamenii si lupta cu obiectivele. Un bun manager este caracterizat de competenta si performanta. Competenta se refera la masura in care stapaneste un intreg set de cunostinte de specialitate de ordin economic. Este adevarat ca exista o facultate de management, sau cursuri de management, unde se pot deprinde cunostintele necesare. Dar cine isi inchipuie ca un absolvent de management este un manager? Desigur, nimeni, pentru ca, dincolo de cunostinte, experienta directa si concreta in lucrul cu oamenii si in exercitarea celor cinci atributii de baza ale managerului, enumerate mai sus, nu poate fi acumulata decat in timp.
De aici distinctia dintre competenta si performanta, competenta fiind necesara, dar nu suficienta. Iata de ce multi foarte buni profesionisti, odata promovati in functii de conducere, se dovedesc a fi lamentabili ca manageri, ceea ce demonstreaza ca promovarea nu este, uneori, cea mai buna solutie de apreciere. Un manager se confrunta cu o tripla raspundere: profesionala (de conducere si coordonare), juridica (sunt necesare cunostinte de legislatie), morala. Managerul este raspunzator de tot ceea ce se intampla in zona sa de competenta, indiferent ca a stiut sau nu. Pentru a-si atinge obiectivele, managerii trebuie sa apeleze la autoritate. Nu trebuie confundata autoritatea cu forta. Autoritatea se traduce simplu in forta de convingere si energia de mobilizare pe care reuseste aceasta sa o imprime subordonatilor, pe de o parte, si tertilor, parteneri de afaceri, pe de alta parte. Or, autoritatea se castiga prin rezultate si exemplu personal. Neavand calitatile necesare, multi isi justifica deciziile fie prin apelul la niste deziderate superioare, fie prin comportament discretionar. Ce deosebeste un bun manager de unul mediocru? Daca plecam de la presupozitia existentei competentelor de baza, performanta se obtine exclusiv din capacitatea de a coordona oamenii si resursele. 'Seful este sef!', 'Daca vrei sa ai viata lunga in firma, atunci trebuie sa faci si sa zici ca seful!' - sunt doar doua dintre manifestarile comune ale dificultatilor intalnite in stabilirea unei relatii cu seful ierarhic direct, dificultati rezolvate prin compromisul conformarii tacite. Din acest motiv, primii care submineaza pozitia unui manager sunt chiar subalternii care nu au curajul sa comunice. Managerul de succes are capacitatea de a inlatura aceste bariere si a utiliza cat mai complet si inteligent resursele oamenilor sai. Cum pot fi clasificati managerii? Exista mai multe tipologii, dar dintre acestea cele mai cunoscute clasifica managerii dupa stilul de conducere.
Astfel, sunt manageri ce adopta
-stilul autoritar-strict - pozitia de autoritate este afirmata in forta, aproape despotic, fara drept de apel, altul prefera
-stilul autoritar-binevoitor - se afirma o pozitie de puternica autoritate, dar care lasa loc liber si ascultarii opiniilor venind de la esaloanele inferioare;
-adeptii stilului consultativ tin cont de opinia subordonatilor, incercand sa gaseasca cea mai buna solutie la diverse probleme;
-in fine, in cazul managerilor care au un stil participativ, implicarea lor este maxima, acestia fiind nu doar decidenti, ci parte in realizarea deciziilor, alaturi de subordonati, de pe pozitii de egalitate.
In functie de structura de personalitate proprie unui individ, in functie de structura de organizare a firmei, de obiectivele acesteia, dar si de momentele de acalmie ori critice in care aceasta se poate afla la un moment dat, vor fi intalnite in realitate combinatii ale acestor stiluri ori variatii in timp. Iata de ce, in perspectiva unor eventuale promovari, in ideea obtinerii unor performante corespunzatoare inca de la inceput, pregatirea preliminara pentru a fi un bun manager trebuie sa dureze minimum 2-3 ani.
