Organizarea firmelor

In aceste conditii, organizarea structurala a activitatilor spe­cifice firmelor presupune utilizarea urmatoarelor instrumente manageriale:

organigrame¹;

diagrame de relatii²;

descrieri sau fise ale posturilor³;

norme si regulamente administrative⁴.

Pe de alta parte, organizarea structurala a firmelor implica urmatoarele variabile de stare:

numar de niveluri ierarhice⁵

ponderi ierarhice sau arii de control⁶

componente organizationale⁷

relatii intre componente⁸

In acest context, pot fi utilizate urmatoarele modalitati con­textuale de structurare a activitatilor si personalului firmelor:

organizarea functionala;

organizarea divizionala;

organizarea matriceala.

Organizarea functionala a activitatilor firmelor prezinta avantajul specializarii functionale a componentelor structu­rale strategice, dar si dezavantajul coordonarii dificile a com­ponentelor structurale strategice specializate functional (Figura 27). Din aceste motive, o asemenea modalitate de or­ganizare determina eficacitate si eficienta actionala doar in cazul managementului unor piete, produse si tehnologii neafectate de innoiri si schimbari frecvente.

Figura 27. Strategii de organizare a firmelor. Configuratie functionala

Spre deosebire de cazul precedent, organizarea divizionala a activitatilor firmelor presupune specializarea comparti­mentelor strategice in functie de natura afacerilor realizate de firme. Pe de alta parte, organizarea divizionala a firmelor prezinta avantajul specializarii functionale a compartimente­lor strategice, dar si dezavantajul coordonari extrem de difi­cile a acestor compartimente in contextul unor portofolii de afaceri (Figura 28). Din aceste motive, organizarea divizio­nala a firmelor determina eficacitate si eficienta actionala doar in cazul managementului unor portofolii compuse din afaceri strategice disjuncte.

Figura 28. Strategii de organizare structurala a firmelor. Configuratie divizionala

In sfarsit, structurarea matriceala a firmelor prezinta avanta­jul dublei coordonari strategice (la nivel divizional si functio­nal), dar si dezavantajul dublei subordonari ierarhice (la nivel divizional si functional) a managerilor si a compartimentelor strategice (Figura 29). Din aceste motive, organizarea matri­ceala a firmelor determina eficacitate si eficienta actionala doar in cazul managementului unor portofolii compuse din afaceri strategice contingente sau complementare.

Figura 29. Strategii de organizare a firmelor. Configuratie matriceala

Sursa: Ion Stancioiu, Gheorghe Militaru, op. cit., 330.

In aceste conditii, selectarea unor configuratii adecvate anumitor situatii poate fi realizata pe baza modelului decizio­nal prezentat in Tabelul 27, model care contine urmatoarele variabile de stare:

marimea firmelor;

diversitatea produselor;

natura tehnologiilor;

stabilitatea pietelor;

interdependenta dintre actiunile individuale;

interdependenta dintre actiunile colective.

Tabelul 27. Evaluarea fezabilitatii structurilor organizationale. Criterii de evaluare

Sursa: Ion Stancioiu, Gheorghe Militaru, op. cit., 334.