|
|
|
OBIECTUL GESTIUNII FINANCIARE A INTREPRINDERII.
Mediul financiar al intreprinderii constituie o serie de procese care antreneaza 5 categorii dinstincte de componente:
-Instrumente de plata de finantare si acoperire a riscurilor
- Institutii financiare( bancile, societatile de finante, institutii specializate in tranzactii bursiere.
-Piete de active financiare (piete financiare, piete bursiere)
Procedeuri juridice de reglare (reglementari juridice, care vizeaza organizarea si reglarea comportamentului financiar al primelor componente)
- Variabile de reglare ( dobanda, cursul de schimb cotabile la bursa, acesta regleaza raporturile financiare)
Obiectul gestiunii financiare ale intreprinderii poate fi definit prin referinta la cele 5 componente. In concluzie GFI trebuie sa asigure coordonarea instrumentelor sau a activelor financiare, a variabilelor de reglare si a procedurilor in vederea realizarii relatiilor cu partenerii financiari intalniti pe pietele financiare.
Functia financiara a intreprinderii se refera la realizarea obiectivelor esentiale, dar obiectivele sunt multiple, ceea ce obliga la o incercare de definire si grupare a lor.
Teoria economica clasifica formula ca obiectiv unic al functiei financiare a intreprinderii: "maximizarea profitului"; se considera ca acest obiectiv este atins atunci cand se realizeaza egalitatea incasarilor marginale si costul marginal al intreprinderii.
Definirea acestui obiectiv ridica mai multe probleme:
teoria clasica nu preciza despre ce fel de profit era vorba, de profitul pe termen scurt sau pe termen lung; maximizarea ambelor tipuri de profit in acelasi timp este imposibila;
maximizarea profitului presupune o situatie de monopol, ce nu este operational intr-o piata concurentiala;
obiectivul maximizarii profitului nu tine seama de incertitudine si de risc.
Finantele private fac obiectul unei practici de intreprindere, deci implicit si explicit, obiectul unei actiuni spre atingerea unui obiectiv fundamental: maximizarea valorii intreprinderii, respectiv cresterea averii proprietarilor sai. Aceasta valoare nu poate fi apreciata doar in raport cu patrimoniul net (Activ total - Datorii totale) sau bogatia prezentata acumulata de intreprindere (Valoarea patrimoniala) ci, in egala masura, trebuie analizata in raport cu proiectele si activitatile viitoare in care patrimoniul este si va fi angajat (Valoarea financiara = Vf). De aceea trebuie avute in vedere rezultatele asteptate in viitor ca urmare a valorificarii patrimoniului acumulat. Drept urmare valoarea este o valoare anticipata, care corespunde valorii actuale la care adaugam veniturile viitoare scontate asteptate a se realiza de catre intreprinderea respectiva. Aceasta este ratiunea pentru care valoarea este inseparabila de calitatea proiectelor in care patrimoniul este angajat. (fig.)
fig. Aprecierea valorii intreprinderii
Unde:
a) valoarea intreprinderii este o valoare actuala, adica echipamentul prezent al rezultatelor viitoare asteptate. Aceasta valoare se determina pe baza sperantelor de castig pe care le va aduce intreprinderea cu patrimoniul sau acumulat pana in prezent.
b) valoarea nu este o marime statica (a unui stoc) ci o marime dinamica inseparabila procesului de utilizare a patrimoniului. Perceptiile referitoare la calitatea proiectelor, indicatiile culese privind perspectivele viitoare ale rezultatelor influenteaza permanent valoarea intreprinderii.
c) Valoarea este sensibila la toate riscurile susceptibile de a afecta nivelul si stabilitatea viitoare a rezultatelor asteptate. Aceste riscuri pot fi legate, fie de caracteristicile proprii intreprinderii, fie din evolutia mediului extern (cresterea pretului la energie electrica, cresterea dobanzilor bancare). In toate cazurile insa, perceptia unei agravari a riscului se traduce printr-o depreciere a valorii intreprinderii.
In concluzie, maximizarea valorii intreprinderii apare tributara nivelului performantelor asigurate de activitatea intreprinderii si de stoparea riscurilor de faliment si a riscurilor financiare, in general.
Teoria financiara actuala se defineste ca obiectiv esential operational "MAXIMIZAREA VALORII INTREPRINDERII" astfel:
intreprinderea apartine proprietarilor, (actionarilor, detinatorilor de parti sociale, antreprenorilor individuali) avand interesul sa maximizeze valoarea investitiei;
obiectivul M.V.I. tine seama de incertitudine, de risc si mai ales de timp;
Obiectivul operational, in sensul ca orice decizie financiara care urmareste maximizarea valorii este buna.
Formuland obiectivul esential al functiei financiare trebuie sa amintim ca intreprinderea are si alte obiective, care se subordoneaza primului.
Dupa Modigliani si Miller (1985), finantele, oricat de moderne ar fi, nu reprezinta nimic fara o activitate economica intensa care sa le sustina, indeplinind trei functiuni:
1) de evaluare (de masurare) a averii;
2) de repartizare a rezultatelor;
3) de protectie a investitorilor.
Finantele nu reprezinta un mediu unde se creeaza bogatii din nimic, au misiunea de a masura bogatiile produse in economie si de a la transfera spre diferiti participanti la obtinerea lor, veghind sa se opereze o distributie eficace a riscurilor.
Finantele fac obiectul unei practici de intreprindere, deci obiectul unei activitati indreptate spre atingerea unui obiectiv bine precizat. Modalitatile de manifestare a continutului finantelor, obiectivul primordial este maximizarea valorii intreprinderii, cresterea averii actionarilor. Stapanirea tuturor mijloacelor si instrumentelor de atingere a acestui obiectiv face obiectul gestiunii financiare. A stapani gestiunea financiara, intr-un mediu economico-financiar restrictiv si aleator, este o arta ce conduce adesea la ideea de miracol.
In activitatea lor, gestionarii trebuie sa respecte cel putin 3 conditii imperative:
1 - obtinerea unei rentabilitati sperate de actionari, in raport cu alte oportunitati de investitii oferite de piata financiara (la limita, cumpararea de obligatiuni de stat) si in raport cu gradul de risc asumat prin investirea capitalului in respectiva intreprindere;
2 - asigurarea unei bune solvabilitati a intreprinderii vizavi de creditori;
3 - asigurarea unei bune flexibilitati de actiune pentru toti "actorii" intreprinderii: actionari, creditori, salariati, furnizori, clienti, statul etc. Intr-o stare economica concurentiala, fiecare dintre acestia isi stabileste si urmareste o strategie individuala castigatoare. Arta gestiunii financiare este ca, in acest "joc economic cooperativ", sa se indeplineasca obiectivul de maximizare a valorii globale a intreprinderii, practic a valorii contributiei dintre "actorii" intreprinderii (capitaluri, datorii etc.)
Analiza financiara, ca o prima actiune a practicii financiare, poate fi studiata ca actiune interna a responsabililor intreprinderii si ca actiune externa din partea actualilor si potentialilor parteneri sau concurenti ai intreprinderii. Obiectivele urmarite nu sunt aceleasi; in analiza interna se urmareste identificarea potentialului de degajare de fluxuri nete de trezorerie (cash-flow-uri); in analiza externa se urmareste echilibrul financiar realizat, la nivelul fondului de rulment, al trezorerie nete etc. si rentabilitatea intreprinderii la nivelul marjelor de acumulare, al capacitatii de autofinantare etc.
Analiza financiara are ca obiectiv sa determine starea de performanta financiara, punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare din exercitiul incheiat. Realizarea ei presupune o metodologie de verificare a echilibrului financiar si a capacitatii de degajare de valoare noua, pentru a aprecia soliditatea si competitivitatea intreprinderii. Aceasta metodologie se aplica asupra documentelor de sinteza contabila - bilantul si contul de rezultate (profit si pierdere) - si asupra tabloului de finantare (de fluxuri financiare) care, la randul lui, se construieste pe baza celor doua documente contabile de sinteza.
Principalele actiuni ale analizei financiare se pot desfasura in succesiune sau ca etape independente de lucru:
1) analiza echilibrului financiar pe baza bilantului;
2) analiza marjelor de rentabilitate pe baza contului de rezultate;
3) diagnosticul financiar al rentabilitatii si riscului intreprinderii;
4) analiza fluxurilor financiare pe baza tabloului de finantare.
Concluziile analizei financiare fundamenteaza intreaga politica economica financiara viitoare a intreprinderii (analiza interna) si motiveaza comportamentul tuturor partenerilor, investitorilor si concurentilor vizavi de intreprindere (analiza externa). Bugetarea intreprinderii, atragerea de capitaluri externe (proprii si imprumutate), pastrarea si extinderea segmentelor de piata si alte operatiuni de strategie si de tactica economica gasesc in analiza financiara o baza de fundamentare, ca o etapa esentiala de pornire in aceste judecati de valoare.
