Abordari moderne ale procesului decizional-strategic

Abordari moderne[1] ale procesului decizional-strategic

Elaborarea si fundamentarea deciziilor presupun mai multe etape ce grupeaza activitati specifice. Continutul, numarul si ordinea etapelor de elaborare a deciziilor depind de natura abordarii decizionale. Abordarile procesului decizional pot fi grupate dupa caracterul si utilitatea lor in :

abordari descriptive

abordari normative

Intr-o abordare descriptiva, procesul decizional se prezinta asa cum se realizeaza el in activitatea practica a organizatiei. Procesul decizional trebuie tratat in ansamblul sau pentru a evidentia o serie de elemente caracteristice. Aplicabilitatea acestei abordari este limitata de faptul ca nu prezinta un model de luarea a deciziei care sa cuprinda etapele procesului decizional, metodele si tehnicile folosite.

Abordarile de tip normativ prezinta procesul decizional asa cum ar trebui sa se desfasoare in practica activitatii de management pentru a elabora decizii eficiente. Teoriile care se incadreaza in abordarea normativa vizeaza procesul decizional in ansamblul sau pornind de la o metodologie unitara care, intr-o viziune sistematica, cuprinde ansamblul etapelor, metodelor si tehnicilor necesare fundamentarii deciziei de management.

Metode si tehnici decizionale

Adoptarea de decizii superior si complex fundamentate devine posibila prin apelarea la o gama variata de metode si tehnici decizionale care faciliteaza alegerea variantei optime, fiecare dintre acestea incadrandu-se intr-un anumit model decizional. In functie de volumul, structura si calitatea informatiilor de care beneficiaza, modelele decizionale pot fi:

• deterministe(centrate pe informatii cu grad ridicat de precizie);
• nedeterministe;
• probabiliste.

Utilizarea acestor metode si tehnici decizionale determina o sporire a gradului de rigurozitate si implicit de eficacitate a deciziilor adoptate, diferentiate in raport de tipologia situatiilor decizionale implicate.

Metodele si tehnicile decizionale se pot grupa, in functie de tipul situatiilor decizionale implicate, in trei categorii:

metode si tehnici de optimizare a deciziilor in conditii de certitudine: ELECTRE, metoda utilitatii globale, metoda aditiva, algoritmul lui Deutch-Martin, tabelul decizional, simulerea decizionala;

metode si tehnici de optimizare a deciziilor in conditii de incertitudine: tehnica optimista, tehnica pesimista (A.Wald), tehnica optimalitatii (C.Hurwicz), tehnica proportionalitatii (Bayes-Laplace), tehnica minimizarii regretelor (L.Savage);

metode si tehnici de optimizare a deciziilor in conditii de risc: arborele decizional, metoda sperantei matematice.

Potrivit metodologiei normative de fundamentare si elaborare a deciziilor[2] strategice si tactice, procesul decizional cuprinde urmatoarele etape :

I.      identificarea si definirea problemei;

II.     stabilirea criteriilor si obiectivelor decizionale;

III.   stabilirea variantelor decizionale posibile;

IV.  alegerea variantei optime;

V.    aplicarea variantei optime;

VI.  evaluarea rezultatelor.

I.        Identificarea si definirea problemei

Rolul decidentului individual sau de grup in aceasta etapa consta in a identifica o problema decizionala si a o diferentia de una nedecizionala. Sesizarea unei situatii decizionale consta in operatia de constatare a existentei mai multor cai de actiune pentru realizarea unui obiectiv. Constatarea se poate baza pe experienta decidentului sau prin utilizarea unor metode specifice.

Dupa identificarea problemei decizionale, decidentul va prezenta intr-un scurt rezumat principalele caracteristici contextuale. Aceasta definire a problemei decizionale se impune mai ales in cazul deciziilor de grup, intrucat o justa stabilire a situatiei permite o mai buna comunicare a ideilor intre membrii decidentului colectiv. Necunoasterea perfecta a problemei decizionale poate sa genereze efecte negative, indiferent cat de corect vor fi parcurse urmatoarele etape ale procesului decizional.

Pe baza unei identificari si definiri corecte a problemei decizionale, se va stabili in continuare cine va elabora decizia si cine o va implementa.

II.     Stabilirea criteriilor si obiectivelor

Criteriile de decizie sunt puncte de vedere ale decidentului cu ajutorul carora se evidentiaza aspecte ale realitatii economice. La elaborarea deciziilor pot fi utilizate drept criterii : profitul, gradul de incarcare a capacitatii de productie, cererea pentru economia nationala, termenul de recuperare al investitiilor sau cheltuielilor etc.

Criteriile de decizie se caracterizeaza prin mai multe niveluri corespunzatoare. Nivelurile corespunzatoare unui criteriu de decizie reprezinta tot atatea obiective posibile. Deci, obiectivul unui proces decizional, din punct de vedere al unui criteriu, este nivelul propus a fi realizat pentru acel criteriu.

In cadrul acestei etape decidentul trebuie sa tina seama de posibilitatea divizarii, a gruparii criteriilor, precum si de proprietatea de dependenta si independenta a acestora.

III.   Determinarea variantelor decizionale

Prin identificarea problemei decizionale, in cadrul primei etape, decidentul constata existenta mai multor variante. Aceste variante sunt cercetate in amanunt in aceasta etapa prin inventarierea alternativelor posibile de realizare a obiectivelor decizionale. Procesul de inventariere se poate realiza, in functie de gradul de participare a decidentului, prin doua metode:

inventarierea pasiva, cand decidentului i se prezinta variantele fara ca el sa depuna un efort in aceste sens;

inventarierea activa, cand insusi decidentul stabileste variantele posibile prin diferite metode, intre care analogia joaca un rol important.

Multimea variantelor decizionale poate fi finita sau infinita, decidentul alegand varianta optima folosind o serie de metode corespunzatoare proprietatilor modelului matematic caracteristic situatiei decizionale date. Variantele unei probleme decizionale pot fi considerate mijloacele de realizare a unei actiuni. Trebuie precizat ca nu se poate vorbi de o importanta mai mare sau mai mica a diferitelor variante pana in momentul alegerii variantei optime.

IV.  Alegerea variantei optime

Aceasta etapa este cunoscuta si sub denumirea de decizie propriu-zisa, deoarece in cadrul ei are loc alegerea efectiva, din multimea cailor de actiune posibile, a uneia care corespunde cel mai bine criteriului sau criteriilor utilizate. Fiecarei variante a unei probleme decizionale ii corespund anumite consecinte. Multimea consecintelor este reprezentata de ansamblul rezultatelor potentiale ce s-ar obtine, potrivit fiecarui criteriu de decizie si fiecarei stari a conditiilor obiective, prin aplicarea variantelor decizionale. Stabilirea numarului consecintelor corespunzatoare unei variante este rezultatul unei activitati de previziune (bazata in special pe extrapolare), ea influentand in mare masura alegerea variatei optime.

Intrucat nu se cunosc intotdeauna starile conditiilor obiective, uneori se impune stabilirea mai multor consecinte pentru fiecare varianta, corespunzator fiecarui criteriu.

V.    Aplicarea variantei optime

Dupa adoptarea deciziei, urmeaza redactarea, transmiterea si aplicarea acesteia. In cadrul acestei etape, un rol deosebit revine decidentului in ceea ce priveste transmiterea deciziei si motivarii executantilor ulteriori.

Cu cat decidentul reuseste mai mult sa motiveze din punct de vedere al eficientei deciziei luate, cu atat realizarea acesteia se va desfasura in mai bune conditii. Atunci cand executantul nu este convins de eficacitatea deciziei, el nu participa cu toata capacitatea sa la realizarea acesteia.

VI.  Evaluarea rezultatelor

Procesul decizional se incheie cu etapa de evaluare a rezultatelor. Aceasta presupune compararea rezultatelor obtinute cu obiectivele propuse, in scopul depistarii abaterilor. Aceasta etapa are un rol deosebit atat din punct de vedere retrospectiv, dar mai ales prospectiv, in sensul ca pe baza ei se vor elabora concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu al procesului de management, ciclu care trebuie sa se desfasoare la un nivel calitativ superior.

Cele sase etape alcatuiesc modelul dinamic conceput pentru procesul decizional strategic din intreprinderea romaneasca. In practica societatilor comerciale si regiilor autonome decizia manageriala imbraca doua forme:

act decizional

proces decizional

O decizie ia forma unui act decizional, in sensul desfasurarii sale intr-o perioada foarte scurta de timp, de regula cateva secunde sau minute. Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte cunoscute de decident, astfel incat nu mai este necesara o culegere de informatii si o analiza a lor. La baza actelor decizionale - care predomina cantitativ in cadrul firmei- se afla experientasi intuitia managerilor.

Procesul decizional, specific deciziilor mai complexe, implica un consum de timp notabil, care poate fi de ordinul orelor, zilelor sau chiar saptamanilor, pe parcursul carora se culege si analizeaza o anumita cantitate de informatii, se stabilesc contacte umane si se consulta mai multe persoane in vederea conturarii situatiei decizionale.