|
|
|
DETERMINANTII STRATEGIEI
A. Determinantii nationali
a) Determinantul economic. Acesta reuneste toate elementele de natura economica exogena a organizatiei, care influenteaza, de o maniera semnificativa, strategia. Determinantul economic incorporeaza piata, nivelurile veniturilor populatiei, s.a.
Fireste, determinantul economic are ponderea cea mai importanta asupra strategiei, datorita faptului ca include piata. Or, asa cum se stie, supravietuirea si dezvoltarea unei organizatii depind, in primul rand, de existenta pietei. In plus, toti ceilalti factori economici, referitori la nivelul veniturilor populatiei, impozite, taxe marcheaza sensibil marimea si dinamica resurselor proprii si atrase si calitatea activitatilor realizate.
b) Determinantul managerial. Sfera sa de cuprindere este reprezentata de ansamblul elementelor manageriale, la nivel national si teritorial, care au un impact sesizabil asupra strategiei universitatii. Mai concret, determinantul managerial cuprinde strategia nationala (daca exista), sistemul de organizare al Ministerului de Interne si Reformei Administrative, mecanismele de control centrale si locale, stocul national si international de cunostinte si know-how managerial accesibile organizatiei, sfera de cuprindere si calitatea serviciilor oferite de organizatiile de consultanta si pregatire manageriala etc. Aceste elemente influenteaza strategia organizatiei pe multiple planuri: strategia nationala, in special asupra marimii obiectivelor, accesibilitatii resurselor externe, etc.; stocul national de cunostinte si know-how managerial marcheaza conceptia si gradul de fundamentare a strategiei pe noutatile manageriale etc.
c) Determinantul tehnic si tehnologic. Principalele sale componente sunt: nivelul tehnic al echipamentelor disponibile pe piata pentru achizitionare, performantele tehnologiilor ce pot fi achizitionate, capacitatea creativ-inovativa a organizatiilor tehnice specializate, calitatea cercetarilor stiintifice la care universitatea poate avea acces etc. Acest determinant are o componenta nationala si una internationala, ultima tinzand sa devina din ce in ce mai importanta.
Elementele tehnice contextuale, ce tin de profilul organizatiei, isi pun amprenta, indeosebi, asupra partii tehnico-materiale si financiare a resurselor strategiei si optiunilor strategice. De altfel, o parte importanta a optiunilor strategice - innoirea echipamentelor, informatizarea etc. - are un continut predominant tehnic.
d) Determinantul socio-cultural. Continutul sau principal este reprezentat de urmatoarele elemente: cultura nationala, mentalitatea. Continutul si manifestarea determinantului socio-cultural este strans legata de specificul culturii nationale (in acceptiunea sa economica). Impactul asupra strategiei are in vedere, in special, dimensiunea umana a resurselor, optiunilor strategice si termenelor.
e) Determinantul politic. Componenta sa foarte cuprinzatoare - platformele politice ale partidelor politice aflate la putere si (mai putin) ale celor aflate in opozitie - se manifesta printr-un impact substantial asupra activitatii oricarei organizatii, cat ar fi de mica. Elementele acestui determinant marcheaza toate componentele strategiei.
g) Determinantul juridic. O prima remarca, acesta este de acelasi tip ca si precedentul, in sensul ca reflecta in plan juridic problematica celorlalti determinanti prezentati. Determinantul juridic include Legi, ordinele ministrilor, hotarari, ordonante, ordine etc. emise de Parlament, ce reglementeaza activitatile organizatiilor sau aspecte de interes major pentru aceasta. Cunoasterea lor aprofundata si intr-o viziune evolutiva permite factorilor decizionali din organizatie, ca, prin strategia ce o elaboreaza si prin modul de implementare, sa valorifice facilitatile oferite de reglementari si sa evite penalitatile asociate nerespectarii lor.
B. Determinantii internationali
a) Revolutia cunostintelor si trecerea la economia bazata pe cunostinte
Schimbarile profunde care se produc in economie, organizatii si managementul bazate pe cunostinte, se reflecta in mod firesc si in noi abordari ale strategiei organizatiei. Se contureaza - asa cum a demonstrat foarte convingator Smith Zack - asa numita strategie bazata pe cunostinte, care are la baza doua elemente noi, ce nu se regasesc, de regula, in strategiile clasice:
cunostintele devin cea mai importanta resursa strategica a organizatiei
invatarea devine cea mai importanta capacitate a organizatiei
Pe langa acestea, mai apar frecvent alte doua elemente de esenta, care se asociaza primelor si anume:
organizatia isi finalizeaza activitatile in produse cunostinte si/sau servicii cunostinte
realizarea inovarii devine critica pentru organizatie, conditionandu-i nu numai performantele, dar uneori chiar si existenta
Strategiile bazate pe cunostinte, indiferent de tip, se deosebesc de strategiile organizatiei clasice prin urmatoarele elemente esentiale:
includerea in fiecare componenta a strategiei - misiune, obiective, optiuni, resurse, termene si avantaj competitiv - a cunostintelor ca un ingredient esential; obiectivele strategiei trebuie sa se refere in mod expres la folosirea si valorificarea cunostintelor
situarea in prim planul elementelor strategiei, alaturi de cunostinte, a resurselor umane principale posesoare, utilizatoare si valorificatoare ale acestora
cresterea absoluta si relativa a mijloaceleor moderne de tratare a informatiilor si a tehnicilor comunicationale in ansamblul resurselor dimensionate prin strategie
includerea in cadrul strategiei, pe langa elementele endogene, bine cunoscute, si a numeroase elemente externe, in viziunea lantului valorii bazat pe cunostinte extins si a implicarii principalilor stakeholderi ai organizatiei
manifestarea unei flexibilitati ridicate a strategiei, atat in procesul elaborarii, cat - si mai ales - al operationalizarii sale; utilizarea pe scara larga a abordarii strategice glisante, ce consta in actualizarea periodica, de regula, anuala, a componentelor acesteia
proliferarea pe scara larga a elementelor creative in cadrul tuturor componentelor strategiei, conferindu-i acesteia o pronuntata dimensiune inovationala, indiferent de tipul sau
manifestarea unei pronuntate dimensiuni participative in procesele de fundamentare, elaborare si implementare a strategiei, care asigura implicarea cvasitotalitatii salariatilor bazati pe cunostinte din firma si a celorlalti stakeholderi ai acesteia
imprimarea unui intens continut motivational proceselor strategice de elaborare si implementare, utilizand modalitati specifice, adecvate rolului decisiv pe care il au specialistii bazati pe cunostinte in cadrul organizatiei
diminuarea gradului de formalizare este datorata intangibilitatii unei parti a cunostintelor si fluiditatii acestora
Potrivit sprecialistilor niponi Nomura si Ogiwara, caracteristicile strategiei - si in primul rand focalizarea pe cunostinte si obiectivele previzionate - este necesar sa fie vizibile pentru toti stakeholderii organizatiei. Aceasta este conditia pentru constientizarea lor si implicit pentru operationalizarea integrala si performanta a strategiei.
Fireste, elementele prezentate nu epuizeaza intreaga gama a specificitatilor strategiilor organizatiilor bazate pe cunostinte, dar, in mod sigur, le contin pe cele mai relevante, cu multiple semnificatii si impacturi de luat in considerare.
b) Strategia si politicile Uniunii Europene.
Manifestarea pregnanta a revolutiei cunostintelor si multiplele mutatii produse in economia mondiala au determinat factorii politici, indeosebi la nivelul tarilor cele mai dezvoltate, sa abordeze frontal aceste realitati intr-o viziune prospectiva si pragmatica.
Fara indoiala, ca una dintre abordarile cele mai cuprinzatoare si spectaculoase o reprezinta strategia Uniunii Europene de construire a economiei bazata pe cunostinte, adoptata la Summitul de la Lisabona din 2000. Bazata pe o profunda analiza a situatiei si evolutiilor din Uniunea Europeana comparativ cu cele din SUA, strategia proiecteaza elementele principale ale construirii economiei bazata pe cunostinte in cadrul sau.
Esenta strategiei consta - dupa cum se afirma in documentul prezentat de Comisia Uniunii Europene la Lisabona - in continuarea si accelerarea schimbarilor structurale care se afla deja in derulare. S-au formulat patru obiective strategice pentru Uniunea Europeana:
Obiectivul strategic global, in care se reflecta sintetic cele patru obiective strategice mentionate, in formularea sa de la Lisabona este urmatorul: Uniunea Europeana sa devina pana in anul 2010 cea mai competitiva economic din lume, bazata pe stiinta, capabila de o dezvoltare durabila si creatoare de noi locuri de munca. Cresterea economica medie anuala va fi de 3% si ea va conduce la crearea a 20 de milioane de locuri de munca pana in 2010.
In vederea realizarii acestor obiective Uniunea Europeana isi focalizeaza eforturile in doua directii principale complementare:
continuarea reformei economice pentru a realiza economia bazata pe cunostinte
fortificarea modelului social european bazat pe investirea in oameni.
