Analiza statistica a productiei

ANALIZA STATISTICA A PRODUCTIEI

SISTEMUL DE INDICATORI AI PRODUCTIEI

Functia esentiala a oricarui sistem economic consta in producerea de marfuri si servicii. A produce inseamna a transforma unele bunuri materiale, marfuri si servicii, create anterior, in alte marfuri si servicii. In economie, prin definitie, avem in vedere procesul de transformare a valorii si nu, pur si simplu, transformarea in sensul fizic sau merceologic al cuvantului. Dincolo de transformarile tehnice pe care le sufera obiectele muncii in procesul prelucrarii lor, dincolo de diferentele specifice pe care le imbraca diferite activitati productive, la baza tuturor sta procesul de creare a valorii.

Generalizand putin se poate spune ca activitatea de productie consta in obtinerea unor bunuri si servicii numite in economie output, prin consumarea unor factori de productie pe care-i vom denumi input

Rezultatul productiei se materializeaza in mijloace de productie, bunuri de consum si servicii. Unitatea economica in masura sa dezvolte activitatea de productie, in sensul specificat mai sus, este firma, respectiv intreprinderea.

Conform legislatiei, firma este definita ca cea mai mica unitate legal constituita, care dispune de autonomie decizionala (personalitate juridica, contabilitate proprie, obligativitatea intocmirii bilantului contabil).

Firma este o forma de organizare a proprietatii care combina factorii de productie intr-o unitate productiva. La randul sau, unitatea productiva este unitatea fizica (intreprindere, antrepozit, magazin) care efectueaza activitati economice destinate producerii de bunuri sau servicii. Rezulta, asadar, ca firma nu este altceva decat numele sub care intreprinderile industriale, comerciale, bancare etc. isi exercita activitatea, aducand la cunostinta publicului denumirea ei, scopul infiintarii si forma de proprietate adoptata. Tinand seama de primatul productiei asupra celorlalte sfere ale reproductiei sociale, locul fundamental in sistemul unitatilor economice il ocupa cele de productie.

Pe parcursul acestei prezentari, analiza se face la nivel de intreprindere sau de producator si la nivel de grup de producatori, acesta fiind orice structura organizatorica identificabila in spatiul economic.

1.1. Modalitati de cuantificare a productiei

A) Productia industriala cuantificata in unitati fizice (naturale)

Caracterizeaza cantitativ volumul de produse obtinute de o firma in perioada de analiza.

Cuantificarea in unitati naturale se realizeaza atunci cand se identifica o multime omogena de produse, omogenitate care se refera la caracteristicile tehnico-economice si la utilitatea produsului. Exprimarea productiei in unitati fizice (naturale) serveste ca baza de plecare pentru toate celelalte modalitati de cuantificare a productiei.

Avantajul principal al metodei il constituie exactitatea, rigurozitatea cu care reflecta volumul activitatii economice pentru un anumit tip de produs. Deficienta metodei sta in sfera sa limitata de cuprindere.

Daca un produs i este realizat de mai multe sectii (verigi organizatorice) apartinand aceluiasi producator sau de mai multi producatori, varietatea acestora fiind notata cu j (j = 1,m) atunci volumului fizic total al productiei pentru produsul i - agregarea pe verticala - este:

Agregarea volumului fizic este posibila numai pentru multimea producatorilor, nu si pentru varietatea produselor.

B) Productia de bunuri cuantificata in unitati natural conventionale

Metoda de cuantificare in unitati natural conventionale presupune identificaea unei multimi omogene de produse sub aspectul utilitatii, dar eterogene din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-economice. Omogenitatea se face cu un coeficient Ki, care poate fi ales in functie de caracteristica principala a produsului, de timpul unitar de realizare si de pret.

Coeficientul de transformare Ki se determina ca raport intre caracteristica produsului I de transformat si caracteristica produsului etalon:

CPT - caracteristica produsului de transformat;

CPE - caracteristica produsului etalon.

Daca vom considera varietatea produselor in raport cu nivelul

caracteristicilor tehnice (i = 1,n), atunci pentru intreaga productie -

omogena din punct de vedere al utilitatii produselor - modelul va fi:

Daca luam in considerare si posibilitatea ca produsul, intr-o gama variata, sa fie realizat in cadrul unor sectii de productie (verigi organizatorice) apartinand unui singur producator sau, de asemenea, considerand ca mai multi producatori realizeaza produsele respective, iar varietatea acestora o vom nota cu j = 1,m, atunci pentru intregul volum de productie relatia de determinare va fi:

Ki este coeficientul de echivalenta determinat ca raport intre caracteristica produsului i si caracteristica produsului etalon, care serveste prin urmare drept coeficient de omogenizare a productiei.

Aceasta metoda largeste sfera de cuprindere a productiei, dar prezinta dezavantajul ca se limiteaza la o multime de produse ce au aceeasi utilitate.

C) Productia industriala cuantificata in unitati de timp de munca

Elementul de omogenizare al productiei il constituie timpul aferent realizarii unui produs, exprimat in ore. Prin acest fapt, metoda poate fi considerata cea mai fidela reflectare a productiei, dar sfera de aplicabilitate este redusa, datorita volumului mare de munca necesar.

Consideram varietatea produselor i = 1,n, cea a operatiunilor tehnologice la care sunt supuse produsele K =1,p; varietatea sectiilor de productie ale aceluiasi producator j=1, m; atunci modelul pentru determinarea volumului de productie in unitati de timp de munca va fi:

relatie in care t_ijK reprezinta timpul unitar aferent realizarii operatiunii tehnologice k, pentru obtinerea produsului i la nivelul verigii organizatorice j.

D) Productia industriala cuantificata in unitati valorice

In acest caz, elementul de omogenizare il constituie pretul unui produs i practicat de catre un producator j (p_ij).

La nivelul produsului valoarea productiei fizice este:

La nivelul unui producator valoarea productiei fizice este:

La nivelul grupului de producatori valoarea productiei fizice este:

Exprimarea productiei in unitati valorice permite includerea tuturor componentelor productiei, a tuturor produselor si a tuturor producatorilor in indicatorii productiei. In consecinta, sfera sa larga de cuprindere reprezinta principalul avantaj al metodei. Dezavantajul acestei metode este reprezentat de nivelul pretului, care poate avantaja sau dezavantaja anumiti producatori. De exemplu, pentru acelasi nivel al volumului fizic al productiei, producatorul ce practica un pret ridicat va fi avantajat sub aspectul valorii productiei realizate

1.2. Sistemul de indicatori valorici ai productiei

Pentru a putea reflecta in mod corect volumul activitatilor productive la nivelul intreprinderilor si al economiei nationale se utilizeaza un sistem de indicatori care au functii specifice de cunoastere. Din cadrul acestui sistem, sunt prezentati in cele ce urmeaza cei mai importanti:

A) Productia globala (bruta) reprezinta indicatorul ce masoara volumul rezultatelor din activitatea industriala desfasurata intr-o perioada de timp de o intreprindere.

P_gl=Pf + (S-s) + (N₂-N₁) + (M₂-M₁) +

+ (L-l) + Lcs + R + a + V_pmc+V_mc

sau:

P_gl =Pf_L + (Pf₂ -Pf₁) + S_L +(N₂ -N₁) + (M2 -M₁) +

+ (S₂-S₁) + L_t+Lcs + R + a + V_pmc+V_mc

in care:

Pf = Pf_L + (Pf₂ - Pf₁) → produsele finite livrate si destinate livrarii;

S = s + S_L + (S₂ - S1)- semifabricate;

s → semifabricatele consumate productiv;

S_L → semifabricare livrate pentru terti;

S₂ → S_1- diferenta de stoc de semifabricate; N₂ - N1 → diferenta de stoc de productie neterminata; M₂ - M₁ → diferenta de stocuri de matrite, dispozitive, verificatoare; Lt = L - l → lucrarile cu caracter industrial executate pentru terti;

L → lucrari industriale executate;

l → lucrari industriale executate pentru sectoarele productive; Lcs → lucrarile de cercetare stiintifica; R → reparatiile capitale si periodice;

V_pmc → contravaloarea prelucrarii materiilor prime, materialelor aduse de clienti; V_mc → valoarea materialelor clientilor aduse pentru prelucrare.

Productia globala mai este cunoscuta si sub denumirea de productia exercitiului (Pe) si reprezinta productia vanduta, soldul productiei stocate si productia de imobilizari:

Pe = Productia vanduta + Venituri din productia stocata (+/-) + + Venituri din productia de imobilizari

Productia de imobilizari reprezinta costul lucrarilor si cheltuielile efectuate de o unitate economica pentru ea insasi, care se inregistreaza ca active corporale sau necorporale.

Productia exercitiului nu are caracter omogen deoarece productia vanduta este exprimata la nivelul preturilor de vanzare in timp ce productia stocata si imobilizata este evaluata la nivelul costului de productie. Productia exercitiului este totusi un indicator important pentru activitatea productiva deoarece exprima performantele intreprinderii.

B) Productia marfa (P_mf) reprezinta indicatorul care are menirea de
a caracteriza volumul rezultatelor activitatii industriale, obtinute in perioada
de analiza, ce indeplinesc cerintele pietei.

P_mf=Pf + S_L+L_t+Lcs + V_pmc+a =

= Pf_L +(Pf₂ -Pf₁) + S_L +L_t +Lcs + V_pmc +a

Tinand seama de legatura sa cu indicatorul productie globala, se mai poate scrie:

P_mf =P_gl -(S₂ -S₁)-(N2 -N₁)-(M2 -M₁)-R-V_mc

in care:

Pf = Pf_L + (Pf₂ - Pf₁) → produsele finite livrate si destinate livrarii S_L → semifabricatele livrate Lt → lucrarile industriale executate pentru terti Lcs → lucrarile de cercetare stiintifica terminate si receptionate V_pmc → contravaloarea prelucrarii materiilor prime, materialelor aduse de clienti

C) Productia marfa livrata si decontata (incasata) reflecta un aspect deosebit de important si anume acela legat de relatiile de decontare ale producatorului cu beneficiarii sai.

P_ml i = P_mf - (Pf₂ - Pf1) - (FN₂ - FN₁) in care:

Pf₂ - Pf1 → diferentele de stocuri de produse finite

FN₂ - FN1 → diferentele de stocuri de facturi neincasate de la sfarsitul si respectiv inceputul perioadei de analiza

D) Cifra de afaceri reprezinta valoarea facturilor intocmite de intreprindere in perioada de referinta pentru vanzarea de produse si executarea de servicii.

Se mai includ:

• vanzarea (facturarea) energiei electrice, termice, a gazelor si a apei;
• vanzarea de deseuri si rebuturi;
• concesionari si inchirieri de cladiri, bunuri aflate in proprietate;
• patente, taxe, licente.

Nu se includ in cifra de afaceri:

• elemente de circulatie interna;
• vanzarea de terenuri si active aflate in proprietate;
• vanzarea de actiuni;
• dobanzi, dividende.

Se exclude taxa pe valoare adaugata, facturata de producator clientului.

Pe de alta parte, cifra de afaceri include toate celelalte cheltuieli facturate.

E) Circulatia globala reprezinta indicatorul care masoara intregul volum determinat de activitate al intreprinderii, considerand fiecare sectie sau sector de productie ca o entitate. Pornind de la acest aspect, circulatia globala se calculeaza prin insumarea volumului de activitate exprimat
valoric de la toate verigile componente ale intreprinderii.

In care:

C_gl → circulatia globala P_gl → productia globala C_i → circulatia interna

F) Circulatia interna este formata din consumul intern productiv.

P_gl = C_gl - C_i in care:

s → valoarea semifabricatelor consumate productiv l → valoarea lucrarilor industriale executate pentru nevoi proprii

Coeficientul de combinare al productiei (K) se determina astfel:

Acest coeficient este mai mare in cazul intreprinderilor cu un flux tehnologic complex, in cadrul caruia sunt necesare mai multe sectii tehnologice (deci inregistrarile repetate sunt numeroase) pentru a se ajunge la produsul finit.

G) Valoarea adaugata (VA) reprezinta avutia creata de intreprindere prin utilizarea factorilor de productie. Acest indicator asigura legatura dintre contabilitatea intreprinderii si contabilitatea nationala, insumarea tuturor valorilor adaugate formand Produsul Intern Brut. Valoarea adaugata se poate determina prin doua procedee:

a) VA = Productia exercitiului - Consum intermediar + Marja Comerciala

Consumul intermediar reprezinta totalitatea consumurilor provenind de la terti: materii prime, materiale, energie, combustibil, apa, servicii externe.

b) VA = Cheltuielile cu personalul + CAS + Cheltuieli cu impozite,

taxe + Cheltuieli financiare + Dividende platite + Capacitatea de autofinantare

Prin aceasta metoda se poate explica faptul ca valoarea adaugata remunereaza participantii directi si indirecti la activitatea intreprinderii: personalul, statul, creditorii, actionarii. Avand in vedere ca existenta unei intreprinderi este justificata de producerea si comercializarea unor bunuri sau servicii, mecanismul formarii valorii adaugate poate fi explicat astfel:

Valoarea adaugata reprezinta surplusul de incasari peste nivelul consumurilor provenind de la terti. Obiectivul oricarei intreprinderi este de a crea o valoare adaugata cat mai mare, acesta fiind un indicator ce caracterizeaza potentialul productiv al unei firme.

Indicatorul are doua variante:

1.          Valoarea adaugata bruta → reprezinta aportul brut adus de agentul economic la obtinerea bunurilor si serviciilor executate de el;

2.      Valoarea adaugata neta respectiv valoarea nou creata de agentul economic intr-o anumita perioada de timp → indicatorul nu va include amortizarea activelor imobilizate corporale si necorporale (Am), astfel ca nivelul sau se poate determina cu relatia:

VAN = VAB - Am

In conditiile in care costul de productie si, respectiv, pretul de livrare se determina cu ajutorul relatiilor:

S + A + C = COST de productie

COST + R = PRET de livrare unde:

S = salarii

R = rezultat financiar

A = amortizari

C = consum intermediar

se prezinta urmatorul model matriceal de incidenta-corespondenta a productiei dupa gradul de finisare tehnica si indicatorii de nivel ai productiei: