|
|
|
Factorii si principiile de care trebuie sa se tina seama la formarea stocurilor de productie
1 Factorii care influenteaza formarea
stocurilor de productie
Factorii care influenteaza formarea stocurilor de productie actioneaza diferit, au putere de influenta mai mare sau mai mica in raport cu natura resursei materiale, destinatia in consum si conditiile de asigurare-furnizare-depozitare-conservare; in frecvente cazuri influenta acestor factori poate fi conjugata. Ceea ce este insa comun acestor factori este faptul ca actiunea lor se concretizeaza in cheltuieli sau pierderi care se inglobeaza in costul produselor, lucrarilor sau serviciilor, influentand nivelul acestora si implicit rentabilitatea unitatii economice.
Criteriul de baza in clasificarea factorilor care influenteaza stocurile de productie il constituie gradul de ritmicitate a productiei si respective consumului de resurse materiale, din acest punct de vedere se pot distinge:
a) Ramuri cu productie continua cum este cazul unitatilor care practica tehnologii de tip industrial, de crestere a animalelor sau de producere a legumelor de sera, unitatilor de industrializare a produselor agricole, unitatilor de asigurare a serviciului pentru unitatile din agricultura si industria alimentara etc. Pentru aceste unitati economice, factorii principali care influenteaza marimea stocurilor sunt:
a). Consumul mediu zilnic de resurse materiale care este direct dependent de volumul si structura productiei. Aceasta conditioneaza direct structura materiala a stocurilor si indirect, prin necesarul de resurse pentru realizarea programelor de productie si nivelul de formare a stocurilor.
b). Frecventa aprovizionarilor de la furnizori (intervalul mediu intre doua aprovizionari successive) care trebuie stabilita tinandu-se cont de conditiile de livrare ale furnizorilor, cat si de cele de primire ale beneficiarilui. Conditiile se refera, in principal, la natura cererii, momentele de consum, natura resurselor, ciclicitatea productiei si lotizarea economica a fabricatiei la producatori (furnizori), evitarea suprastocarii nejustificate economic, etc.
c). Marimea minime privind livrarile de materiale ce se pot efectua de catre furnizori in conditii economice avantajoase sau la preturi acceptabile pentru beneficiar. De regula, aceasta este stabilita de catre producator, care prezentand limita sub care fabricatia unui produs ar antrena cheltuieli de productie mai mari si implicit pretul de vanzare mai ridicat. Acest factor defavorizeaza solicitantii in cantitati mici. (inferioare acestei limite) care, daca s-ar aproviziona sub nivelul sau peste aceasta limita, ar trebui sa-si constituie stocuri mai mari decat cele necesare in perioada imediata, ceea ce conduce la amplificarea eforturilor investitionale atat la cumparare, cat si la depozitarea-pastrarea materialelor.
d).Periodicitatea fabricatiei la producatori conditioneaza intervalul minim la care se pot aproviziona resursele materiale de la sursa directa, in sensul ca acesta nu poate fi mai mic fata de intervalul de reluare a productiei sau de ciclul de fabricatie al produselor la asemenea unitati. Deci, intervalul dintre doua reaprovizionari successive, care sta la baza dimensionarii stocurilor, nu poate fi mai mic decat intervalul de reluare a productiei. Factorul acesta nu influenteaza pe consumatorii care se aprovizioneaza de la unitatile engross, care isi pot crea stocuri la dimensiuni ce pot permite furnizarea continua, indifferent de intervalul de reintregire a acestora.
e). Modul de organizare a procesului de aprovizionare in intervalul unitatilor economice, amplasamentul stocurilor de resurse materiale influenteaza volumul stocurilor care se formeaza la nivelul subunitatilor de consum ale intreprinderii sub forma de stocuri pentru transport intern. Actiunea este mai accentuata in cazul unitatilor economice care au subunitati de consum dispersate pe amplasamente diferite, aflate la distante apreciabile. Pentru minimizarea stocurilor de acest gen este necesara, alaturi de alte masuri, aplicarea strategiei de servire simultana a punctelor de consum de la stocul central sau comun.
f). Capacitatea de transport a mijloacelor folosite in aducerea resurselor materiale in corelatie cu distanta de transport, corelare impusa de acest factor asigura realizarea procesului de transport al resurselor materiale cu cheltuieli cat mai mici. In consecinta, marimea stocurilor este conditionata, in anumite cazuri, de capacitatea de transport, in special pentru resursele materiale care se asigura din import, ca in cazul celor pentru care in totalul cheltuielilor de aducere si stocare, cele aferente transportului intern pentru ponderea esentiala.
g). Proprietatile fizico-chimice ale materialelor influenteaza in sensul ca limiteaza durata de stocare in timp a resurselor materiale perisabile, a celor cu termene de garantie scurte, sau a celor care, prin compozitia si structura specifica, se degradeaza, daca sunt stationate in stocuri pe o perioada mai mare de timp decat cea admisa de caracteristicile specifice, etc.
B.Ramuri de productie discontinua din cadrul carora fac parte majoritatea covarsitoare a sectorului de productie vegetala, in cadrul carora stocurile de productie sunt influentate de urmatorii factori specifici mai importanti:
a). Sezonalitatea consumului de resurse materiale determinat de sezonalitatea proceselor de productie agricola din cauza conditiilor naturale si de clima. Aceasta sezonalitate determina formarea stocurilor de iarna, la resursele materiale a caror exploatare sau transport se intrerupe, ca urmare a influentei nefavorabile specifice sezonului de iarna. Nivelul de constituire a stocurilor sezoniere de acest tip va depinde direct de durata perioadei de sezon si de marimea probabila a consumului afferent acesteia.
b). Sezonalitatea productiei de resurse materiale in intreprinderile producatoare (furnizoare) caracteristic produselor agricole cu destinatie pentru prelucrare (exemple: sfecla de zahar, floarea-soarelui, grau, porumb, etc) pentru care sunt constituite stocuri la nivelul unitatilor distribuitoare sau prelucratoare (industria alimentara, daca exista suprafete disponibile) in vederea asigurarii continuitatii procesului de productie in perioada de extrasezon.
c). Chieltuielile de transport si depozitare in diferite variante de organizare a stocurilor de resurse materiale: la furnizor, la baza de organizare sau depozite intermediare sau la consumator etc.
Interpretarea factorilor enumerati mai sus se face diferentiat, prin corelarea influientei lor in functie de natura si caracterul resursei,de sursa de furnizare si forma de asigurare, de conditiile de economicitate impuse, de conjuctura de pe piata interna si internationala de resurse materiale etc.
2 Principiile de care trebuie sa se tina seama
la formarea stocurilor
Pentru dimensionarea stocurilor de materiale pe grupe sau sortimente se folosesc normativele de stocuri cantitative sau valorice, care exprima ponderile pe care le detin stocurile in totalul mijloacelor circulante ale societatii. Aceasta metoda de dimensionare a stocurilor este o metoda statistica,orientata dupa necesarul de stocuri din periaodele anterioare.
Intre normativele de stocuri trebuiesc fundamentate in functie de particularitatile procesului de productie si circulatie a marfurilor, pornind de la calculele facute pe fiecare sortiment sau grupa de resurse materiale si ajungandu-se la normativele de stocuri valorice.
Importanta stocurilor este relevata si de faptul ca ele fac parte dintr-un system complex de indicatori si dintr-o serie de corelatii de determinare si fundamentare, de conditionare si cauzalitate; acesti indicatori fiind utilizati in stabilirea strategiei si programului de dezvoltare a unitatii agricole sau de industrie alimentara.
Dintre principalele corelatii mentionam:
a).Corelatia dintre stocuri si norma de consum, aceasta este data de insasi relatia de calcul a stocului current:
Sc=Cz*Iz, in care:
Sc=stocul current
Cz=consumul mediu zilnic
Iz=intervalul intre doua aprovizionari
Cz=Q*Nc-norma de consum pe unitatea de produs
Q=cantitatea de produse obtinute zilnic
Sau: Cz=Npl/360
b).Corelatia intre stocuri si programul de productie sau desfacere, data de urmatoarea relatie de calcul:
Npc=Q*Nc ->Nct si Nca in care:
Ncp=necesar de consum pentru realizarea programului de productie;
Q=cantitatea de produse ce urmeaza a fi produsa;
Nct=necesarul de consum tehnologic;
Nca=necesarul de consum de aprovizionat;
Ncp depinde de stocul mediu si de eficienta stocurilor, de indicatorii de eficienta ai stocurilor. Se evidentiaza potentialul de productie realizabil pe seama stocurilor de resurse materiale consumate sau existente in unitatea economica la un moment dat. Totodata, volumul de productie conditioneaza, prin necesarul pentru realizarea obiectivelor de program si consumul mediu zilnic, nivelul si structura stocurilor care trebuie formate in depozitele unitatii econmice. In esenta, aceasta corelatie cere ca, in unitatile economice, sa se constitue stocuri asortate, in cantitatile minim-necesare care sa asigure desfasurarea in conditii normale a procesului de productie, realizarea integrala si la termenele stabilite a programelor de fabricatie si prin aceasta, a contractelor economice.
c) Corelatia dintre stocuri si cheltuielile de productie
Deoarece chieltuielile de stocare sunt poate componenta a costului total de productie, este interesant a se sesiza ponderea pe care acestea o au in totalul costului de productie, cu ajutorul relatiei:
Ch S
K%= -- x 100
Ch P
Rationalizarea costurilor de stocare contribuie atat la rationalizarea cheltuielilor totale la nivel de unitate agroalimentara sau industrie alimentara, cat si la reducerea costului unitar de productie cu efecte benefice atat pentru unitatea economica cat si pentru cumparator.
d) Legatura intre stocuri si viteza de rotatie a capitalului circulant.
Stocurile reprezinta una din componentele principale ale capitalului circulant, ceea ce inseamna ca accelerarea vitezei de rotatie a acestora contribuie la cresterea vitezei de rotatie a capitalului circulant si-a profiturilor.
Sistemul de relatii care exprima aceasta corelatie cuprinde doi indicatori:
-Durata unei rotatii (Dr) care se calculeaza cu ajutorul relatiei de calcul:
Spv*360 Spv
Dr= ----sau--
Nv Cmzv
Spv=stocul mediu de productie in expresie valorica (lei, mii lei, mil lei);
Nv=necesarul valoric de resurse materiale pentru realizarea programului de productie (mii lei, mil lei );
Cmzv= consumul mdiu zilnic in expresie valorica.
-Numarul de rotatii (Nr) in perioada in perioada de gestiune (ani, trimestru, semestru) calculat cu relatia:
360 Nv
Nr= -- sau -- in care:
DrSpv
Nr=numarul de rotatii exprimat in zile.
Se poate spune ca, diminuandu-se stocul mediu de productie se reduce numarul de zile ale unei rotatii si, corespunzator, va creste numarul rotatii pe perioada de calcul, ceea ce duce la cresterea profiturilor.
e) Corelatia dintre stocurile de productie si indicatorii din programul de aprovizionare, manifestata in doua sensuri si anume:
- stocul de productie, indicator distinc al planului de aprovizionare sub denumirea de stoc final intr-o anumita structura si marime, asigura continuitatea alimentarii consumului productiv atat in cursul perioadei de gestiune, cat si in primele zile ale anului urmator, pana la prima intrare de materiale (stocul de productie, ca stoc final reprezinta suportul material de formare a stocului de la inceputul anului viitor);
- necesarul de materiale pentru indeplinirea programului de productie imbraca, in perioada dintre primirea-receptia resurselor materiale si consumul acestora, forma de stoc current; de cantitatile in care se asigura necesarul depinde direct nivelul de constituire a stocului current. Rezulta ca volumul fizic si valoric al necesarului de materiale pentru indeplinirea programului determina direct nivelul de formare a stocului current, implicit a celui de productie, ca si volumului capitalului circulant afferent.
f). Corelatia dintre stocurile de resurse materiale si capitalul tehnic al unitatilor agroalimentare prin aceea ca stocurile sunt componente ale capitalului circulant, iar pe masura ce ele sunt trecute in consum, materialele din stoc sunt transformate in produse sau incorporate in lucrari, servicii destinate vanzarii sau contractate de clienti.
g). O corelatie cu semnificatie economica deosebita este cea intre stocuri si veniturile firmei care reprezinta sursa de finantare a stocurilor, prin aceea ca se influenteaza modul de repartizare pe destinatii de utilizare a veniturilor agentilor economici. O situatie economica financiara favorabila este caracterizata printr-un "raport continuu descrescator" intre volumul de stocuri de resurse materiale si veniturile firmelor; aceasta inseamna ca, de la o etapa la alta, se aloca o parte mai mica din venituri pentru formarea stocurilor de productie si o parte mai mare pentru fondurile destinate dezvoltarii unitatii, extinderii activitatii productive a acesteia si sporirii, astfel, a cifrei de afaceri.
In concluzie, se poate spune ca stocul de productie este un indicator important al activitatii economice a unitatilor economice; de nivelul acestuia depinde gradul de activizare a mijloacelor materiale si financiare de care dispune sau pe care si le-a asigurat unitatea economica si eficienta utilizarii lor. De volumul si structura lor depind eforturile investitionale pe care trebuie sa le faca orice agent economic pentru achizitionarea, aducerea, depozitarea si pastrarea resurselor materiale stocate.
3. Elementele principale ale procesului de stocare
Stocarea sau managementul stocurilor nu trebuie considerate ca o problema vizand numui stocul in sine, ci intregul ciclu economic, incepand de la stabilirea necesarului de materiale sau marfuri, continuand cu contractarea, aprovizionarea si productia, terminand cu vanzarea.
Principalele elemente ale unui proces de stocare sunt: costurile, cererea, durata de aprovizionare si parametrii de timp.
a) Dintre costurile care intervin in procesul de stocare, cele mai importante sunt:
a). Costul de aprovizionare (Ca) constituit din suma profiturilor produselor aprovizionate la care se adauga cheltuielile de asigurare. Costul de aprovizionare este dependent, in primul rand, de cantitatea de bunuri aprovizionate (ce urmeaza a se constitui in stocuri).
b). Costul lansarii unei comenzi (Cl) este considerat de unii specialisti ca o componenta a costului de aprovizionare; el cuprinde suma costurilor ocazionate de efectuarea unei comenzi, din cadrul carora fac parte:
-salariile celor care lucreaza pentru lansarea comenzii;
-costurile incheierii contractelor;
-cheltuielile pentru deplasarea celui ce contribuie la achizitia marfii;
-cheltuieli cu receptia, etc.
Costul de lansare a unei comenzi este independent de volumul de bunuri
achizitionate.
c). Costul stocarii (Cs) este compus din totalitatea cheltuielilor effectuate pe tot parcursul stocarii, el este dependent de volumul de bunuri stocate si de perioada de timp pe care sunt stocate bunurile. In cadrul acestor cheltuieli sunt incluse atat cheltuieli variabile (salariile lucratorilor din depozite), cat si cheltuieli constante (amortismente, iluminat, incalzit, etc).
d). Costul rupturii de stoc (Cr) apare atunci cand cererea este superioara stocului, producandu-se intreruperi ale desfasurarii normale a procesului economic. Costul rupturii de stoc este direct proportional cu cantitatea de produse sau marfuri cerute si cu durata lipsei de stoc si se determina dupa relatia de calcul:
T2(n-s)
Cr= --- in care:
2
T2=perioada pentru care nivelul stocului nu mai satisface cererea (ruptura de stoc);
n=cantitatea reaprovizionata la o comanda, considerand ca la sfarsitul intervalului precedent T1, stocul este nul;
s=nivelul stocului la momentul T1 (perioada in care nivelul stocului satisface cererea).
b) Cererea de stoc
Satisfacerea imediata a cererii beneficiarilor (unitati producatoare sau comerciale) constituie principalul scop al procesului de stocare, in functie de care se determina volumul si ritmul aprovizionarilor. Cererea poate fi:
a). Cunoscuta pe toata durata procesului de stocare, caz in care procesul si respectiv modelul matematic de stabilire a stocului vor fi deterministe. La randul lor, modelele deterministe, in functie de succesiunea perioadelor in care se imparte intervalul de gestiune pot fi cu cerere constanta si cu cerere variabila de la o perioada la alta.
b). Necunoscuta, dar previzibila (cererea fiind o variabila aleatoare cu distributie data) modelul matematic in acest caz este probabilistic, caracteristicile si tipul cererii stabilindu-se ca urmare a observarii si studiilor asupra perioadelor trecute.
c) Durata de aprovizionare
Timpul scurs intre lansarea comenzii si receptionarea produselor la unitatea beneficiara este cunoscut sub denumirea de durata de aprovizionare (C) si este de mare importanta pentru procesul de stocare. Modelele deterministe considera durata de aprovizionare ca fiind constanta si ca atare nu intervine in calculul de optimizare a lui. Odata ce nivelurile optime ale stocurilor au fost determinate pentru fiecare perioada, pot fi stabilite, in timp util, datele calendaristice la care trebuiesc primite resursele materiale, respective durata de aprovizionare dupa relatia:
C=2Qn*t*Cs*Cl * Cr/(Cs+Cr)
Qn=cererea totala pe pe intervalul de gestiune t
t=intervalul de gestiune
Cs=costul stocarii
Cl=costul lansarii unei comenzi
Cr=costul rupturii de stoc
Cr
Raportul---se numeste factor de rupere a stocului sau de penurie
Cs+Cr
Toate aceste elemente principale ale procesului de stocare trebuiesc luate in calcul la constituirea stocurilor de catre unitatile agroalimentare, pentru a nu se ajunge in situatii critice, nefavorabile, de genul: rupturi de stoc, necunoasterea cererii reale de stoc, cresterea artificiala a costurilor stocarii resurselor materiale, aspecte care ar ingreuna procesul de productie si de desfacere a produselor finale si, deci, ar adduce pierderi inestimabile pentru unitatile agroalimentare.
