|
|
|
AUDITAREA SISTEMELOR INFORMATICE FINANCIAR - CONTABILE
AUDIT FINANCIAR
AUDITAREA ENTITATILOR ECONOMICE
AUDITUL INTERN AL ENTITATILOR ECONOMICE
OBIECTIVE SI PRINCIPII GENERALE CARE GUVERNEAZA UN ANGAJAMENT DE AUDIT AL SITUATIILOR FINANCIARE
1 .OBIECTIVUL ANGAJAMENTULUI DE AUDIT
Potrivit Standardelor Internationale de audit , obiectivul unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibiltatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare , daca acestea sunt intocmite , sub toate aspectele semnificative ,in conformitate cu un cadru identificat de raportare financiara.
Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului sunt :
- " ofera o imagine fidela"sau;
- " prezinta in mod fidel , sub toate aspectele semnificative ", termeni care sunt echivalenti;
La efectuarea unui audit , auditorii trebuie sa :
-determine cu un grad rezonabil de incredere , daca situatiile financiare sunt lipsite de falsuri;
- face o evaluare completa a continutului situatiilor financiare; si
- emite un raport care contine o exprimare clara a opiniei lor.
Cu toate ca opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, utilizatorul nu trebuie sa considere opinia de audit drept o garantie a viabilitatii viitoare a entitatii sau a eficientei ori productivitatii cu care managementul a condus activitatile entitatii
2. PRINCIPII GENERALE ALE UNUI ANGAJAMENT DE AUDIT
Auditorul trebuie sa actioneze in conformitate cu 'Codul de etica pentru profesionistii contabili', emis de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC). Principiile etice care guverneaza responsabilitatile profesionale ale auditorului sunt:
(a) Independenta;
(b) Integritatea;
(c) Obiectivitatea;
(d) Competenta profesionala si diligenta cuvenita;
(e) Confidentialitatea;
(f) Conduita profesionala; si
(g) Standardele tehnice.
Auditorul trebuie sa desfasoare un angajament de audit in conformitate cu Standardele Internationale de Audit (ISA). Acestea contin principii de baza si proceduri esentiale, impreuna cu recomandari aferente, sub forma materialelor explicative si a altor materiale.
Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare un angajament de audit cu o atitudine de scepticism profesional, admitand ca pot exista imprejurari in care situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ. O atitudine de scepticism profesional inseamna ca auditorul realizeaza o evaluare critica, in mod circumspect, a validitatii unei probe de audit obtinute si este atent la acele probe de audit care contrazic sau pun la indoiala credibilitatea documentelor sau a declaratiilor conducerii. De exemplu, o atitudine de scepticism profesional este necesara pe parcursul unui proces de audit pentru ca auditorul sa reduca riscul eludarii circumstantelor suspicioase, al generalizarii excesive in momentul conturarii concluziilor desprinse din observatiile de audit, precum si riscul utilizarii unor premise gresite la determinarea naturii, duratei si intinderii procedurilor de audit si la evaluarea rezultatelor acestora. In planificarea si desfasurarea unui angajament de audit, auditorul nu trebuie sa presupuna ca managementul este lipsit de onestitate, dar nici sa plece de la premisa unei onestitati incontestabile. In consecinta, declaratiile din partea conducerii nu trebuie sa substituie obtinerea de probe de audit suficiente si adecvate care sa dea posibilitatea conturarii concluziilor rezonabile pe care sa se fundamenteze opinia de audit.
3. SFERA UNUI ANGAJAMENT DE AUDIT
Expresia 'sfera unui angajament de audit' se refera la procedurile de audit presupuse a fi necesare in circumstantele respective pentru a realiza obiectivul auditului. Procedurile de audit cerute pentru desfasurarea unui angajament de audit in conformitate cu ISA trebuie sa fie determinate de catre auditor, luand in considerare cerintele ISA, ale organismelor profesionale relevante, cerintele legislative si de reglementare si, acolo unde este adecvat, cerintele prevazute in termenii angajamentului de audit si cerintele de raportare.
4. CERTIFICAREA REZONABILA A SITUATIILOR FINANCIARE
In conformitate cu ISA, un audit este destinat sa ofere o certificare rezonabila ca situatiile financiare, considerate in totalitatea lor, nu contin denaturari semnificative. Certificarea rezonabila este un concept legat de cumularea probelor de audit necesare pentru ca auditorul sa concluzioneze ca nu exista denaturari semnificative in situatiile financiare considerate in totalitatea lor. Certificarea rezonabila se refera la intregul proces de audit.
Un auditor nu poate obtine o certificare rezonabila deoarece exista limitari inerente intr-un angajament de audit, care afecteaza capacitatea auditorului de a detecta denaturari semnificative. Aceste limitari sunt cauzate de factori ca:
Utilizarea testelor.
Limitarile inerente ale controlului intern (de exemplu, posibilitatea ignorarii acestuia de catre conducere si a existentei unor intelegeri secrete).
Faptul ca majoritatea probelor de audit sunt persuasive, mai degraba decat conclusive.
De asemenea, activitatea desfasurata de auditor in scopul formarii unei opinii se bazeaza si pe rationament profesional, in special in ceea ce priveste:
(a) strangerea probelor de audit, de exemplu, in deciderea naturii, duratei si a intinderii procedurilor de audit; si
(b) conturarea unor concluzii bazate pe probele de audit stranse, de exemplu, evaluarea caracterului rezonabil al estimarilor facute de conducere la intocmirea situatiilor financiare.
In plus, alte limitari pot afecta persuasiunea probelor de audit disponibile pentru a trage concluzii cu privire la anumite asertiuni (de exemplu, tranzactii intre partile afiliate). In aceste cazuri, anumite ISA identifica proceduri specifice care, datorita naturii asertiunilor particulare, vor oferi probe de audit suficiente si adecvate in cazurile in care nu exista:
(a) circumstante neobisnuite care sporesc riscul aparitiei denaturarilor semnificative, in afara celor care sunt estimate sa apara in mod obisnuit;
In consecinta, datorita factorilor descrisi mai sus, un angajament de audit nu constituie o garantie ca situatiile financiare sunt lipsite de denaturari semnificative.
5. RISCUL DE AUDIT SI PRAGUL DE SEMNIFICATIE
Entitatile urmaresc strategii prin care sa isi realizeze obiectivele si, in functie de natura operatiunilor si a sectorului de activitate, de mediul de reglementare in care functioneaza si de dimensiunea si complexitatea lor, se confrunta cu o varietate de riscuri ale activitatii. Conducerea este responsabila cu identificarea unor astfel de riscuri si cu tratarea lor. Cu toate acestea, nu toate riscurile sunt asociate cu intocmirea situatiilor financiare. Auditorul este preocupat, in cele din urma, doar de acele riscuri care pot avea un efect asupra situatiilor financiare.
Auditorul obtine si evalueaza probele de audit pentru a obtine o certificare rezonabila cu privire la situatiile financiare, mai exact daca acestea ofera o imagine fidela (sau prezinta in mod fidel, sub toate aspectele semnificative) in conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiara. Conceptul de certificare rezonabila admite ca exista un risc ca opinia de audit sa fie necorespunzatoare. Riscul ca auditorul sa exprime o opinie de audit necorespunzatoare atunci cand situatiile financiare sunt denaturate in mod semnificativ este cunoscut ca "risc de audit"
Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare angajamentul de audit astfel incat sa reduca riscul de audit pana la un nivel acceptabil de scazut care sa fie consecvent cu obiectivul unui audit. Auditorul reduce riscul de audit prin crearea si efectuarea unor proceduri de audit prin care sa obtina probe de audit suficiente si adecvate, pentru a fi capabil sa contureze concluzii rezonabile pe care sa fundamenteze o opinie de audit. Certificarea rezonabila este obtinuta atunci cand auditorul a redus riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut.
Riscul de audit este o functie a riscului unor denaturari semnificative in situatiile financiare (sau, mai simplu, "riscul unor denaturari semnificative") (mai exact, riscul ca situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ inainte de procesul de audit) si a riscului ca auditorul sa nu detecteze o astfel de denaturare ("risc de nedetectare"). Auditorul desfasoara proceduri de audit pentru a evalua riscul unor denaturari semnificative si cauta sa limiteze riscul de nedetectare prin desfasurarea unor proceduri de audit suplimentare bazate pe respectiva evaluare . Procesul de audit presupune exercitarea rationamentului profesional in pregatirea abordarii de audit, prin concentrarea atentiei asupra a ceea ce nu ar putea iesi bine (mai exact, care sunt posibilele denaturari care pot aparea) la nivelul asertiunilor , si in desfasurarea procedurilor de audit ca raspuns la riscurile evaluate, in scopul obtinerii de probe de audit suficiente si adecvate.
Auditorul este preocupat de denaturarile semnificative si nu este responsabil cu detectarea denaturarilor care nu sunt semnificative pentru situatiile financiare considerate ca intreg. Auditorul este cel care considera daca efectul denaturarilor necorectate identificate, atat individual cat si cumulat, este semnificativ pentru situatiile financiare luate ca intreg. Pragul de semnificatie si riscul de audit sunt corelate .Pentru pregatirea procedurilor de audit care sa determine daca exista denaturari care sunt semnificative pentru situatiile financiare luate ca intreg, auditorul ia in considerare riscul unor denaturari semnificative la doua niveluri: nivelul situatiilor financiare generale si corelat cu clase de tranzactii, solduri ale unor conturi si prezentari de informatii impreuna cu asertiunile aferente.
Auditorul ia in considerare riscul unor denaturari semnificative la nivelul situatiilor financiare generale, care se refera la riscurile unor denaturari semnificative care sunt legate in totalitate de situatiile financiare luate ca intreg si afecteaza in mod potential multe asertiuni. Riscurile de aceasta natura au legatura adesea cu mediul de control al entitatii (desi aceste riscuri pot fi corelati si cu alti factori, cum ar fi conditii economice regresive) si nu sunt riscuri care sa se poata identifica neaparat cu asertiuni specifice la nivelul claselor de tranzactii, al soldului unui cont sau al prezentarilor de informatii.
Mai degraba, acest risc general reprezinta circumstante care cresc riscul posibilitatii existentei unor denaturari semnificative in orice numar de asertiuni diferite, de exemplu, prin ignorarea de catre conducere a controalelor interne. Astfel de riscuri pot avea o relevanta speciala pentru considerarea de catre auditor a riscului unor denaturari semnificative generate din frauda.
Raspunsul auditorului la riscul evaluat al unor denaturari semnificative la nivelul situatiilor financiare generale include: luarea in considerare a cunostintelor, aptitudinilor si capacitatii personalului insarcinat cu responsabilitati semnificative in cadrul angajamentului, inclusiv necesitatea implicarii expertilor; nivelurile corespunzatoare de supraveghere; si daca exista evenimente sau conditii care pot pune la indoiala, in mod semnificativ, capacitatea entitatii de a functiona pe baza principiului continuitatii activitatii.
Auditorul ia in considerare, de asemenea, riscul unor denaturari semnificative la nivelul clasei de tranzactii, al soldului unui cont si al prezentarilor de informatii, deoarece o astfel de considerare ajuta direct la determinarea naturii, duratei si intinderii procedurilor de audit suplimentare la nivelul asertiunii.
Auditorul cauta sa obtina probe de audit suficiente si adecvate la nivelul clasei de tranzactii, al soldului unui cont si al prezentarilor de informatii intr-o maniera care sa permita auditorului, in momentul finalizarii unui angajament de audit, sa exprime o opinie asupra situatiilor financiare luate ca intreg, la un nivel acceptabil de scazut al riscului de audit. Pentru a atinge acest obiectiv, auditorii utilizeaza abordari variate
Riscul de audit se divide in 3 componente :
a)"Riscul inerent" este posibilitatea ca o asertiune sa comporte o denaturare ce poate fi semnificativa, fie individual, fie cumulata cu alte denaturari, presupunand ca nu exista controale aferente. Riscul unei astfel de denaturari este mai mare pentru unele asertiuni si clase aferente de tranzactii, solduri ale conturilor si prezentari de informatii, decat pentru altele. De exemplu, este mai probabil sa fie denaturate calculele complexe decat cele simple. Conturile care constau in sume derivate din estimari contabile ce sunt supuse unui grad semnificativ de incertitudine in ceea ce priveste evaluarea creeaza riscuri mai mari decat conturile care constau in date faptice, obtinute in urma unor procese relativ de rutina. Imprejurarile externe care dau nastere la riscuri asociate activitatii pot influenta, de asemenea, riscul inerent. De exemplu, progresele tehnologice ar putea face ca un anumit produs sa fie uzat moral, crescand, astfel, posibilitatea ca stocurile sa fie supraevaluate. Pe langa acele circumstante care sunt neobisnuite pentru o asertiune specifica, riscul inerent asociat unei astfel de asertiuni poate fi influentat de factori existenti in entitate sau in mediul in care activeaza aceasta si care au legatura cu o parte sau totalitatea claselor de tranzactii, cu soldurile unor conturi sau cu prezentarile de informatii. Acestia din urma includ, de exemplu, lipsa unui capital circulant suficient pentru continuarea operatiunilor sau un sector de activitate in declin caracterizat prin existenta unui numar mare de falimente.
b)"Riscul de control" este riscul ca o denaturare care poate sa apara intr-o asertiune si care poate fi semnificativa, fie in cazul in care este izolata, fie cumulata cu alte denaturari, sa nu fie prevenita, detectata si corectata la timp de sistemul de control intern al entitatii. Acest risc este o functie a eficientei proiectarii si operarii sistemului de control intern in atingerea acelor obiective ale entitatii care sunt relevante pentru intocmirea situatiilor financiare ale entitatii. Un anumit risc de control va exista intotdeauna datorita limitarilor inerente ale sistemului de control intern.
Riscul inerent si riscul de control sunt riscuri care apartin entitatii; ele exista independent de procesul de audit al situatiilor financiare. Auditorului i se cere sa evalueze riscul unor denaturari semnificative la nivelul asertiunii ca baza pentru proceduri de audit suplimentare, desi acea evaluare este mai degraba o chestiune de rationament decat o masurare precisa a riscului. Atunci cand evaluarea auditorului cu privire la riscul unor denaturari semnificative include o anticipare a eficientei operationale a controalelor, auditorul desfasoara teste de control care sa sustina evaluarea riscului. ISA, in mod normal, nu se refera separat la riscul inerent si riscul de control, ci mai degraba la o evaluare combinata a "riscului unei denaturari semnificative". Desi ISA descriu in mod obisnuit o evaluare combinata a riscului unei denaturari semnificative, auditorul poate face o evaluare separata sau combinata a riscului inerent si de control in functie de tehnicile si metodologiile de audit preferate si de considerentele practice. Evaluarea riscului unei denaturari semnificative poate fi exprimata in termeni cantitativi, cum ar fi in procente, sau in termeni necantitativi. In oricare caz, nevoia auditorului de a realiza evaluari adecvate ale riscului este mai importanta decat abordarile diferite prin care acestea sunt facute.
c)"Riscul de nedetectare" este riscul ca auditorul sa nu detecteze o denaturare care exista intr-o asertiune si care poate fi semnificativa, fie in cazul in care este izolata, fie cumulata cu alte denaturari. Riscul de nedetectare este o functie a eficientei unei proceduri de audit si a aplicarii acesteia de catre auditor. Riscul de nedetectare nu poate fi redus pana la zero datorita faptului ca auditorul nu examineaza, de regula, totalitatea unei clase de tranzactii, de solduri ale unor conturi si de prezentari de informatii si datorita altor factori. Astfel de alti factori includ posibilitatea ca un auditor sa selecteze o procedura de audit necorespunzatoare, sa aplice in mod eronat o procedura de audit adecvata sau sa interpreteze denaturat rezultatele de audit. Problemele ridicat de acesti alti factori pot fi rezolvate printr-o planificare corespunzatoare, o repartizare corecta a personalului in echipa implicata in angajamentul de audit, prin aplicarea scepticismului profesional si prin supravegherea si revizuirea muncii de audit depuse.
Riscul de nedetectare este asociat naturii, duratei si intinderii procedurilor auditorului care sunt determinate de acesta in scopul reducerii riscului de audit pana la un nivel acceptabil de scazut. Pentru un nivel dat al riscului de audit, nivelul acceptabil al riscului de nedetectare presupune o relatie inversa fata de evaluarea riscului unei denaturari semnificative la nivelul asertiunii. Cu cat auditorul crede ca exista un risc mai mare al unei denaturari semnificative, cu atat mai mic este riscul de nedetectare care poate fi acceptat. Invers, cu cat auditorul crede ca exista un risc mai mic al unei denaturari semnificative, cu atat mai mare este riscul de nedetectare care poate fi acceptat
Pragul de semnificatie
Prin prag de semnificatie se intelege nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare , o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare , cat si imaginea fidela a rezultatului , a situatiei financiare a patrimoniului intreprinderii.
La inceputul misiunii , stabilirea unui prag global de semnificatie este necesar pentru a determina domeniile si sistemele semnificative .
In cursul misiunii, pragurile de semnificatie determinate pentru controlul fiecarei sectiuni din situatiile financiare permite orientarea programelor de munca spre riscurile existente , prin stabilirea mai corecta a esantioanelor de control ; aceasta evita agajarea in lucrari care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situatiilor financiare.Aceste praguri sunt , in general, inferioare pragului global pentru a tine cont de cumulul posibil al erorilor constatate .
La sfarsitul misiunii pragul global permite auditorului sa aprecieze daca erorile constatate trebuie sa fie corijate sau sa faca obiectul unei mentiuni in raport, daca intreprinderea refuza sa le corijeze .
Ca urmare , stabilirea unor praguri de semnificatie permite :
orientarea mai buna si planificarea misiunii ;
evitarea lucrarilor inutile
justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referinta: capitaluri proprii ,rezultatul net, cifra de afacerii etc.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii (misiunii) sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative , iar la sfarsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului , in scopul de aputea emite o opinie fara reserve .
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie :
-existenta unor prevederi legale , statutare sau contractuale;
- evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi ;
- capitaluri proprii sau rezultate anormale.
RAPORT DE AUDIT
cu privire la performanta fondurilor publice alocate
pe Programul national de cercetare stiintifica si
dezvoltare tehnologica ORIZONT 2000
Curtea de Conturi a Romaniei a efectuat in anul 2007, la Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, auditul performantei asupra fondurilor alocate cercetarii prin Programul national de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica ORIZONT 2000.
Necesitatea acestui audit este aceea de a oferi informatii referitoare la modul in care s-au folosit si justificat banii publici, precum si de a evalua rezultatele obtinute in raport de resursele utilizate. S-a urmarit:
- modul de atribuire al temelor de cercetare;
- daca fondurile alocate au fost folosite in scopul realizarii temelor
respective;
- rezultatele obtinute.
In cadrul acestui audit s-au analizat indicatori referitori la: sumele primite de diferite entitati de la Ministerul Educatiei si Cercetarii ca finantare pentru temele de cercetare; cheltuielile efectuate pentru realizarea temelor (chetuieli directe si cheltuieli indirecte); numar teme contractate; numar teme finantate; numar teme finalizate; numar salariati care au participat la realizarea temelor de cercetare; rezultatele obtinute.
1. Etapele de realizare a auditului
Obiectivul principal al auditului performantei este de a oferi informatii si recomandari referitoare la modul in care entitatea auditata a folosit si justificat banii publici, precum si cu privire la raportul dintre banii alocati si rezultatele obtinute.
La realizarea acestui audit s-au avut in vedere obiectivele specifice cuprinse in Programul de control financiar si audit al Curtii de Conturi a Romaniei pe anul 2007
Rolul auditorului este de a aprecia activitatea in mod independent si obiectiv, raportandu-se la cerinte deja instituite (o practica buna, cote de nivel existente, pana in ce moment entitatea auditata opereaza cu economicitate, eficacitate si eficienta).
Elementele de audit ale performantei prezentate in continuare au tinut seama de urmatoarele obiective specifice:
- analiza managementului asupra modului de indeplinire a obiectivelor stabilite prin actele normative;
- analiza economicitatii, eficientei si eficacitatii utilizarii resurselor umane, materiale si financiare, corespunzator obiectivelor programului verificat;
Tehnicile utilizate au fost: interviurile, chestionarele, observatia, examinarea documentelor, analiza deciziilor manageriale, analiza activitatii desfasurate si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata.
Documentele si materialele examinate in cursul actiunii de audit au fost:
la minister: bugetele de venituri si cheltuieli, regulamente de organizare si functionare, conturi de executie, liste cu propuneri de teme, contracte de finantare a temelor de cercetare, acte aditionale, documente de plata, fise postcalcul, procese verbale ale Comisiei de avizare a rezultatelor cercetarii, alte documente.
la entitati: statutul cadru de organizare si functionare, contracte de finantare si acte aditionale la acestea, tematica de cercetare - dezvoltare, situatii financiare anuale, fise postcalcul pentru fiecare tema de cercetare, documente primare justificative pe fiecare tema de cercetare, fisa de autoevaluare a activitatii de cercetare - dezvoltare, fisa programului, fisa de prezentare a stadiului de realizare a temelor de cercetare cuprinse in obiectivul general, fisa obiectivului general, rapoarte de valorificare, procese verbale ale Comisiei de avizare interna, procese verbale ale Comisiei de avizare a rezultatelor lucrarilor de cercetare - dezvoltare, alte documente;
Riscurile evaluate de auditori, la nivelul unitatii auditate, sunt legate de lipsa unor informatii anterioare care ar fi trebuit sa fie cuprinse in "dosarul permenent" si anume lipsa raportului de evaluare al stadiului de realizare al programului pentru anul 2007lipsa unei baze de date complete.
S-au apreciat urmatoarele categorii de riscuri:
- risc inerent generat de caracteristicile activitatii auditate; riscul inerent este considerat un risc mediu si s-a stabilit pe baza chestionarelor la care au raspuns factorii de decizie din cadrul entitatii auditate si a interviurilor, acest risc este apreciat ca fiind de 50%;
- risc de control este considerat de asemenea un risc ridicat, data fiind lipsa unor rapoarte de audit asupra acestei activitati (efectuate de compartimentul de audit propriu, cenzori, sau de auditori externi) si este apreciat ca fiind de 75%.
Echipa de auditori a aplicat metoda de esantionare nestatistica, aleasa pe baza rationamentului profesional, atentia indreptandu-se catre ariile in care probabilitatea de a exista erori materiale este mai mare.
INTREBARI
1)Ce se intelege prin audit , pe ce baza se deruleaza si ce cupride obiectul sau ?
Auditul insemneaza
examinarea situatiilor financiare si a raportarilor contabile ale unei
companii/societati /firme/institutii si consemnarea rezultatele in cadrul unui
raport care certifica daca, in opinia auditorilor, raportarile contabile
examinate reflecta in mod real situatia financiara a companiei ( auditul intern
este realizat de un departament din interiorul companiei; auditul extern este
realizat de un auditor independent).
Auditul mai este definit ca o examinare
metodica realizata in vederea determinarii daca
activitatile si rezultatele relative la subiectul examinat
satisfac dispozitiile prestabilite si daca aceste
dispozitii sunt puse in opera intr-un mod eficace si apt in
vederea atingerii obiectivelor.
Prin audit se intelege:
- examinarea profesionista a informatiilor in vederea exprimarii
opiniei responsabile si independente prin raportarea la un criteriu sau
standard;
- cercetarea efectuata in scopul de a produce o judecata
motivata si independenta, cu referinte la normele de
evaluare, in vederea aprecierii fiabilitatii ori
eficacitatii sistemelor si procedurilor unei entitati
economice;
- un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a exprima o opinie sau de a
obtine o concluzie asupra obiectului auditului;
- procesul desfasurat de persoane fizice sau juridice legal abilitate
(auditori), prin care se analizeaza si evalueaza, profesionist,
informatii privind o entitate, prin tehnici si procedee specifice, in
scopul obtinerii de dovezi, numite probe de audit. Pe baza probelor de
audit, auditorii emit, in raportul de audit, o opinie responsabila si
independenta, prin apelarea la criterii de evaluare care rezulta din
reglementarile legale sau din buna practica recunoscuta unanim
in domeniul in care isi desfasoara activitatea entitatea
auditata.
Procesul de audit,
numit si misiune de audit, se deruleaza pe baza unor standarde
nationale sau internationale.
Analiza informatiilor in misiunea de audit se face pe baza unor procedee
si tehnici unanim recunoscute in domeniu, care furnizeaza probe de
audit, pe baza carora se fundamenteaza opinia de audit.
Evaluarea si interpretarea rezultatelor
obtinute se efectueaza in conditiile existente si
luarii in considerare a unor criterii de evaluare, care au la baza
referinte contabile identificate (norme contabile nationale sau
internationale sau referinte contabile recunoscute unanim in domeniu)
ori principiile sanatoase de management, respectiv buna practica
manageriala recunoscuta in domeniu.
2)Care sunt categoriile de audit si cum se definesc ?
Dupa relatia dintre auditor si conducerea unitatii auditate
-Audit intern, care functioneaza ca o structura independenta in subordinea conducatorului unitatii
-Audit extern , exercitat de auditori atestati din afara unitatii.
Dupa criteriile luate ca referinta
- audit de regularitate, conformitate , urmareste respectarea legislatiei , a reglementarilor proprii precum si a normelor si standardelor proprii
- auditul performantei , vizeaza atingerea unor standarde de performanta a activitatii auditate prin utilizarea unor indicatori specifici de cuantificare a eficientei si eficacitatii activitatilor auditate.
Dupa obiective
-audit financiar
-audit operational
-audit strategic
-auditul performantei
In functie de natura unitatilor verificate
In functie de natura unitatilor verificate , activitatea de audit utilizeaza standarde , norme si reglementari diferite pentru:
-auditul institutiilor publice
-auditul agentilor economici
Bibliografie :
1 Standarde Internationale de Audit
2 Mircea Boulescu : "Audit financiar-entitati economice", Editor Tribuna Economica, Bucureesti, 2007
3 Laurentiu Dobroteanu, Camelia Liliana Dobroteanu : "Audit.Concepte si practici", Editura Economica, Bucuresti , 2002
4 Lectii sinteza-scheme difuzate de Universitatea Spiru Haret pe Internet- Programe masterat in cadrul Facultatii de Management Financiar Contabil, disciplina - Audit financiar "Auditarea entitatilor economice"Tematica in detaliu(conform Standardelor Internationale de Audit) si Studiu de caz - Prof.univ.dr.Marin Dumitru
5 Directiva 2006/43/CEE a Parlamentului European si a Consiliului din 1 mai 2006 privind auditul statutar al conturilor anuale consolidate
6 Mircea Boulescu, Corneliu Barnea : ,Audit financiar", Editura Fundatia Romania de Maine, 2006 Reeditata 2007
