Analiza utilizarii activelor circulante

Asigurarea intreprinderii cu active circulante necesare desfasurarii neintrerupte a productiei, dimensionarea optima a acestora sunt probleme ce conduc la cresterea eficientei intregii activitati desfasurate. Problemele utilizarii acestora trebuie sa aiba in vedere si caracterul limitat al resurselor materiale. In acest caz incadrarea in normele de consum fiind un deziderat fundamental.

Analiza programului de aprovizionare urmareste problemele : acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat; realizarea programului de aprovizionare pe total si pe principalele resurse materiale; asigurarea necesarului pentru productie.

Complexitatea aprovizionarii cu materiale este determinata de necesitatea sincronizarii intrarilor sub raport cantitativ, structural si ca termen. De aceea, o conditie pentru o activitate ritmica a intreprinderii o constituie si buna organizare a aprovizionarii.

O privire de ansamblu asupra modului cum se asigura aprovizionarea se poate face pe pozitii de materiale sau sorto-tipo-dimensiuni pe baza coeficientului de nomenclatura (c_n) ce are relatia:

C_n=unde:

N_t- numarul total de pozitii din planul de aprovizionare

n- numarul de pozitii la care planul de aprovizionare nu a fost asigurat.

In mod normal marimea lui Cn trebuie sa fie egala cu unu(1). Cercetarea se poate aprofunda pe furnizori, pe zone de aprovizionare.

Nu este suficient ca necesarul materialelor de aprovizionat sa fie asigurat in cantitati globale in cadrul perioadei ce se impune si asigurarea zilnica sau la termenele cerute de realizarea le timp a programului de productie. De aceea, este necesar ca analiza sa se refere si la modul de asigurare in cantitatile si la termenul programat. Aceasta analiza este diferita in functie de caracterul consumului ce poate fi : consum constant (liniar) sau consum neliniar.

a)           in cazul consumului zilnic constant, specific productiei omogene cu flux continuu, se determina numarul de zile asigurate cu materiale (Za) care se compara cu numarul zilelor lucratoare (Zl). Numar de zile asigurate cu materiale se calculeaza astfel:

unde:

Ma - cantitatea de materiale necesara asigurata sau intrata

Cz - consumul mediu zilnic

Daca Za = Zl aprovizionarea a asigurat in medie necesarul de materiale pentru toate zilele lucratoare, fara a indica daca aprovizionarea a fost ritmica, adica a asigurat necesarul in fiecare zi. Pentru aceasta se calculeaza numarul zilelor de consum (Zc) care arata numarul zilelor din perioada cercetata in care aprovizionarea a asigurat consumul pentru productie.

Zc= unde:

Mc- materiale consumate in perioada data

Cz- consumul mediu zilnic.

Cu acesti indicatori se pot stabili mai multe corelatii cu ajutorul carora se caracterizeaza situatia aprovizionarii, si anume:

Za=Zl=Zc - o aprovizionare corespunzatoare cantitativ si sub aspect ritmic, la termen.

Za<Zl=Zc - necesarul de consum a fost asigurat pentru toate zilele lucratoare fara a fi aprovizionata ,in perioada cercetata, toata cantitatea, diferenta asigurandu-se din stocurile de siguranta.

Za>Zl=Zc - au fost asigurate toate materialele pentru consumul zilnic, iar aprovizionarea nu a fost ritmica, peste necesar, apar structuri supranormative in aprovizionare.

Za<Zl<Zc - aprovizionarea este total necorespunzatoare, nu a fost asigurata nici cantitatea zilnica de consum, nici nu a asigurat intrarile.

b)      in cazul consumului neliniar materialele necesare procesului de productie sunt solicitate la termene diferite corespunzator fluxului tehnologic. In asemenea cazuri se procedeaza la studiul stocurilor finale.

Sf = Si + Ma – Mc, unde:

Si -sold initial

Ma –Materiale aprovizionate

Mc – Materiale consumate

D = Sf₁ - Sf₀ = lei

D DSi + DMa + DMc

DSi = Si₁ - Si₀ = lei

DMa = Ma₁ - Ma₀ = lei

DMc= -(Mc₁-Mc₀) = lei

O alta problema ce se cere a fi corectata este cea privind analiza stocurilor de materiale. In aceasta directie se analizeaza:

evolutia stocurilor comparativ cu cifra de afaceri;

evolutia stocurilor efective fata de un nivel considerat a acestora (stoc normat, stoc mediu, stoc planificat);

al treilea aspect se refera la cercetarea “gradului de imobilizare” prin gruparea in: stocuri normale, stocuri cu miscare lenta, stocuri fara miscare, stocuri disponibile. Incadrarea in una din grupele de mai sus se face in functie de frecventa consumului prin calcularea duratei de imobilizare a stocului (Di)

Di =

unde:      S- stoc mediu anual

E- iesirile din magazie

T- timpul aferent perioadei cercetate.

Daca

Di30 zile - stoc normal

30 Di 60 zile - stoc miscare lenta

Di 60 zile - stoc fara miscare

In legatura cu determinarea gradului de folosire a resurselor materiale se folosesc o serie de indicatori:

greutatea produsului calculat pe unitatea caracteristica si reliefeaza nivelul tehnic al produsului respectiv; (greutatea motorului de 1 CP);

coeficientul de utilizare a materialelor calculat ca raport intre productia fizica obtinuta si cantitatea de materie prima folosita. Exemplu: cantitatea de zahar obtinuta dintr-o tona de sfecla sau metalul util obtinut dintr-o tona de minereu brut. Acest indicator caracterizeaza randamentul folosirii materialului si volumul deseurilor;

gradul de incadrare in normele de consum ca raport intre consumul specific efectiv si cel normat. Se poate determina:

la nivelul unitatii de produs I_c =

la nivelul intregii productii I_c=, denumit si indice agregat a normelor de consum.

Gestionarea corespunzatoare a materiilor prime, materialelor, combustibilului, se caracterizeaza cu ajutorul urmatorilor indicatori de eficienta.

I Valoarea adaugata la 1000 de lei resurse materiale

E_n= sauE_n=1000             => E_n=E_g×i_n unde:

Eg – eficienta globala,

i_n – valoarea adaugata la un leu productia exercitiului

Δ =En₁-En₀ =Eg₁×i_n1 - Eg₀×i_n0 = ‰(lei)

Δ =ΔE_g+Δi_n

1. Modificarea eficientei globale

ΔE_g=E_g1×i_np-E_gp×i_np=‰(lei)

2. Modificarea valoarii adaugate la un leu productia exercitiului

Δi_n=E_g1×i_n1-E_gp×i_np=‰(lei)

La randul sau eficienta globala (Eg) depinde de evolutia celor doua elemente componente; deci pe a doua treapta de descompunere avem:

ΔE_g=ΔM+ΔP_e

1.1. Modificarea cheltuielilor materiale

=‰(lei)

1.2. Modificarea productiei exercitiului

‰(lei)

Productia exercitiului se calculeaza in functie de timpul lucrat (T) si valoarea productiei exercitiului pe unitate de timp (Wg), deci:

Pe=T∙Wg, prin urmare:

ΔPe=ΔT+ΔWg

1.2.1.Modificarea timpului lucrat

ΔT=lei

1.2.2.Modificarea productiei exercitiului pe unitate de timp

ΔWg=lei

Schematic, studiul factorial se prezinta astfel:

II Consumul de materiale pentru 1 leu valoare adaugata

C_m = - cu posibilitatea de a fi detaliat de maniera prezentata anterior.

III. Profitul la 1000 lei resurse materiale

p_m=unde:

Pr – profitul,

M – cheltuieli materiale.

Δ =p_m1-p_mp= = ±‰(lei)

Δ =ΔM+ΔPr

1. Modificarea cheltuielilor materiale

ΔM=‰(lei)

2. Modificarea profitului

ΔPr=‰(lei)

Pr = T×W×p_r unde:

T-timpul de munca prestat

W-valoarea productiei pe unitate de timp

p_r- Profitul la 1 leu productie

Treapta a doua:

2.2. Modificarea productivitatii muncii

2.3. Modificarea profitului la un leu productie

La randul sau         

Deci

2.3.1. Modificarea structurii vanzarilor

‰(lei) unde:

2.3.2. Modificarea costului unitar

‰(lei) unde:

2.3.3. Modificarea pretului unitar

‰(lei)

IV.Valoarea productiei exercitiului la un leu stocuri de materii prime.

P_e= unde:

PR- productie vanduta;

SM- structura medie de materii prime si materiale;

Acest indicator reprezinta viteza de rotatie a activelor circulante.

V.Gradul de valorificare a resurselor materiale

Gv = unde:

V- valoarea productiei;

M- consum de materiale in unitati naturale.

Data fiind ponderea relativ mare a cheltuielilor cu materialele in structura cheltuielilor de productie se impune o cercetare atenta a lor. O analiza a consumului de materiale pe produse, care sa evidentieze legatura dintre volumul fizic al productiei, norma de consum si consumul total de materiale, capata semnificatii deosebite.

Aceasta cercetare se poate face in mai multe variante[1] functie de natura produselor(omogene sau eterogene) cat si a materialelor folosite(omogene sau eterogene).In acest sens pot exista situatiile: productie omogena-consum omogen(se fabrica un singur produs si se foloseste un singur material); productie eterogena – consum omogen(se foloseste acelasi materie prima pentru fabricarea mai multor produse); productie omogena – consum eterogen(pentru un produs se folosesc mai multe tipuri de materie prima); productie eterogena – consum eterogen(produsele incorporeaza mai multe tipuri de materie prima).

Consumul de materiale se determina in functie de cantitatea fabricata si norma de consum, sau consumul specific.

Norma de consum reprezinta cantitatea maxima de materie prima necesara pentru a obtine o unitate fizica de produs. Nivelul ei depinde de mai multi factori: calitatea materialelor folosite, calitatea utilajelor si tehnologiilor, calitatea fortei de munca. Norma de consum(cs) are in componenta: consumul util (u) ce reprezinta cantitatea efectiva de materie prima ce s-a incorporat in produsul finit, este principala componenta a normei de consum, si consumul tehnologic(pierderile tehnologice)(d) , pierderi inerente procesului de fabricatie. Prin urmare: cs= u+d.

Marimea consumului de materiale se calculeaza cu relatia:

unde:

Mm - consumul total de materiale,

q- cantitatea fabricata(volumul fizic),

cs– norma de consum.

In cazul productiei omogene consumul de materiale se poate determina si cu relatia:

Q – cantitatea fabricata,

- norma de consum medie, pe total productie,

s - structura productiei,

cs – norma de consum aferenta fiecarui sortiment fabricat.

Schematic studiul factorial al consumului total de materiale se prezinta in figura 4.1

Figura 4.1.Studiul factorial a consumului total de materiale

Daca ne referim la combinatia, productie omogena consum eterogen, studiul factorial al consumului total de materiale, componenta determinanta a cheltuielilor materiale se exemplifica folosind datele sistematizate din tabelul de mai jos.

Tabelul 4.2 Calculul consumului de materiale

continuare

In perioada curenta fata de cea precedenta, consumul total de materiale a sporit cu 36,5 metri patrati conform relatiei

Cresterea este datorata:

1.modificarii productiei fabricate

unde:

semnifica consumul total de materiale din anul precedent recalculat functie de productia fizica efectiv fabricata si are marimea

= 3700 *3,241 = 11.991,7mp iar

∆Q = 11.991,7 – 11.600 = + 391,7 mp.

Volumul fizic al productiei a sporit cu 100 bucati, in consecinta, consumul total de materiale s-a majorat cu 391,7 mp.

2.modificarii normei de consum medii

= 11.636,5– 11.991,7 =

= -355,2 mp

Norma medie de consum a scazut cu 0,096 mp ⁄ costum lucru ce explica diminuarea consumului de materiale pe total cu 355,2 mp.

La randul sau reducerea normei medie de consum se explica prin:

2.1. modificarea structurii productiei

Structura productiei influenteaza consumul total de materiale numai atunci cand norma de consum difera pe produse, cum este cazul de fata. Faptul ca a crescut ponderea productiei la costumul tip A, de la 48,28 % la 53,67 %, ce are un consum specific mai mare decat consumul specific mediu, 3,5 mp⁄bucata > 3,241 mp⁄bucata,consecinta a fost cresterea consumului total de materiale cu 92,5 mp.

2.2. modificarea normei de consum

Intre modificarea normei de consum si consumul total de materiale exista o legatura directa. A cele doua produse fabricate se constata reducerea normei de consum,drept urmare, consumul total de materiale s-a redus cu – 447,7 mp. Reducerea normei de consum se apreciaza a fi un aspect favorabil.

Pentru a explica cauza reducerii normei de consum se are in vedere componentele acesteia. Prin urmare, reducerea normei de consum se explica prin:

2.2.1. modificarea consumului util

Consumul util a scazut de la 2,767mp⁄bc la 2,741 mp⁄bc, si astfel se explica diminuarea consumului total de materiale cu 177 mp.

2.2.2. modificarea pierderilor tehnologice

si diminuarea pierderilor tehnologice, de la 0,474 la 0,403 mp⁄bc a contribuit la scaderea consumului total de materiale.

Utilizarea activelor circulante materiale se poate pune in legatura cu indicatorii de volum. Astfel: Q=M/Cs. Acest model prezinta pe de o parte modul cum asigurarea cu resurse materiale influenteaza volumul productiei, iar pe de alta parte modul in care utilizarea resurselor influenteaza volumul fizic.

Δ = Q₁-Q₀ = um

Δ = Δ M + Δ Cs

1. modificarea consumului total de materiale

ΔM = um

2. modificarea normei de consum

ΔCs = um

Dar M = Si + I – Sf

Δ M = Δ Si + Δ I + Δ Sf

2.1. modificarea stocului initial

Δ Si = = um

2.2. modificarea intrarilor de materii prime

Δ I = = um

2.3. modificarea stocului final

Δ Sf = - = um

Asigurarea cu materii prime si materiale, modificarea stocurilor si a consumului specific, influenteaza si se reflecta si in alti indicatori de eficienta cum ar fi: utilizarea imobilizarilor corporale, nivelul cheltuielilor la 1000 de lei cifra de afaceri, nivelul rentabilitatii, viteza de rotatie a activelor circulante.

Folosirea resurselor materiale se reflecta(direct sau indirect) in marimea indicatorilor economico-financiari. Daca folosim norma de consum ca marime ce caracterizeaza utilizarea resurselor materiale, modificarea acesteia influenteaza:

volumul productiei:

valoarea productiei:

unde: pretul unitar al produsului.

Costul unitar al produsului:

unde: pretul de aprovizionare a materialului.

profitul unitar:

.

Efectele unitare, prin cumulare, pentru toate produsele fabricate conduc la determinarea efectelor economice la nivelul societatii comerciale sau regiei autonome.