ANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII

Analiza pe baza contului de rezultate are ca obiectiv evaluarea performantelor intreprinderii, prin intermediul soldurilor intermediare de gestiune, a capacitatii de autofinantare si a ratelor de rentabilitate.

1. Contul de rezultate

Formatul actual al contului de rezultate din Romania este unul tip lista, armonizat cu legislatia europeana si dupa cum ati observat veniturile si cheltuielile sunt grupate pe trei domenii de activitate:

de exploatare, privind activitatea de baza a firmei, operatiile de gestiune si cele de capital;

financiara, privind activitatea de plasament;

extraordinara, privind calamitatile si dezastrele naturale si alte evenimente extraordinare.

Din optica gestiunii financiare, fluxurile de venituri si cheltuieli se pot clasifica in:

fluxuri de venituri incasabile si fluxuri de cheltuieli platibile;

fluxuri de venituri si cheltuieli calculate.

Veniturile incasabile cuprind veniturile incasate efectiv in cursul exercitiului financiar si cele de incasat in exercitiul urmator. Ele influenteaza atat profitul net, cat si trezoreria, pentru ca presupun o intrare de numerar.

Cheltuielile platibile sunt cele platite in exercitiul curent si cele de platit in exercitiul urmator. Si ele influenteaza atat profitul net, cat si trezoreria, deoarece antreneaza un flux monetar (o iesire de numerar).

Veniturile si cheltuielile calculate nu afecteaza direct trezoreria, pentru ca nu antreneaza fluxuri de numerar, influentand doar rezultatul. Aceste venituri si cheltuieli se refera la:

ajustarea valorii activelor (amortizari si provizioane);

cedarea de active imobilizate;

cote parti din subventiile pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului.

2. Soldurile intermediare de gestiune

Pornind de la structura prezentata a contului de rezultate se pot calcula anumiti indicatori privind volumul si rentabilitatea activitatii intreprinderii.

Datorita faptului ca se calculeaza in trepte, pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + marja comerciala) si incheind cu cel mai sintetic (rezultatul net), seria acestor indicatori poarta numele de cascada a soldurilor intermediare de gestiune (SIG). SIG reprezinta de fapt niste rezultate intermediare, care furnizeaza informatii despre fiecare treapta de acumulare.

1) MARJA COMERCIALA (MC)

MC = Venituri din vanzarea marfurilor - Cheltuieli privind marfurile

Marja comerciala se calculeaza doar pentru firmele cu activitate comerciala. Aceasta activitate presupune cumpararea si revanzarea marfurilor in aceeasi stare.

Marja comerciala (numita si adaos comercial) reprezinta un indicator fundamental pentru aprecierea performantelor intreprinderilor comerciale si a calitatii politicii lor de vanzari, precum si pentru studiile previzionale, dar este insuficient pentru analize pertinente. In general, cu cat intreprinderea este mai aproape de consumatorul final, cu atat procentul de marja comerciala este mai ridicat.

2) PRODUCTIA EXERCITIULUI (QE)

QE = Productia vanduta +/- Variatia stocurilor + Productia imobilizata

Productia exercitiului este un indicator specific firmelor cu activitate industriala. Trebuie subliniat insa faptul ca, acest sold nu poate reflecta fidel valoarea productiei unei firme in decursul unei perioade, deoarece componentele sale sunt evaluate la preturi si costuri diferite: productia vanduta la pret de vanzare, iar cea stocata si imobilizata la cost de productie.

De multe ori se fac confuzii intre cifra de afaceri si productia vanduta. Precizam ca indicatorul cifra de afaceri (CA) reprezinta suma dintre veniturile din vanzarea marfurilor, productia vanduta si veniturile din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.

VENITURI DIN VANZAREA

MARFURILOR

+

VENITURI DIN SUBVENTII DE EXPLOATARE    CIFRA DE AFACERI

AFERENTE CIFREI DE AFACERI NETE

+

PRODUCTIA VANDUTA

+

VARIATIA STOCURILOR PRODUCTIA EXERCITIULUI

+

PRODUCTIA IMOBILIZATA

3) VALOAREA ADAUGATA (VA)

VA = MC + QE - Consumuri externe

In categoria consumurilor provenite de la terti sau a consumurilor externe se cuprind: cheltuieli cu materiile prime, materialele consumabile, combustibilul, energia, apa, cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti (alte prestatii externe), etc.   

Valoarea adaugata este primul sold intermediar de gestiune in sensul adevarat al termenului si exprima cresterea de valoare degajata de utilizarea factorilor de productie (capital si munca), adica gradul de eficacitate al intreprinderii in utilizarea capitalului sau economic. 

Din valoarea adaugata vor fi remunerati participantii directi si indirecti la activitatea economica a firmei, astfel:

personalul (cheltuieli de personal si participare la profit);

statul (impozite si taxe minus subventii pentru exploatare);

creditorii (dobanzi, comisioane, speze);

actionarii (distribuirea de dividende);

intreprinderea (autofinantare).

Evolutia valorii adaugate trebuie interpretata in functie de factorii care au generat-o. Nu intotdeauna o crestere a valorii adaugate implica o crestere a rezultatului net si a rentabilitatii. Ea se poate datora, de exemplu, unei cresteri a stocurilor de produse finite fabricate la costuri foarte mari, care nu au putut fi valorificate, in acest caz intreprinderea confruntandu-se cu o situatie problematica.

4) EXCEDENTUL BRUT AL EXPLOATARII (EBE)

EBE = VA + Venituri din subventii de exploatare - Cheltuieli cu impozite si taxe - Cheltuieli de personal

Acest sold este calculat independent de politica financiara a intreprinderii (nu tine cont de veniturile si cheltuielile financiare), independent de politica de investitii (nu tine cont de amortizari), independent de politica fiscala (nu tine cont de impozitul pe profit) si independent de elementele extraordinare. De aceea, este indicatorul cel mai folosit pentru compararea performantelor intreprinderilor din acelasi domeniu de activitate.

Se poate considera ca EBE reprezinta in linii mari fluxul de trezorerie potential degajat de activitatea de exploatare si se mai poate calcula astfel:

EBE = Venituri din exploatare incasabile - Cheltuieli de exploatare platibile

Daca este negativ, EBE se numeste insuficienta bruta de exploatare - IBE si indica deficiente structurale serioase ale activitatii de baza a intreprinderii.

5) REZULTATUL EXPLOATARII (RE)

RE = EBE

+ Alte venituri din exploatare

- Ajustarea valorii imobilizarilor corporale si necorporale

- Ajustarea valorii activelor circulante

- Ajustari privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

- Alte cheltuieli de exploatare

Rezultatul exploatarii corespunde excedentului brut al exploatarii corectat cu alte venituri si cheltuieli de exploatare si cu amortizarile si provizioanele privind exploatarea.

"Alte venituri de exploatare" sunt veniturile care nu privesc productia exercitiului (venituri din despagubiri si donatii, din vanzarea activelor, subventii pentru investitii, etc).

"Alte cheltuieli de exploatare" se refera la cheltuieli legate de despagubiri, amenzi, donatii, cedarea activelor, etc.

Determinarea rezultatului exploatarii presupune, de asemenea, luarea in considerare a deprecierii capitalului de productie si a riscurilor legate de activitatea de exploatare, prin intermediul cheltuielilor si veniturilor calculate (amortizari si provizioane, cuprinse in posturile de ajustari).

Rezultatul exploatarii prezinta avantajul ca permite anumite comparatii intre deciziile productive ale intreprinderilor din acelasi sector de activitate, independent de raportul intre resursele proprii si cele imprumutate pe care-l au acestea (nu este afectat de cheltuielile cu dobanzile aferente capitalului imprumutat).

6) REZULTATUL CURENT (RC)

RC = RE + Venituri financiare - Cheltuieli financiare

Acest sold este calculat pornind de la elementele normale si obisnuite ale activitatii, excluzand elementele extraordinare si incidenta fiscala a impozitului pe profit.

7) REZULTATUL NET (RN)

RN = RC

+ Venituri extraordinare

- Cheltuieli extraordinare

- Impozit pe profit

- Alte cheltuieli cu impozite care nu apar in elementele de mai sus

Rezultatul net exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare a firmei. Daca valoarea lui calculata este una pozitiva (profit), este bine ca el sa fie sustinut si de existenta unor disponibilitati monetare reale, altfel va ramane doar un potential scriptic de finantare. El urmeaza sa fie repartizat in functie de politica intreprinderii intre:

- salariati si manageri (sub forma participarii acestora la profit);

- actionari (sub forma de dividende);

- firma (reinvestire).

3. Capacitatea de autofinantare

Capacitatea de autofinantare (CAF) se poate defini plecand de la rolul si componentele sale.

In ceea ce priveste rolul sau, CAF reprezinta capacitatea intreprinderii de a finanta:

remunerarea actionarilor (CAF este calculata inainte de luarea in considerare a dividendelor de plata, in timp ce autofinantarea este calculata dupa scaderea dividendelor);

investitiile de expansiune (partea din profitul net care nu se distribuie actionarilor);

investitiile de reinnoire (amortizarile constituie adevarate rezerve de reinnoire a activelor imobilizate).

Componentele capacitatii de autofinantare sunt ilustrate in figura urmatoare:

Componentele CAF

Capacitatea de autofinantare corespunde ansamblului de resurse proprii degajate de intreprindere, reprezentand:

un excedent de venituri incasabile (corespunzand unor incasari efective sau viitoare) in raport cu cheltuielile platibile (corespunzand unor plati efective sau viitoare). In aceasta optica, putem considera CAF ca reprezentand degajarea potentiala de trezorerie, atunci cand toate veniturile incasabile sunt incasate si toate cheltuielile platibile sunt achitate.

un cumul al profitului net si cheltuielilor calculate (care nu corespund unor plati efective sau viitoare), din care se scad veniturile calculate, adica cele care nu corespund unor incasari certe sau viitoare.

Exista, deci, doua metode de determinare a capacitatii de autofinantare: metoda deductiva si metoda aditiva.

a) Metoda deductiva

CAF = Venituri incasabile - Cheltuieli platibile

sau

CAF = EBE + Alte venituri incasabile - Alte cheltuieli platibile

Formula detaliata:

CAF = EBE

+ Alte venituri de exploatare (mai putin cotele-parti din subventiile pentru investitii virate asupra rezultatului si veniturile din cedarea activelor imobilizate)

+ Venituri financiare incasabile

+ Venituri extraordinare incasabile (venituri din subventii pentru calamitati)

- Alte cheltuieli de exploatare (mai putin cele legate de cedarea activelor imobilizate)

- Cheltuieli financiare platibile

- Cheltuieli extraordinare platibile

- Impozit pe profit

- Alte cheltuieli cu impozite care nu apar in elementele de mai sus.

b) Metoda aditiva

CAF = RN + Cheltuieli calculate - Venituri calculate

Detaliat, CAF se determina astfel:

CAF = RN

+ Ajustari privind deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale

+ Ajustari privind valoarea activelor circulante

+ Ajustari privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

+ Ajustari privind imobilizarile financiare si investitiile financiare pe termen scurt, detinute ca active circulante

+ Cheltuieli cu cedarea activelor imobilizate

- Venituri din cedarea activelor imobilizate

- Cote parti din subventiile pentru investitii virate asupra rezultatului.

In analiza financiara, se face diferenta intre CAF si autofinantare, care reprezinta de fapt capacitatea reala de autofinantare

Autofinantare (CAF reala) = CAF_calculata - Participarea salariatilor si managerilor la profit - Dividende platite.

4. Ratele de rentabilitate

O rata de rentabilitate exprima relatia dintre un rezultat (efect) si capitalul (efortul) investit pentru a-l obtine. Trebuie deci sa asociem indicatorilor prezentati anterior niste indicatori de capital (capital propriu, capital permanent, active fixe, activ total, activ economic, etc) pentru a obtine ratele de rentabilitate.

4.1. Ratele de rentabilitate economica

Ratele de rentabilitate economica exprima rezultatele degajate de capitalurile angajate in desfasurarea unei activitati. Ele nu tin seama de structura financiara a intreprinderii (modalitatea de procurare a resurselor).

Rentabilitatea economica reprezinta raportul dintre un rezultat economic si activul total sau activul economic. Activul economic (AE) este activul total (A) din care se scad datoriile non-bancare pe termen scurt - care, de regula, sunt datorii de exploatare (DEX).

Activul economic (AE) = A - DEX

sau

AE =CPR +DFN

AE= ATL + NFR + ATZ

Se pot calcula urmatoarele rate de rentabilitate economica:

a) rata excedentului brut de exploatare:

=

Aceasta rata prezinta avantajul major ca nu este afectata de politica de amortizare practicata de firma (liniara sau degresiva).

b) rata de rentabilitate economica bruta:

unde: EBIT = profit inainte de plata dobanzii si a impozitului pe profit (in engleza, earnings before interests and taxes - EBIT).

c) rata de rentabilitate economica neta:

unde:      Ip = impozitul pe profit.

Aceasta rata masoara capacitatea activului economic de a asigura atat reinnoirea sa, cat si remunerarea investitorilor de capital.

d) rata profitului net:

=

Rata profitului net este dependenta de politica de finantare a firmei, deoarece ia in calcul dobanzile aferente capitalului imprumutat. De aceea, comparatiile care se pot realiza prin prisma valorii ei, intre firme similare din punct de vedere economic si tehnologic, dar finantate in mod diferit, nu sunt prea relevante.

Analiza ratelor de rentabilitate economica trebuie sa tina cont si de rata inflatiei. De aceea, se calculeaza o rata reala a rentabilitatii economice, in functie de rata nominala a acesteia (cea calculata pe baza situatiilor financiar-contabile) si de rata inflatiei.

(formula lui I. Fisher)

4.      Ratele de rentabilitate financiara

Aceste rate masoara randamentul capitalurilor proprii, adica gradul de remunerare a plasamentului efectuat de proprietarii intreprinderii. Remunerarea se realizeaza fie prin plata dividendelor, fie prin capitalizarea profiturilor, care duce la cresterea valorii intreprinderii pe piata si implicit a averii actionarilor.

Pentru masurarea rentabilitatii financiare, se folosesc urmatorii indicatori:

a) rata rentabilitatii financiare propriu-zise:

Pentru ca actiunile firmei sa fie atractive, trebuie ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii remunerate de banci pentru depozitele la termen.

b) profitul pe actiune (earnings per share - EPS):

=

Acest indicator nu tine cont de politica de dividend a firmei, exprimand profitabilitatea de ansamblu a intreprinderii.

2.4.3    Ratele de rentabilitate comerciala

Masoara randamentul diferitelor stadii ale activitatii intreprinderii si aportul lor la formarea rezultatului; sunt de regula calculate ca raport intre una dintre marjele de acumulare (SIG) si CA sau VA.

1.      Rata marjei comerciale = Mj com / ven vanzarea marfurilor

Pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate precum si politica de preturi promovata. Trebuie corelata si cu evolutia CA. Daca atat CA cat si rata marjei com cresc atunci inseamna ca se vand produse de calitate superioara cu pret mare si cu adaos comercial ridicat.

2.      Rata marjei brute de exploatare = EBE / CA

Masoara nivelul relativ al activitatii de exploatare, independent de politica financiara, politica de investitii, cea fiscala si de incidenta elementelor exceptionale sau extraordinare. Cresterea acestei rate indica o crestere a productivitatii la nivelul intreprinderii.

3.      Rata marjei nete de exploatare = Rez exploatare / CA

Este influentata de elementele de ajustare a valorii activelor (amortizari si provizioane).

4.      Rata marjei brute de acumulare = EBIT / CA

5.      Rata marjei nete de acumulare = Pr net / CA

Exprima eficienta globala a intreprinderii si capacitatea ei de a realiza profit si de a rezista concurentei. Se recomanda pentru analize pe termen scurt.

6. Rata marjei asupra VA = EBIT / VA