|
|
|
ACTIVITATEA PREVIZIONALA IN CONDITIILE ECONOMIEI DE PIATA. PIATA SI MECANISMELE PIETEI
PIATA SI MECANISMUL PIETEI
De fapt, sint de rezolvat doua probleme : aceea a raportului dintre cerere si oferta si cea a raportului dintre costuri si preturi. Aceste raporturi ii pot asigura agentului economic fie o activitate rentabila, fie il pot face sa inregistreze pierderi mai mari sau mai mici, inclusiv faliment.
Piata reuseste sa dea o serie de indicatii producatorului, de altfel si cumparatorului, insa, de multe ori acestea sint insuficiente si tardive. De aceea s-a pus problema ca, pe linga autoreglare sa functioneze si un element de reglare constienta a proceselor economice in stare sa micsoreze aptitudinile oscilatiilor, sa realizeze o stabilitate mai mare, mai sigura a sistemului.
S-au instituit diverse forme de ghidare, de previzionare a economiei in ansamblul ei, sau numai a unor parti ale acesteia care reusesc sa evite discrepantele prea mari dintre cerere si oferta, dintre costuri si preturi, si mai ales dintre preturi si puterea de cumparare.
Cele doua mecanisme de reglare, cel al pietei (autoreglare) si cel al previziunii (reglare constienta) au caracter complementar, se suprapun si se potenteaza reciproc, chiar daca ponderea fiecaruia dintre ele difera de la o tara la alta. Economiile bazate numai pe piata, ca si cele fundamentale numai pe previziune, nu sint economii viabile in zilele noastre.
Fundamentarea previziunii trebuie sa porneasca de la realitatile vietii economico-sociale, realitati relevate prin mecanismul pietei. Numai in felul acesta previziunea poate veni in intimpinarea cerintelor sociale, punind de acord desfacerea cu trebuintele reale ale societatii.
Elaborarea planului sau programelor de dezvoltare pe ansamblul economiei nationale ar putea fi privita ca un proces de concentrare a problemelor la niveluri ierarhice inferioare, autonom stabilite pentru anumiti indicatori si sectiuni de sinteza ale acestora
Principala sa menire este de a semnala agentilor economici anumite disproportii si dezechilibre dintre cererea si oferta agregata, sa precizeze tendintele si cerintele majore ale progresului economico-social, transpuse in limbajul unor indicatori cantitativi si calitativi, al prioritatilor, al posibilelor variante de solutionare.
Caracterul indicativ al planului, spre deosebire de cel imperativ, implica posibilitatea modificarii pe parcurs a acestuia in functie de anumiti factori perturbatori, ofera o flexibilitate a orizontului de previziune in functie de ciclicitatea fenomenelor si proceselor economice, de nevoile adaptarii la unele cerinte ale diviziunii internationale a muncii.
Intr-o societate moderna previzionarea este necesara, dar sa nu fie contrapusa sau considerata alternativa a pietei. Problema nu se pune in termenii "sau plan, sau piata", ci "si plan si piata".
PIATA = reprezinta un fundament obiectiv pentru previziune, indreptarul necrutator al acesteia, al incarcaturii optionale si orientarii sale politico-sociale
= se intemeiaza si verifica veridicitatea prognozei sau planurilor
Experienta internationala a dovedit ca programele sau planurile macroeconomice, elaborate minutios si cu inalt profesionalism in tarile dezvoltate, nu s-au realizat decit in conditiile unei piete mai mult sau mai putin organizate si dirijate prin anumite pirghii economice de catre stat.
