|
|
|
RESURSE UMANE IN SECTORUL PUBLIC
- FUNCTIE SI FUNCTIONAR PUBLIC
- RECRUTAREA SI PROMOVAREA PERSONALULUI DIN ADMINISTRATIA PUBLICA
- PERSONAL CONTRACTUAL
Trasaturile functiei publice:
1. Functia publica este o totalitate de atributii care ofera competentele cu care este dotat un serviciu public in vederea infaptuirii sarcinilor de organizare a executarii si de executare in concret a legii;
2. Marea majoritate a functiilor publice au caracter profesional, dar exista si functii publice cu caracter politic acestia fiind ministri, secretari de stat, sub-secretari de stat, primari, consilieri.
3. Atributiile care formeaza continutul functiei publice trebuie sa aiba un caracter legal, ceea ce inseamna ca ele sunt prevazute in lege pentru fiecare functie publica si nu se confunda;
4. Competenta, atributiile care constituie continutul functiei publice nu pot fi trecute in contract, ci doar prin lege sau pe baza unor acte emise pentru executarea legii, deoarece prin functia publica se realizeaza interesele generale care nu pot fi negociate intre raportul de functie publica - raport de drept administrativ.
5. Atributiile corespunzatoare functiei publice se stabilesc in raport de sarcinile specifice, de specialitate pe care fiecare serviciu public, cu scopul satisfacerii unui anumit interes general.
6. Prin exercitarea functiei publice trebuie sa se contribuie la realizarea puterii publice fie intr-o forma directa in cazul functiilor de decizie, fie intr-o forma indirecta prin actiunile de pregatire, de executie si control, actiuni corelate cu exercitiul autoritatii publice.
7. Functiile publice sunt create pentru a satisface interesele generale;
8. Functia publica exista inainte de a fi numit pe postul respectiv viitorul functionar public, neputandu-se pune problema declansarii concursului doar pe ideea ca functia publica urmeaza a fi infiintata;
9. Functiile publice au un caracter continuu in sensul ca sunt create pentru a satisface interesele generale pe toata durata existentei lor;
10. Functia publica are caracter obligatoriu, in sensul ca drepturile si obligatiile ce alcatuiesc continutul acesteia trebuiesc exercitate, existand un grad de obligativitate in acest sens;
11. Prin exercitiul efectiv al functiei se realizeaza competenta autoritatii sau institutiei publice conform atributiilor de specialitate legal stabilite;
12. Fondurile pentru finantarea functiei publice sunt asigurate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.
Clasificarea functiei publice reprezinta baza abordarii traditionale a managementului personalului. Procesul de clasificare descrie sarcinile si responsabilitatile fiecarui post si grupeaza functiile. Elementul fundamental al clasificarii il constituie descrierea postului dpdv al sarcinilor, al responsabilitatii, al complexitatii, al cerintelor privind pregatirea.
Conform legislatiei romanesti, functia publica se clasifica astfel:
1. Dupa natura competentelor : functii de executie si functii de conducere
2. Dupa tipologia si nivelul studiilor absolvite : functii publice de categoria A, B si C.
Functionarii publici se identifica prin categoria, clasa si gradul corespunzatoare. Fiecare categorie se imparte in 3 clase, clasa fiind o etapa din cariera functionarului public.
Structura ierarhica a claselor este urmatoarea: cl.a III-a, a-II-a, a I-a - ca nivel maxim. Fiecare clasa se imparte in 3 grade, structura acestora fiind : grad III, grad II, grad I - ca nivel maxim.
Criterii de clasificare a functiei publice:
- Dupa natura atributiilor functiilor publice distingem: functii de conducere; de documntare adm si de pregatire a deciziilor si de executare a deciziilor adm.
- Dupa actul normativ in care sunt prevazute, functiile publice se clasifica in : functii publice prevazute de Constitutie; functii publice de Statutul functionarilor publici; functii prevazute in statute speciale (politisti, functionari vamali).
- Dupa regimul juridic aplicabil, distingem functii carora li se aplica regimul de drept comun, si functii carora li se aplica regimuri statutare speciale.
- Dupa legatura cu aspectul politic intalnim functii cu caracter politic (ministrii, primari) si functii cu caractere profesional de specialitate.
- Dupa durata infiintarii: permanente sau temporare.
- Dupa gradul de strictete al disciplinei deosebim functii cu caracter militar si functii civile.
- Dupa gradul de tehnicitate sunt functii cu caracter mai pronuntat si mai putin pronuntat.
- Dupa continutul procesului decizional adm - functiile de conducere sunt: functii care presupun toate elementele conducerii si functii care presupun anumite elemente de conducere.
- Dupa natura lor, functiile de executie se impart in: functii pur administrative (principale si auxiliare); si functii de specialitate (tehnice, economice, juridice).
Elementele caracteristice sistemului de cariera in administratia publica
Cariera in functia publica cuprinde ansamblul situatiilor juridice si efectele produse, care intervin de la data nasterii raportului de serviciu pana in momentul incetarii acestui raport, in conditiile legii. Gestiunea functiei publice are la baza principiul autoritatii sau ierarhiei, si principiul democratizarii functiei publice.
Gestionarea functiei publice se realizeaza prin urmatoarele mijloace manageriale deduse din lege: planul national de ocupare a functiei publice; recrutarea; promovarea si dezvoltarea carierei; si managementul perfectionarii continue la nivelul intregului sistem.
Planul de ocupare a functiilor publice stabileste:
- nr functiilor publice rezervate promovarii functionarilor publici care indeplinesc conditiile legale;
- nr functiilor publice care vor fi rezervate absolventilor programelor de formare specializata in adtia publica, organizate de Institutul National de Administratie sau de institutii similare din tara si strainatate;
- nr functiilor publice care vor fi ocupate prin concurs;
- nr functiilor publice care vor fi infiintate;
- nr functiilor publice care vor fi supuse reorganizarii;
- nr maxim de functii publice de fiecare clasa, categorie si grade de salarizare;
- nr maxim al functiilor publice de conducere.
POLITICA DE PERSONAL
- are un sens restrans, referindu-se la principiile si regulile dupa care se realizeaza incheierea, modificarea sau desfacerea contractului de munca, precum si obligatiile personalului din administratia publica;
- are un sens larg cuprinzand in plus principiile si regulile ce se refera la realizarea conditiilor necesare a fi create in cadrul autoritatii administratiei publice pentru desfasurarea in bune conditiuni a activitatii personalului salariat;
- politica de personal in administratia publica trebuie sa se realizeze potrivit unor coordonate: are un rol functional; se desfasoara cu planificarea ferma a criteriilor etico-morale si profesionale de apreciere, de repartizare si de promovare; are un caracter unitar pentru toate autoritatile administratiei publice.
Elaborarea unei politice de personal implica planificarea resurselor umane; recrutarea si selectia resurselor umane; analiza si evaluarea posturilor; salarizarea si motivarea; formarea si perfectionarea resurselor umane in administratia publica; evaluarea resurselor umane si gestionarea carierei; comunicarea, stilul de conducere si creativitatea.
Conducerea personalului din adtia publ.
Autoritatile adtiei publ sunt formate din colective de oameni, organizate prin lege, investite cu atributiuni si competente in vederea realizarii anumitor scopuri.
Relatiile pot fi: formale -stabilite prin acte normative; informale.
Functiile mai importante ce trebuiesc indeplinite de conducatorul unei autoritati a administratiei publice sunt:
- functia executiva - presupune stabilirea scopurilor si a mijloacelor de realizarea a acestora, precum si asigurarea bunei functionalitati
- functia psihologica - trebuie sa determine transformarea conducatorului intr-un adevarat centru polarizator, care sa asigure coeziunea in actiune a tuturor membrilor colectivului.
Eficienta conducatorului in realizarea acestor functii depinde in mare masura de calitatile acestuia. Orice conducator de nivel mediu sau superior trebuie sa depaseasca in inteligenta, instruire, siguranta in exercitiu etc., media colectivului pe care il conduce.
Autoritatea personala a conducatorului unei autoritati a adtiei publ depinde de programul sau de activitate, competenta personala si caracterul relatiilor sale cu membrii colectivului.
Conturand profilul psiho-socio-profesional al personalului de conducere, se pot retine umatoarele 3 grupari de conditii, care intrunite, ar putea defini modelul conducatorului in adtia publ:
- pregatirea: in specialitate si in domeniul manag adtiei publ
- experienta de conducere, dobandita nu prin aplicatii practice sau programe de pregatire, ci prin ocuparea efectiva a unor functii de conducere in adtia publ.
- calitati psihologice: inteligenta, flexibilitatea gandirii, capacitatea creatoare, personalitatea.
2. Notiunea de functie publica si functionar public:
A) Functia publica:
Functia in cadrul administratiei publice, poate fi definita "ca un ansablu de atributii stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza si in executarea legii, atributii pe care le indeplineste o persoana fizica angajata intr-un organ al administratiei publice si care are abilitatea legala de a indeplini aceste atributii ale administratiei publice".
Fiecare functie publica se caracterizeaza prin anumite trasaturi, dar tuturor functiilor publice le sunt comune urmatoarele:
- functia publica reprezinta un complex de drepturi si obligatii, care nu sunt facultative, ci obligatorii pentru persoana investita;
- functia publica are caracter de continuitate care decurge din insasi continuitatea existentei statului; din aceasta nu trebuie sa tragem concluzia ca functia publica nu poate fi exercitata intermitent; nu trebuie confundata functia insasi cu realizarea ei;
- functia publica nu poate face obiectul unei intelegeri intre parti; ea este rezultatul unui act universal de vointa prin investirea legala ce acorda persoanei care exercita functia;
- functia publica este accesibila tuturor cetatenilor, in conditiile legii;
Asupra functiei publice exista mai multe tipuri de conceptii pe care le au in general, functionarii:
- functia publica este vazuta ca:
- o meserie de contact cu publicul (functiile de ghiseu, functiile prin care se realizeaza anumite prestatii in favoarea cetatenilor, functiile prin care se exercita controlul de vama, de bilete de tren etc.);
- o meserie tehnica, dificila si adesea periculoasa, functionarul nefiind intr-un raport direct cu publicul (dispeceratul unui nod de cale ferata ce dirijeaza circulatia trenurilor);
- mijloc de exprimare a autoritatii, functie ce le da functionarilor anumite satisfactii;
- functia publica este privita prin natura sa ca o functie sociala; aceasta implica de la inceput ca acela care o exercita sa aiba o veritabila vocatie de a se preocupa de cauza publica.
B) Functionarul pubic
Functionarul public este numit de catre autoritatea publica, competenta potrivit legii si investit in mod legal cu atributiile unei functii publice, cu o activitate pe care sa o desfasoare in scopul asigurarii functionarii continue a unui serviciu public.
Functionarii publici sunt investiti in functie printr-un act administrativ de numire, unilateral.
Prin numirea in functia publica, functionarul este investit cu un statut legal in care sunt prevazute drepturile si obligatiile acestuia. Situatia juridica a functionarului public este asadar statutara.
Drepturile functionarilor publici: dreptul de a i se asigura exercitarea functiei sale; dreptul la protectia legii; dreptul de ocupare a functiilor publice doar de persoanele care sa aiba o anumita calificare profesionala; posibilitatea ce li se acorda de a se plange autoritatilor si institutiilor competente; dreptul la opinie; de asociere sindicala numai in conditiile legii; dreptul la greva numai in conditiile legii; cumululul de functii numai in conditiile legii; restituirea cheltuielilor de transport si cazare; alocatia de stat pentru copii sau dreptul la reducerea tarifelor pentru transportul in comun; uniforma; concediu anual de odihna, la cel medical si la alte concedii; dreptul la perfectionarea continua a pregatirii profesionale; dreptul la pensie; dreptul la asistenta medicala gratuita; dreptul la salariu.
Obligatiile functionarilor publici: cea mai importanta obligatie este cea de subordonare a functionarilor ierarhic inferiori fata de functionarii ierarhic superiori; pastrarea secretului de stat si de serviciu; discretie profesionala; comportare corespunzatoare; a nu avea indeletniciri in afara serviciului care sa fie contrare functiei pe care o indeplinesc; indeplinirea indatoririlor de serviciu; sa furnizeze publicului, in cadrul serviciului, informatiile cerute; este interzis sa primeasca cereri a caror rezolvare nu intra in competenta lor.
- Este interzis functionarilor publici ca direct sau indirect sa solicite, sa accepte sau sa faca sa li se promita pentru ei sau pentru altii, in considerarea situatiei lor oficiale, daruri sau alte avantaje (este vorba de infractiunile de luare de mita si primirea de foloase necuvenite).
- sa colaboreze la aducerea la indeplinire a sarcinilor de serviciu.
Dentologia functionarului public cuprinde normele referitoare la comportamentul profesional si moral al functionarului public in serviciu si in afara serviciului.
Principiile care guverneaza conduita profesionala a functionarilor publici sunt urmatoarele: suprematia Constitutiei si a legii; asigurarea egalitatii de tratament a cetatenilor in fata autoritatilor si institutiilor publice; profesionalismul; impartialitatea si independenta; integritatea morala; libertatea gandirii si a exprimarii; cinstea si corectitudinea; deschiderea si transparenta.
Normele generale de conduita profesionala sunt: asigurarea unui serviciu public de calitate; loialitatea fata de Constitutie si lege; loialitatea fata de autoritatile si institutiile publice; libertatea opiniilor. Relatiile cu mijloacele de informare in masa se asigura de catre functionarii publici desemnati in acest sens de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, in conditiile legii.
Functionarilor publici le este interzis: sa participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice; sa furnizeze sprijin logistic candidatilor la functii de demnitate publica; sa colaboreze, in afara relatiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice care fac donatii sau sponsorizari partidelor politice; sa afiseze, in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice, insemne sau obiecte inscriptionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidatilor acestora.
Functionarilor publici le este interzis sa permita utilizarea numelui sau imaginii proprii in actiuni publicitare pentru promovarea unei activitati comerciale, precum si in scopuri electorale.
In relatiile cu personalul din cadrul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si cu persoanele fizice sau juridice, functionarii publici sunt obligati sa aiba un comportament bazat pe respect, buna-credinta, corectitudine si amabilitate.
Functionarii publici care reprezinta autoritatea sau institutia publica in cadrul unor organizatii internationale, institutii de invatamant, conferinte, seminarii si alte activitati cu caracter international au obligatia sa promoveze o imagine favorabila tarii si autoritatii sau institutiei publice pe care o reprezinta.
Functionarii publici nu trebuie sa solicite sau sa accepte cadouri, servicii, favoruri, invitatii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, parintilor, prietenilor sau persoanelor cu care au avut relatii de afaceri sau de natura politica, care le pot influenta impartialitatea in exercitarea functiilor publice detinute sau pot constitui o recompensa in raport cu aceste functii.
Functionarii publici au obligatia sa asigure egalitatea de sanse si tratament cu privire la dezvoltarea carierei in functia publica pentru functionarii publici din subordine.
Este interzisa folosirea de catre functionarii publici a prerogativelor functiei publice detinute, in alte scopuri decat cele prevazute de lege.
Functionarii publici sunt obligati sa asigure ocrotirea proprietatii publice si private a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale, sa evite producerea oricarui prejudiciu, actionand in orice situatie ca un bun proprietar.
Orice functionar public poate achizitiona un bun aflat in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, supus vanzarii in conditiile legii
- RECRUTAREA SI PROMOVAREA PERSONALULUI DIN ADMINISTRATIA PUBLICA
FORMAREA PERSONALULUI DIN ADMINISTRATIA PUBLICA:
- functiile administrative de conducere la nivel superior au un pronuntat caracter politic;
- sa facem deosebire intre functiile administrative si pe baza pregatirii cerute (superioara sau medie);
- formarea personalului ce ocupa functii administrative de specialitate la nivel superior se realizeaza in cadrul invatamantului universitar;
- formarea personalului pentru functii de conducere la nivel superior cu un pronuntat caracter public se face pe langa absolvirea unei institutii de invatamant superior in cadrul unei scoli superioare, mai ales in probleme de organizare si conducere;
- pregatirea profesionala teoretica si practica;
- pregatire in domeniul dreptului si al stiintei administratiei;
- formarea si perfectionarea la nivelul unor module.
Recrutarea si promovarea personalului din administratia publica:
numirea pe baza repartitiei emise de diferite comisii infiintate sub tutela Min Educatiei, in vederea repartizarii in munca a absolventilor invatamantului superior sau mediu
- recrutarea prin repartitie - se poate realiza prin actul administrativ de repartizare in munca, eliberat de oficiile fortei de munca din cadrul autoritatilor competente in probleme de munca si ocrotiri sociale.
recrutarea la libera alegere este o metoda utilizata in practica autoritatilor administratiei publice.
- metoda concursului - permite largirea sferei de recrutare pentru functiile din administratia publica
Ca modalitati de organizare a concursului putem aminti: concursul de dosar; stabilirea unor probe in vederea verificarii cunostintelor si aptitudinilor candidatilor. In ceea ce priveste promovarea cadrelor din adm. publica - aceasta constituie unul din instrumentele cel mai eficiente ce pot determina stimularea atitudinii unui lucrator, motivarea acestuia in vedera cresterii randamentului activitatii proprii si, in consecinta, cresterea eficientei de ansamblu a adtiei publ.
Sunt 2 modalitati de promovare:
- avansarea pe scara ierarhica - promovarea in postul vacant a unei persoane care lucreaza in cadrul acelei autoritati administrative sau chiar in compartimentul respectiv
- examenul sau concursul. Pentru persoanele din afara autoritatii adtiei publ in care a fost organizat concursul, aceasta este considerata ca o MODALITATE DE RECRUTARE.
Recrutarea fp se face prin concurs in limita functiilor vacante. La baza organizarii concursului stau urmat principii: principiul competitiei deschise, principiul transparentei; principiul meritelor profesionale si competentei, principiul egalitatii accesului la functia publica. Conditiile de concurs sunt publicate de catre autoritatea publica in MO Partea III, pe pagina de internet si la sediul institutiei sau autoritatii. Concursul cuprinde 3 etape: selectarea dosarelor candidatilor inscrisi, proba scrisa si interviul. Promovarea fp este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii superioare vacante. In cariera, fp beneficiaza de dreptul de a promova in functia publica si de a avansa in grade de salarizare. Promovarea intr-o functie publica superioara, vacanta, se face prin examen sau concurs.
PERSONAL CONTRACTUAL
Personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat, administrativ, protocol, secretariate, e angajat cu contract individual de munca si li se aplica legislatia muncii.
Raporturile juridice dintre pers contractual si autoritatea publica este un raprt de munca aflat sub imperiul legislatiei muncii.
Codul de conduita a personalului contractual din autoritatile si institutiile publice, reglementeaza normele de conduita obligatorii acestei categorii de personal.
Principiile care genereaza conduita profesionala a personalului contractual au fost definite ca fiind urmatoarele:
-prioritatea interesului public
-asigurarea egalitatii de tratament al cetatenilor in fata autoritatilor
-profesionalismul, impartialitatea si nediscriminarea, integritatea morala, libertatea gandirii si a exprimari, cinstea, corectitudinea, deschiderea si transparenta.
A. PERSOANA FIZICA - ATRIBUTELE, STAREA CIVILA, CAPACITATEA.
ATRIBUTELE
Prin mijloace de identificare intelegem toate atributele sau calitatile care servesc la individualizarea persoanei fizice si care sunt reglementate de lege. Principalele atribute de identificare a persoanei fizice sunt: numele, domiciliul si starea civila. Numele permite sa recunoastem persoana fizica si sa o desenam, domiciliul ne indica locul unde ea poate fi gasita, iar starea civila stabileste identitatea juridica a persoanei fizice respective. Atributele de identificare a persoanei fizice sunt drepturi nepatrimoniale, adica:
- au ca obligatie civila corelativa acea obligatie generala si negativa de a nu li se aduce atingere, obligatie ce revine tuturor celorlalte subiecte de drept. Sunt opozabile erga omnes;
- sunt insesizabile;
- sunt imprescriptibile extinctiv si achizitiv;
- nu sunt susceptibile de exercitare prin reprezentare;
- apartin oricarei persoane fizice.
NUMELE este definit ca fiind acel atribut de identificare a persoanei fizice care consta in cuvintele prin care aceasta se individualizeaza in familie si in societate, cuvinte stabilite, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie. Structural, numele este alcatuit din numele de familie si din prenumele persoanei fizice (numele de botez).
Numele de familie este acea componenta a numelui persoanei fizice care indica legatura acesteia cu o anumita familie si deci, o individualizeaza, in primul rand, in societate, deosebind-o, de regula, de membrii altei familii.
Prenumele serveste la individualizarea unei persoane fizice mai ales, in raport cu ceilalti membri ai familiei din care aceasta face parte, dar si in raport cu alte persoane ce au acelasi nume de familie.
Din perspectiva dreptului civil, numele reprezinta reuniunea a doua drepturi, subiective civile nepatrimoniale ale persoanei fizice, anume, dreptul asupra numelui de familie si dreptul asupra prenumelui.
Ca drept subiectiv civil nepatrimonial, numele se caracterizeaza prin aceea ca este un drept subiectiv: absolut; inalienabil; insesizabil; universal; imprescriptibil, atat extinctiv cat si achizitiv; strict personal si deci nesusceptibil de exercitare pe cale de reprezentare.
In functie de situatia juridica in care se gaseste copilul la nastere, trebuie deosebite trei ipoteze de stabilire a numelui de familie, anume: ipoteza copilului din casatorie; ipoteza copilului din afara cpasatoriei; ipoteza copilului nascut din parinti necunoscuti (a copilului care, pana la inregistrarea nasterii, nu are filiatia stabilita nici fata de mama, nici fata de tata).
In cazul in care parintii copilului din casatorie are nume de familie comun, copilul va avea, in mod obligatoriu, acest nume de familie. Daca parintii copilului din casatorie nu au nume de familie comun, atunci stabilirea numelui de familie al copilului se face prin invoiala parintilor, invoiala ce trebuie consemnata intr-o declaratie scrisa si semnata de ambii parinti.
Prenumele se stabilieste la data inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei de nastere facuta de cel care declara nasterea.
Copilul din afara casatoriei dobandeste numele de familie al aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita. El dobandeste numele de familie pe care il are acest parinte.
Numele de familie se modifica drept urmare a schimbarii starii civile, in conditiile prevazute in Codul familiei. Aceste schimbari pot fi: schimbari in filiatia persoanei fizice; schimbari determinate de institutia adoptiei; schimbari generate de institutia casatoriei.
Schimbarea numelui de familie sau a prenumelui, inlocuirea la cerere a numelui de familie sau a prenumelui cu un alt nume de familie sau prenume, se poate efectua prin decizie administrativa sau dupa ce a fost parcursa procedura administrativa.
DOMICILIUL poate fi definit ca acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc avand aceasta semnificatie juridica.
In functie de modul de stabilire, domiciliul este de 3 feluri: domiciliu de drept comun; domiciliul legal; domiciliul ales, numit si domiciliul conventional, care insa nu reprezinta un veritabil domiciliu.
Dreptul la domiciliu prezinta caracterele juridice ale oricarui drept nepatrimonial (opozabilitate erga omnes), inalienabilitate, imprescriptibilitate, personalitate, universalitate), la care se adauga si caractere specifice, respectiv stabilitatea, unicitatea, obligativitatea si inviolabilitatea.
Domiciliul de drept comun are ca titular, in principiu, persoana cu capacitate de exercitiu deplina. Dovada domiciliului de drept comun se face cu cartea de identitate. Daca domiciliul persoanei se afla intr-un alt loc decat cel care rezulta din cartea de identitate, dovada acestuia poate fi facuta, cu orice mijloc de proba.
Prin domiciliul legal se intelege acel domiciliu care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. Caracteristicile domiciliului legal sunt: este stabilit prin lege; are semnificatia unei masuri de ocrotire a anumitor persoane fizice; coincide cu domiciliul de drept comun al persoanei fizice care exercita ocrotirea.
Potrivit actualei reglementari, au domicilul legal :
- minorul, care are domiciliul legal la parintii sai, ori dupa caz, la parintele la care locuieste statornic, la parintele care il ocroteste sau la tutore;
- persoana pusa sub interdictie judecatoreasca, aceasta avand domiciliul legal la tutore;
- persoana ocrotita prin curatela, insa numai atunci cand curatorul este in drept sa o reprezinte, caz in care domiciliul curatorului coincide cu domiciliul legal al celui ocrotit.
Domiciliul legal se schimba: o data cu schimbarea domiciliului de drept comun al persoanei fizice care realizeaza ocrotirea; prin inlocuirea persoanei fizice care realizeaza ocrotirea; prin reincredintarea minorului.
Domiciliul conventional este supus cerintelor legale referitoare la conditiile si efectele actelor juridice.
Domiciliul ales nu poate fi schimbat decat prin acordul de vointa al partilor.
STAREA CIVILA (sau statul juridic al persoanei fizice) intelegem mijlocul de identificare a persoanei fizice prin indicarea calitatilor personale avand aceasta semnificatie, potrivit legii.
O persoana fizica are aceeasi stare civila indiferent de raporturile juridice la care ea participa.
Organele competente sa efectueze inregistrarile de stare civila sunt: consiliile judetene si autoritatile administratiei publice locale ale municipiilor; sectoarele municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, prin ofiterii de stare civila; primariile locului de coborare sau de debarcare, in cazul in care nasterea sau decesul ar avea loc in tren, pe o nava sau aeronava, in timpul unei calatorii in afara granitelor tarii; reprezentantii diplomatici sau consulari ai Romaniei.
Inregistrarile de stare civila se efectueaza pe baza unei declaratii facute personal, in scris sau verbal. Inregistrarile se fac in limba romana, folosindu-se alfabetul latin.
Anularea, modificarea, rectificarea si completarea unei inregistrari de stare civila se pot face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ramase irevocabile.
Actele de stare civila sunt numai actul de nastere, actul de casatorie si actul de deces.
Actele de stare civila au natura juridica mixta.
Reconstituirea actelor de stare civila poate fi ceruta atunci cand:
- registrele de stare civila au fost pierdute sau distruse in totalitate sau in parte;
- actul de stare civila a fost intocmit in strainatate si nu poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acest act.
Intocmirea ulterioara a actelor de stare civila se poate cere daca:
- intocmirea actului de nastere sau deces a fost omisa, desi au fost depuse actele necesare intocmirii acestuia;
- intocmirea actului de casatorie a fost omisa, desi a fost luat consimtamantul sotilor de catre ofiterul de stare civila.
Anularea (desfiintarea) actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe marginea acestora este acea sanctiune care intervine atunci cand nu au fost respectate dispozitiile legale ce reglementeaza conditiile de valabilitate ale acestora.
Modificarea actelor de stare civila presupune inregistrarea unor mentiuni ce privesc, in general, schimbarile in starea civila a unei persoane, in ipoteze prevazute de lege.
CAPACITATEA de folosinta a persoanei fizice = se defineste prin posibilitatea acordata de lege persoanei de a fi titulara de drepturi si obligatii civile.
Capacitatea de folosinta are urmatoarele trasaturi:
- Egalitatea capacitatii de folosinta decurge pentru persoanele fizice din dispozitiile Decretului nr. 31/1954 in temeiul caruia: 'sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asupra capacitatii'.
- Universalitatea consta in posibilitatea recunoscuta de lege tuturor persoanelor de a savarsi orice acte de drept civil, si in general de drept privat, in conditiile legii.
- Generalitatea capacitatii de folosinta decurge din aceea ca persoana fizica are aptitudinea de a avea toate drepturile si obligatiile 'civile.
- Inalienabilitatea presupune faptul ca aceasta capacitate de folosinta nu poate forma obiect de renuntare sau de instrainare;
- Intangibilitatea reprezinta imposibilitatea ingradirii sau limitarii capacitatii de folosinta.
Inceputul sfarsitului capacitatii de folosinta a persoanei fizice
Procedura aplicabila in cazul persoanelor care au disparut de la domiciliul lor cuprinde doua etape:
a) Etapa declararii judecatoresti a disparitiei.
b) Etapa declararii judecatoresti a mortii, care este conditionata de urmatoarele:
- de la data ultimelor stiri din care rezulta ca disparutul era in viata sa fi trecut cel putin 4 ani;
- sa fi trecut cel putin 6 luni de la afisarea hotararii de declarare a disparitiei. La data mortii prezumate se produc toate efectele juridice ale mortii firesti (fizic constatate)1: inceteaza capacitatea de folosinta, inceteaza casatoria, inceteaza drepturile viagere, se deschide succesiunea etc.
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice se defineste ca reprezentand acea parte a capacitatii civile a persoanei care consta in posibilitatea acesteia de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile civile prin realizarea de acte juridice civile.
Caracterele juridice ale capacitatii de exercitiu a persoanelor fizice sunt:
- legalitatea, generalitatea, egalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea
a) Capacitatea deplina de exercitiu incepe de la data cand persoana devine majora la implinirea varstei de optsprezece ani. Exista doua moduri de dobandire a deplinei capacitati de exercitiu:
- prin implinirea varstei de optsprezece ani, adica la implinirea majoratului civil,
- prin incheierea casatoriei de catre femeie inainte de implinirea varstei de optsprezece ani.
b) Continutul capacitatii depline de exercitiu rezulta continutul deplinei capacitati de exercitiu care consta in posibilitatea persoanelor fizice de a incheia acte juridice civile cu exceptia celor expres prohibite de lege care au ca rezultat o ingradire a capacitatii de folosinta si indirect a capacitatii de exercitiu.
c) Capacitatea deplina de exercitiu inceteaza:
- prin decesul persoanei fizice;
- prin declararea judecatoreasca a decesului persoanei fizice, in conditiile legii;
- prin punerea sub interdictie judecatoreasca a persoanei fizice;
- prin declararea nulitatii sau a anularii casatoriei inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani.
Reprezentarea legala este de trei feluri:
. conventionala, cand isi are izvorul in conventia partilor, asadar in contractul de mandat;
. legala, cand isi are izvorul in lege;
. judiciara, cand isi are izvorul in imputernicirea data de instanta judecatoreasca.
Cazurile de incetare a situatiei juridice a lipsei capacitatii de exercitiu sunt:
- prin implinirea varstei de 14 ani, sau prin deces pentru minori;
- prin ridicarea interdictiei dispusa prin hotarare judecatoreasca sau prin deces pentru interzisul judecatoresc.
Continutul capacitatii de exercitiu restranse priveste:
1) actele juridice civile pe care minorul cu capacitate de exercitiu restransa le poate incheia valabil, personal si singur, fara nici o incuviintare prealabila:
2) actele juridice civile pe care minorul cu capacitate de exercitiu restransa le poate incheia personal, dar cu incuviintarea ocrotitorului legal.
3) actele juridice civile pe care minorul cu capacitate de exercitiu restransa le poate incheia personal, dar cu dubla incuviintare a ocrotitorului legal si a autoritatii tutelare.
4) Actele juridice civile interzise minorului cu capacitate de exercitiu restransa.
Aceasta are loc in urmatoarele cazuri:
Sanctiunea civila specifica in materia capacitatii de exercitiu este nulitatea relativa a actului juridic civil astfel incheiat.
Termenul in care se poate introduce aceasta actiune pentru anularea actului juridic civil astfel incheiat la instanta competenta este de trei ani si incepe sa curga, conform Decretului 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
B. PERSOANA JURIDICA - ELEMENTELE CONSTITUTIVE, INFIINTAREA, CAPACITATEA
Reprezinta o comunitate de oameni, care, respectand cerintele legale de fond si de forma pentru constituirea sa, este titular de drepturi subiective si obligatii civile.
Potrivit prevederilor Decretului nr. 31/1954, «persoana juridica este orice organizatie care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc » .
Elementele constitutive ale persoanei juridice sunt: organizarea de sine-statatoare (proprie); patrimoniul propriu (distinct); scopul propriu, determinat si in concordanta cu interesul general, obstesc.
Aceste trei elemente constitutive ale persoanei juridice sunt generale, legale, cumulative, exclusive si diverse.
Generalitatea inseamna ca sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice.
Legalitatea este o urmare a faptului ca ele sunt instituite prin lege, numai legea avand competenta (puterea) de a stabili un element constitutiv.
Exclusivitatea presupune faptul ca sunt nu numai necesare, ci si suficiente.
Diversitatea se refera la particularitatile celor 3 elemente constitutive, care difera de la o persoana juridica la alta, sau de la o categorie de persoane juridice la alta.
Patrimoniul propriu este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale (cu continut economic) avand drept titular insasi persoana juridica.
Scopul propriu este elementul constitutiv care indica insusi obiectul de activitate al fiecarei persoane juridice in parte. Scopul persoanei juridice trebuie sa fie inteles in doua sensuri:
- in sens larg, inseamna scopul indicat in acte normative, specificand domeniul si obiectul de activitate;
- in sens restrans, inseamna scopul concret urmarit de catre fiecare persoana juridica in parte, scop care trebuie sa fie inscris in actul sau de infiintare.
Clasificarea persoanelor juridice
1) in functie de criteriul domeniului dreptului de care apartin, persoanele juridice sunt de drept public si de drept privat.
a) Persoane juridice de drept public: Statul; Unitatile administrativ - teritoriale; Parlamentul Romaniei (puterea legislativa); Organismele puterii judecatoresti; Organismele puterii executive; Partidele politice; Cultele religioase; Institutiile de stat; Sindicatele; Organizatiile cooperatiste; Asociatiile si fundatiile; Organizatiile patronale; Societatile comerciale cu capital privat
2) potrivit formei dreptului de proprietate, persoanele juridice pot fi:persoane juridice de stat; persoane juridice private sau particulare; persoane juridice mixte; persoane juridice ce se intemeiaza pe proprietate privata interna si pe proprietatea straina
3) dupa nationalitate exista doua categorii de persoane juridice: persoane juridice romane; persoane juridice straine
4) dupa natura scopului urmarit: persoane juridice cu scop patrimonial; persoane juridice cu scop nepatrimonial
Prin infiintarea persoanei juridice se intelege crearea unui subiect colectiv de drept, potrivit legii.
Cele 3 puteri in stat conlucreaza in acest domeniu in modul urmator:
- puterea legislativa stabileste reglementarile legale cu privire la modurile si conditiile de infiintare ale diferitelor categorii de persoane juridice;
- puterea executiva infiinteaza in mod direct unele persoane juridice. Avizeaza infiintarea altor persoane juridice si se ocupa de organizarea evidentei diverselor categorii de persoane juridice;
- puterea judecatoreasca (prin intermediul instantelor judecatoresti) are competenta de a autoriza infiintarea diferitelor persoane juridice si dispune inregistrarea lor la organismele de stat.
2. Infiintarea persoanei juridice se realizeaza: prin actul de dispozitie al organismului de stat competent; prin actul de infiintare al celor care o constituie, recunoscut de organismul competent. Acesta verifica indeplinirea conditiilor cerute de lege pentru ca persoana juridica sa poata fi creata; prin actul de infiintare al celor care o constituie, autorizat in prealabil de organismul competent. Acesta apreciaza oportunitatea infiintarii persoanei juridice; prin alte modalitati prevazute de lege.
3. Momentul dobandirii personalitatii juridice are loc prin:
. inmatricularea la Registrul Comertului sau in registre speciale aflate la instantele judecatoresti.
. inscrierea mentiunilor care presupune inscrierea oricaror modificari aduse inmatricularilor ori mentiunilor anterioare sau care fac sa inceteze persoana juridica.
Prin capacitatea civila a persoanei juridice se intelege aptitudinea subiectului colectiv de drept de a dispune de drepturi si obligatii civile, precum si aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi subiective civile si de a-si asuma si indeplini obligatii civile prin intermediul incheierii de acte juridice civile de catre organismele sale de conducere.
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice reprezinta acea parte a capacitatii civile a subiectului colectiv de drept constand in aptitudinea generala si abstracta a acesteia de a avea drepturi si obligatii civile.
Potrivit principiului specialitatii capacitatii de folosinta, sunt valabile numai actele juridice incheiate de persoana juridica, circumscrise obiectului de activitate pentru care aceasta s-a constituit.
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice reprezinta acea parte a capacitatii civile constand in aptitudinea subiectului colectiv de drept de a dobandi si exercita drepturi subiective civile si de a-si asuma si indeplini obligatii civile, prin incheierea de acte juridice civile de catre organismele sale de conducere.
Atributele de identificare ale persoanelor juridice reprezinta: opozabilitate; inalienabilitate; imprescriptibilitate
Sediul persoanei juridice se clasifica in functie de : ponderea sa; teritoriul statului; caracterul sau
Incetarea persoanei juridice are loc prin dizolvare voluntara; dizolvare de plin drept si dizolvare silita.
Lichidarea este efectul direct si obligatoriu al dizolvarii si consta in operatiunile juridice de realizare a activului si plata a pasivului persoanei juridice.
Prin CONSIMTAMANT se intelege acea conditie esentiala de fond si generala a actului juridic civil care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil maifestata din exterior.
Conditii
- sa provina de la o pers. cu discernamant (Subiectul de drept civil trebuie sa aiba puterea de a aprecia, de a discerne efectele juridice care se produc in baza manifestarii sale de vointa. In afara de incapacitatile legale, avem si incapacitati naturale, spre exemplu: betia, hipnoza, somnambulismul Persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu este prezumata ca are discernamant juridic necesar pentru a incheia acte juridice civile. Persoana lipsita de capacitatea de exercitiu (minorul sub 14 ani si cel pus sub interdictie judecatoreasca) este prezumata a nu avea discernamant, fie datorita varstei fragede, fie starii de sanatate mintala.
- sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice aceasta conditie decurge din esenta actului juridic civil, care este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice (a crea, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret).Aceasta conditie de valabilitate a consimtamantului nu este indeplinita:
cand manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, din prietenie, curtoazie sau pura complezenta;
- cand s-a facut sub conditie pur potestativa, 'din partea celui care se obliga'
cand manifestarea de vointa este prea vaga;
- cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala
- sa fie exteriorizat .Simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul civil sa se nasca valabil din punct de vedere al formei sale. De la acest principiu exista si exceptii, cum e cazul actelor solemne, in cazul carora manifestarea vointei trebuie sa imbrace o forma speciala (de regula, forma autentica).
- sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant
VICII DE CONSIMTAMANT
Viciile de consimtamant sunt acele imprejurari care afecteaza caracterul constient si liber al vointei de a face un act juridic. Acestea sunt : eroarea, dolul(viclenia), violenta, leziunea.
EROAREA este falsa reprezentare a unor imprejurari la incheierea unui act juridic. Se clasifica dupa 2 criterii: consecintele ce intervin si natura realitatii fals reprezentata.
In functie de consecintele care intervin: eroare obstacol, eroare grava si eroare indiferenta.
Eroarea obstacol se mai numeste si eroare distructiva de vointa. Este cea mai grava forma a erorii. Impiedica formarea actului juridic.Este mai mult decat un viciu de consimtamant si echivaleaza cu lipsa consimtamantului. Sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta a actului juridic.
Eroarea grava este numita si eroare-viciu de consimtamant. Presupune ca falsa reprezentare cade fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului juridic, fie asupra persoanei cocontractante sau beneficiare a actului. Actele juridice incheiate in considerarea unei anumite personae se numesc acte juridice intuitu personae. Eroarea grava atrage nulitatea relativa a actului juridic.
Eroarea indiferenta este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante la incheierea actului juridic. Poate sa atraga o diminuare valorica a prestatiei si poate sa ramana si fara consecinta juridica.
Este de 2 feluri: eroare de fapt si eroare de drept
Eroarea de drept si eroarea de fapt au acelasi efect, respectiv falsa reprezentare a realitatii.
Eroarea-viciu de consimtamant are un singur element respectiv, falsa reprezentare a realitatii. Eroarea poate fi probata prin orice mijloc de proba.
DOLUL (viclenia) este acel viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic. Dolul este o eroare provocata. Dolul este un viciu de consimtamant. Poate fi probat mai usor decat eroarea. Exista 2 tipuri de dol:
a. Dolul principal, care priveste imprejurari importante la incheierea actului juridic, atragand nulitatea relativa a acestuia;
b. Dolul incident vizeaza imprejurari nedeterminante pentru incheierea actului juridic;
Dolul este format din 2 elemente: un element obiectiv(material) ce consta in folosirea de mijloace viclene pentru a induce in eroare si un element subiectiv (intentionat), ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic.
Elementul obiectiv al dolului: poate fi o actiune si o inactiune.
Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca 2 cerinte: sa provina de la cealalta parte si sa fie determinant pentru incheierea actului juridic.
Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a actului juridic.
Dolul nu se prezuma. Persoana care solicita anularea actului juridic trebuie sa faca dovada dolului. Dolul este un fapt juridic stricto sensu. Dovada dolului este mai usor de facut datorita elementului sau material.
VIOLENTA este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa ii produca o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Dupa natura raului cu care se ameninta violenta poate fi: fizica sau morala.
Violenta fizica exista atunci cand amenintarea cu un rau priveste integritatea fizica a persoanei ori bunurile sale.
Violenta morala exista atunci cand amenintarea cu un rau se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele unei persoane.
Dupa caracterul amenintarii amenintarea este legitima si nelegitima.
Doar amenintarea nelegitima cu un rau este viciu de consimtamant si atrage nulitatea a actului juridic incheiat.
Violenta este formata din 2 elemente: un element obiectiv, ce este amenintarea cu un rau si un element subiectiv, care este insuflarea unei temeri persoanei amenintate.
In cazul elementului obiectiv, amenintarea poate sa priveasca un rau de natura patrimoniala (distrugerea unui bun) sau de natura fizica (vatamare corporala).
In cazul elementului subiectiv temerea insuflata victimei altereaza consimtamantul acesteia.
Pentru ca violenta sa constituie viciu de consimtamant, trebuie intrunite 2 cerinte: amenintarea sa fie injusta si temerea insuflata sa fie determinanta pentru incheierea actului
Sanctiunea care intervine in cazul violentei este : nulitatea relativa a actului juridic. In structura violentei exista un element obiectiv. Amenintarea (nelegitima) cu un rau constituie delict civil.
LEZIUNEA este prejudiciul material suferit de una din parti din cauza disproportiei vadite de valoare intre contraprestatii, ce exista chiar momentul incheierii conventiei. Leziunea consta in disproportia vadita de valoare intre contraprestatii.
Leziunea difera in raport de conceptia care sta la baza reglementarii ei. Presupune 2 elemente: un element obiectiv (disproportia de valoare intre contraprestatii); un element subiectiv (profitarea de starea de nevoie in care se gaseste cocontractantul.
Pentru anularea actului juridic civil pe motiv de leziune, trebuie ca prejudiciul material sa fie o consecinta directa a incheierii actului respectiv si prejudiciul material sa existe in raport cu momentul incheierii actului juridic.
Leziunea are un domeniu de aplicare restrans. Sub aspectul persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, priveste doar pe minorii intre 14 si 18 ani. Ca sa fie anulate actele pentru leziune trebuie sa fie acte juridice civile de administrare; sa fie incheiate de minorul intre 14 si 18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal; sa fie acte juridice bilaterale, cu titlu oneros si comutative; sa fie pagubitoare pentru minor.
Leziunea poate conduce la 2 sanctiuni: nulitatea relativa si reducerea sau marirea uneia dintre prestatii.
Prin CONDITIILE DE FORMA A.J.C. se intelege acea condite care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.
Forma AJC este folosita in "sens restrans" si in "sens larg". In sens restrans - se desemneaza modalitatea de exteriorizare a vointei care este substanta AJC - principiul consensualismului. In sens larg - se desemneaza 3 cerinte de forma: forma ceruta ptr. valabilitatea actului AD VALIDITATEM; forma ceruta ptr. probarea actului AD PROBATIONEM; forma ptr. opozabilitatea actului fata de alte persoane, terti.
CLASIFICAREA CONDITIILOR DE FORMA
1. in functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor:
- forma AD VALIDITATEM (nerespectarea ei atrage nulitataea actului)
- forma AD PROBATIONEM (nerespectarea ei nu atrage nevalabilitatea actului ci imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de proba)
- forma ceruta pt opozabilitatea fata de terti (nerespectarea acestei cerinte se sanctioneaza cu impozabilitatea.
2. dupa sursa care cere o anumita forma pt AJC: forma legala - adica cea impusa de legea civila; forma voluntara ori conventionala.
Principiul consensualismului inseamna ca simpla maifestatie de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pt ca AJC sa ia nastere in mod valabil dpdv al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice.
Forma ceruta ad validitatem. Valabilitatea AJC tine seama de anumite motive:
1. atentionarea partilor asupra importantei deosebite pe care o au anumite AJ pt patrimoniul celui care le fac (donatia, ipoteci, conventii);
2. asigurarea libertatii si certitudinii consimtamantului (testamentul);
3. exercitarea unui control al societatii, prin org statului (asupra actelor ce prezinta importanta juridica).
Caracterele
este un element constitutiv, esential al AJC ( nerespectarea atrage nulitatea absoluta a AJC in cauza);
este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa ( aceasta forma presupune maifestarea expresa de vointa);
este exclusiva - ptr. un anumit AJC solemn trebuie indeplinita o anumita forma, de regula cea autentica.
Conditii
intregul act trebuie sa imbrace forma ceruta ptr. valabilitatea sa;
actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala;
actul care determina ineficienta unui act solem trebuie sa imbrace si el forma speciala.
Aplicatii: Donatia; subrogarea in drepturile creditorului consimtita de debitor (subrogarea este conventionala); ipoteca conventionala ( nu va fi constituita decat prin act autentic); testamentul ( poate fi facut prin act autentic sau forma scrisa); actele intre vii avand ca obiect terenuri.
Prin forma ceruta ad probationem se intelege acea cerinta care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze AJC.
Caracterele: este obligatorie; nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii actului cu alt mijloc de proba; reprezinta o excetie de la principiul consensualismului .
Se intemeiaza pe de o parte pe importanta anumitor AJC si pe de alta parte pe avantajul practic pe care-l prezinta o asemenea forma.
Sanctiunea nerespectarii formei ceruta Ad Probationem nu consta in nevalabilitatea actului, ci in imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de proba.
Aplicatii - nu exista.
Forma ceruta pentru opoyabilitatea fata de alte persoane, terti inseamna acele formalitati care sunt necesare, potrivit lg., ptr. a face AJC opozabil si persoanelor care n-au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor. Justificarea acestei forme se gaseste in ideea de protectie a tertilor. Sanctiunea consta in inopozabilitatea AJC.
Aplicatii: publicitatea imobiliara ( sist. Cartii funciare ); publicitatea constituirii gajului; notificarea cesiunii de creanta; darea de data ceruta inscrisului sub semnatura privata; inregistrarea prevazuta de lg. in materia inventiilor; publicatiile necesare in materie de concesionare, inchiriere si locatia gestiunii.
Modalitatile actului juridic civil: termenul, conditia, sarcina.
Termenul: acel element viitor si sigur ca realizare, pina la care este amanata inceperea sau stingerea exercitiului drepturilor subiective civile si a executarii obligatiilor civile corelative.
Clasificare: dupa efectul sau - termen suspensiv, extinctiv, termen stabilit in favoarea debitorului, termen stabilit atat in favoarea debitorului cit si a creditorului; dupa izvorul sau - termen voluntar, tremen legal si termen jurisdictional; dupa criteriul cunoasterii sau nu a datei implinirii: termen cert si termen incert. Efecte ale termenului: termenul afecteaza numai executarea actului juridic, nu si existenta acestuia. Termenul suspensiv are ca efect intirzierea inceputului exercitarii dreptului subiectiv civil si al indeplinirii obligatiei civile corelative, iar termenul extinctiv are ca efect stringerea drepturlui subiectiv civil si al obligatiei corelative.
Conditia: un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile corelative.
Clasificare: suspensiva si rezolutorie(dupa efectele pe care le produce), cauzala, mixta si potestativa ( in raport de legatura cu vointa partilor, a realizarii sau nerealizarii evenimentului), pozitiva si negativa (dupa cum consta in realizarea sau nerealizarea evenimentului.
Efectele conditiei : afecteaza insasi existenta drepturilor subiective si a obligatiilor civile corelative, se produc, in principiu, retroactiv.
Sarcina: o obligatie de a da, de a face sau a nu face, impusa gratificatului de catre dispunator, in actele juridice cu titlu gratuit.
Clasificare: in functie de persoana beneficiarului - sarcina in favoarea gratificatului, sarcina in favoarea unei terte persoane.
Efecte - sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil, in caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia. Neexecutarea sarcini atrage ca sanctiune revocarea (rezolutiunea)actului juridic
NULITATEA ACTULUI JURIDIC este sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic civil de la efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila. Nulitatea este sanctiunea ce intervine in cazul in care la incheierea actului juridic civil nu se respecta dispozitiile legale privind conditiile de validitate ale actului juridic.
Trasaturi :
- nulitatea actului juridic civil este o sanctiune de drept civil;
- priveste numai actele juridice, nu si faptele juridice;
- intervine atunci cand sunt incalcate normele juridice care reglementeaza conditii de validitate ale actului;
- consta in lipsirea actului juridic de efectele care contravin normelor juridice edictate pentru incheierea valabila a actului juridic
- actul juridic este lipsit de acele efecte ce contravin scopului urmarit
- momentul in raport cu care se apreciaza conformitatea actului juridic cu legea este acela al incheierii actului juridic.
Nulitatea indeplineste urmatoarele functii: functia preventiva; functia sanctionatorie si functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii.
1. NULITATE - REZOLUTIUNE = consta in desfiintarea unei contract sinalagmatic, cu exceptia uno ictu, ptr. neexecztarea culpabila a obligatiilor de catre una din parti.
a) Asemanari intre nulitate si rezolutiune : sunt cauze de ineficacitate a AJC ; produc efecte retroactiv; sunt judiciare.
b) Deosebiri intre nulitate si rezolutiune :
- nulitatea presupune un act nevalabil, rezolutiunea presupune un act valabil incheiat;
- nulitatea se aplica oricarui AJC, rezolutiunea priveste doar contractele sinalagmatice cu executare uno ictu;
- la nulitate cauzele sunt contemporane momentului incheiri AJC, la rezolutiune cauza neexecutarea culpabila de catre una dintre parti este unilaterala momentului incheierii.
2. NULITATE - REZILIERE = este incetarea (desfacerea) unui contract sinalagmatic, cu executarea succesiva, ptr. neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una din parti.
a) Asemanari intre nulitate si reziliere: sunt cauze de ineficacitate a AJC ; produc efecte retroactiv; sunt judiciare.
b) Deosebiri intre nulitate si reziliere :
- nulitatea presupune un act nevalabil, rezolutiunea presupune un act valabil incheiat;
- nulitatea se aplica oricarui AJC, rezolutiunea priveste doar contractele sinalagmatice cu executare uno ictu;
- la nulitate cauzele sunt contemporane momentului incheiri AJC, la rezolutiune cauza neexecutarea culpabila de catre una dintre parti este unilaterala momentului incheierii.
Efectele rezolutiei nu sunt retroactive , ci numai ptr. viitor.
3. NULITATE - CADUCITATE = consta in lipsirea AJC de orice efecte datorita interesului unor cauze ulterioare incheierii sale si independent de vointa autorului actului.
Nulitate si caducitatea se aseamana prin aceea ca sunt cauze de ineficacitate.
Deosebiri intre nulitate si caducitate
Nulitatea presupune un act nevalabil si caducitatea presupune un act valabil incheiat. Nulitatea retroactiveaza si caducitatea produce efecte numai ptr. viitor. Nulitatea presupune cauze contemporane incheierii AJC si caducitatea presupune o cauza ulterioara incheierii si straina autorului actului.
4. NULITATE - REVOCARE = aceea actiune civila care consta in inlaturarea efectelor AJC datorita ingratitudinii gratificatului ori neexecutarii culpabile a sarcini.
Se aseamana prin cauzele de ineficacitate a AJC.
Deosebiri intre nulitate si revocare : Nulitatea presupune un act nevalabil si revocarea presupune un act valabil incheiat. Nulitatea presupune cauze contemporane momentului incheierii AJC si revocarea presupune cauze ulterioare incheierii AJC. Nulitatea este aplicabila oricarui AJC si revocarea se aplica in principiu actelor cu titlu gratui.
5. NULITATE - INOPOZABILITATE = este sanctiunea aplicabila in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti.
Deosebiri intre nulitate si inopozabilitate: Nulitatea presupune un act nevalabil si inopozabilitatea presupune un act valabil incheiat. Efectele nulitatii privesc atat partile cat si tertii, iar efectele inopozabilitatii sunt fata de parti, nu fata de terti. Cauzele nulitatii sunt contemporane incheierii AJC iar inopozabilitatea presupune neindeplinirea unor formalitati ulterioare incheierii actului. Nulitatea relativa poate fi confirmata. Inopozabilitatea poate fi inlaturata prin ratificare.
Clasificarea nulitatii
- Dupa natura interesului ocrotit exista :
- nulitate absoluta (care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic civil,a unei norme juridice ce ocroteste un interes general, -norma de ordine publica -
- nulitate relativa .( care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocroteste un interes individual, deci norma de ordine privata.
- Dupa intinderea efectelor nulitatii :
- nulitatea partiala (care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil)
- nulitatea totala (care desfiinteaza actul juridic civil in intregime)
CAUZELE DE NULITATE:
incalcarea dispoz. legale privind capaciataea de a face actul;
lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului;
nevalabilitatea obiectului ALC;
nevalabilitatea cauzei AJC;
nerespectarea formei ceruta AD VADALITATEM;
nesocotirea limitelor libertatii AJC;
lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative;
fraudarea lg.
CAUZELE DE NULITATE ABSOLUTA: lipsa totala a consimtamantului; nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; nevalabilitatea cauzei actului juridic civil; incalcarea dispozitiilor legare privind capacitatea civila a persoanelor; nerespectarea formei cerute; incalcarea ordinii publice; fraudarea legii
CAUZELE DE NULITATE RELATIVA: viciile de consimtamant; nerespectarea regulilor privind capacitatea civila a persoanei; lipsa discernamantului la incheierea actului juridic civil.
Nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana ocrotita prin norma juridical, putand fi invocata numai de persoana interesata. Nulitatea relativa este menita sa ocroteasca un interes individual.
Nulitatea relativa trebuie invocata pe cale de actiune, fiind prescriptibila
Nulitatea relativa poate fi confirmata de partea interesata. Ea poate fi acoperita prin conformare expresa ori tacita.
Confirmarea este acel act juridic unilateral prin care se renunta la dreptul de a invoca nulitatea relativa si are ca efect validarea actului juridic lovit de nulitate relativa, efect ce se produce retroactiv. Confirmarea poate fi : expresa sau tacita.
Regimul juridic al nulitatii absolute cuprinde urmatoarele reguli : nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes; poate fi invocat oricand, fiind imprescriptibila; si nu poate fi acoperita prin confirmare.
Intre N.A. si N.R. nu exista deosebiri de efecte decat deosebiri de regim juridic.
Deosebiri :
- daca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes a fost nesocotit
- nulitatea absoluta este imprescriptibila, iar nulitatea relativa este supusa prescriptiei extinctive
- daca nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, nulitatea relativa poate fi confirmata, expres sau tacit.
Efectele nulitatii reprezinta consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii, adica urmarite datorate desfiintarii in intregime sau in parte a unui act juridic civil care a fost incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile sale de validitate.
- efectele nulitatii difera in functie de nulitatea totala sau partiala, si in functie de ceea ce s-a intamplat dupa incheierea actului juridic civil lovit de nulitate.
Nulitatea absoluta si nulitatea relativa sting efectele juridice din momentul in care a fost incheiat acel act. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa retroactiveaza, lovind actul in intregul lui.
Principiile efectelor nulitatii
1. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii ( regula potrivit careia nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut)
2. Principiul restabilirii situatiei anterioare (acea regula de drept potrivit careia tot ce s-a executat in baza unui act juridic anulat trebuie restituit)
3. Principiul anularii actului subsecvent, ca urmare a anularii actului initial (regula de drept potrivit careia anularea actului juridic atrage si anularea actului juridic subsecvent, adica urmator).
4. Principiul de drept care inlatura regula: principiul conversiunii actului juridic civil; principiul aparantei in drept; principiul raspunderii civile delictuale.
PRESCRIPTIA EXTINCTIVA
Natura juridica si delimitarea prescriptiei extinctive - este cunoscuta de toate ramurile de drept.
Din dreptul civil face parte prescriptia dreptului la actiune in sens material.
Prescriptia stinge dreptul la actiune, deci actiunea intentata de subiectul activ, daca implinirea prescriptiei extinctive va fi respinsa ca prescrisa.
Debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea prescriptiei chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit.
Prescriptia extinctiva nu stinge nici dreptul subiectiv si nici obligatia civila corelativa.
- dreptul subiectiv civil nu mai e aparat pe cale ofensiva a actiunii in justitie, ci doar pe calea defensiva a exceptiei, daca debitorul si-a executat voluntar obligatia;
- obligatia civila corelativa nu mai poate fi adusa la indeplinire pe calea executariisilite, dar e permisa executarea sa voluntara.
Delimitarea prescriptiei extinctive
Se aseamana cu alte institutii de drept civil: prescriptia achizitiva (uzucapiunea), decaderea si termenul extinctiv.
Asemanari cu prescriptia achizitiva:
- ambele sunt concepte sau institutii de drept civil
- pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi, ambele se infatiseaza ca sanctiuni de drept civil;
- ambele presupun termene.
Deosebiri:
- prescriptia extinctiva este reglementata de Decretul 167/1958, prescriptia achizitiva de Codul Civil si de Decret-lege 115/1938
- termenele de prescriptia extinctiva sunt mai scurte si mai multe;
- daca prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune; prescriptia achizitoare conduce la dobandirea unui drept real principal;
- pe langa unele reguli comune aplicabile cursului prescriptiei privind calcularea termenelor, fiecare prescriptie are reguli proprii de suspendare si intrerupere, iar repunerea in termen este proprie prescriptiei extinctive.
Delimitarea prescriptiei extinctive fata de decadere.
Decadere = stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat in termenul de decadere.
Asemanari: - ambele presupun termene; ambele sunt institutii de drept civil; ambele au efect extinctiv.
Deosebiri:
- ca efecte prescriptia extinctiva stinge doar dreptul la actiune, decaderea stinge insasi dreptul subiectiv;
- prescriptia presupune termene de prescriptie extinctiva multe si lungi, decaderea presupune termene de decadere scurte si putine;
- prescriptia extinctiva are propriile reguli referitoare la intrerupere, suspendare si repunere in termen, decaderea nu.
Delimitarea prescriptiei extinctive fata de termenul extinctiv
Asemanari:
- ambele presupun efect extinctiv;
- ambele sunt concepte de drept civil.
Deosebiri:
- ca izvor, termenele de prescriptie sunt doar legale, termenul extinctiv e dupa caz: conventional, legal sau jurisdictional;
- ca efecte: prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune, termenul extinctiv stinge dreptul subiectiv si obligatia civila corelativa;
- termenul extinctiv poate fi modificat prin acordul partilor actului juridic, termenul de prescriptie nu;
- suspendarea, intreruperea si repunerea in termen sunt proprii doar termenului de prescriptie.
PRIN PRESCRIPTIE EXTINCTIVA SE STINGE DOAR DREPTUL LA ACTIUNE.
Consecintete juridice ale stingerii prin prescriptie doar a dreptului la actiune in sens material:
- supravietuirea dreptului subiectiv civil, ca si a obligatiei civile corelative, ele sunt transformate, devenind imperfecte din calitatea pe care o aveau, de a fi perfecte;
- imprescriptibilitatea dreptului la actiune in sens procesual - desi s-a implinit termenul de prescriptie extinctiva, titularul dreptului la actiune poate sesiza organul de jurisdictie.
Princippile efectului prescriptiei extinctive
- odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind dreptul accesarii;
- in cazul in care un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita.
Domeniul prescriptiei extinctive. Sfera drepturilor subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii o determina domeniul prescriptiei extinctive; a stabili drepturi subiective civile prescriptibile extinctiv si de a le deosebi de cele imprescriptibile extinctiv.
Drepturile subiective civile, drepturile reale principale, sunt protejate prin:
- actiuni in revendicare - reclamantul e proprietarul bunului revendicat;
- actiune megatorie - reclamantul e proprietarul, paratul este persoana care se pretinde titularul altui drept real principal;
- actiune confesorie - reclamantul e titularul altui drept real principal decat proprietarul;
- actiuni in revendicare in sens larg;
- posesia e ocrotita prin actiunea posesorie;
- dreptul de creanta ocrotite prin actiuni personale;
- drepturi personale nepatrimoniale sunt insotite de actiunile corespunzatoare acestor drepturi;
- nulitatea actului juridic civil poate fi ceruta fie prin actiuni in constatarea nulitatii (absolute) fie prin actiuni in anulabilitate (nulitate relativa);
Dupa natura drepturilor subiective civile distingem intre: domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale si domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor personale nepatrimoniale.
Drepturile de creanta sunt prescriptibile extinctiv.
Exceptia de la acest principiu fac: actiunea in restituirea depunerilor la CEC si actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de primire in asigurarile facultative de persoane
Actiuni reale imprescriptiblie extinctiv:
- actiunea in revendicare imobiliara, desi imprescriptibila extinctiv, poate fi paralizata prin invocarea uzucapiunii;
- actiunea in revendicare - imobiliara si mobiliara - intemeiata pe dreptul de proprietate de stat;
- actiunea in partaj;
- actiunea negatorie;
- actiunea in revendicare intemeiata pe un drept real principal corespunzator dreptului de proprietate de stat si cooperatista.
Actiuni reale prescriptibile extinctiv:
- actiuni in revendicare mobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate privata;
- actiunea in revendicare imobiliara in cazurile prevazute de art. 448 din Codul Civil; art. 561, alin. 1 din Codul de Procedura Civila;
- actiunea confesorie.
Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale. Este regula de drept conform careia protectia acestor drepturi prin actiunea in justitie, nu e tarmucita in timp, putandu-se obtine oricand.
Exceptii de la principiu :actiunea in anulabilitate; actiunea in nulitatea relativa a casatorilei; actiunea in tagada paternitatii; actiunea in stabilirea paternitatii.
Situatii juridice in care se ridica problema respectabilitatii: apararea dreptului civil subiectiv pe calea exceptiei;actiunea in constatare; actiuni mixte; dualitatea de actiuni; actiunea in repararea unei daune morale; actiunea in restituirea ca urmare a anularii unui act juridic; actiunea in protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului la proprietate; actiunea privind cartea funciara; actiunea privind un drept secundar; unele actiuni in materie succesorala
Solutii adoptabile in rezolvarea problemei prescriptibilitatii:
1. Apararea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei. Exceptiile ce se ridica in cursul dezbaterilor unui proces sunt de doua feluri: de procedura si de fond sau de drept substantial.
2. Actiunea in constatare. Atat doctrina cat si jurisprudenta adopta solutia imprescriptibilitatii actiunii in constatare.
3. Actiunile mixte. Sunt mixte acele actiuni care au caracteristici de actiuni reale personale sau in constatare. O astfel de actiune este petitia de ereditare.
4. Dualitatea de actiuni
5. Actiunea in repararea unei daune morale.
6. Actiunea in restituire ca urmare a anularii unui act juridic
7. Actiunea in protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate - prescriptibila extinctiv.
8. Actiunea privind cartea funciara.
9. Actiunile privind un drept secundar sunt considerate imprescriptibile.
10. Unele actiuni in materie succesorala.
Prin termen de prescriptie extinctiva se intelege intervalul de timp stabilit de lege, inauntrul careia trebuie exercitat dreptul la actiune in sensul material, sub sanctiune pierderii acestui drept.
Dupa sfera de aplicare, distingem: termene generale si termene speciale de prescriptie extinctiva. Normele care stabilesc un termen general reprezinta norma (legea) generala, celelalte sunt norme speciale.
Dupa marimea sau intinderea lor, termenele speciale se impart in - termene mai mari de cat termenul general, termene egale cu termenul general si termene mai mici decat termenul general.
Termenul general de prescriptie extinctiva este de 3 ani, iar in raporturile dintre organizatii e de 18 luni. Dupa disparitia raporturilor dintre organizatii nu mai trebuie luat in considerare termenul de 18 luni.
Solutiile adoptate in ce priveste domeniul prescriptiei extinctive care in esenta sunt:
a. in principiu drepturi personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv;
b. in principiu, drepturile patrimoniale sunt prescriptibile extinctiv, in aceasta mare categorie de raporturi civile se face distinctia intre actiunile personale care insotesc dreptul de creanta si care sunt supuse dispozitiilor Decretului 167/1958 cat si termene speciale de prescriptie, si actiunile reale, care insotesc drepturile reale principale (proprietate, uzufruct, uz, abitatie, servitute
- pentru actiuni personale care insotesc drepturi subiective civile de creanta
- pentru actiuni reale termenul e cel stabilit de Codul Civil - 30 ani.
Este general acel termen de prescriptie care si gaseste aplicatie practica ori de cate ori nu-si gaseste aplicatie un termen special de prescriptie.
Termenul de 3 ani e general in sensul aplicarii lui tuturor actiunilor "personale" (intemeiate pe dreptul de creanta), cu exceptia cazurilor pentru care exista termene speciale de prescriptie, indiferent de izvorul concret al raportului obligational: act juridic ori fapt juridic.
Consacrarea legislativa a termenului general de 30 ani. Toate actiunile reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a definit un termen de prescriptie se vor prescrie prin 30 ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua credinta - Codul Civil.
Termenul de 30 ani se aplica
- actiuni in revendicare mobiliara intemeiata pe drepturi de proprietate privata
- actiuni confensorii
Termene speciale de prescriptie extinctiva
- 6 luni aplicabil actiunii in anulabilitate casatoriei
- 6 luni aplicabil actiunii in tagada paternitatii copilului din casatorie
- 1 an, aplicabil actiunii in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei
Termene speciale prevazute de decretul 167/1958
- 2 ani aplicabil unor raporturi de asigurare
- 6 luni aplicabil actiunilor in raspundere pentru viciile ascunse fara viclenie
- 3 ani aplicabil unor sume aflate in depozit
- 60 zile aplicabil sumelor de bani incasate din vanzarea biletelor pentru spectacole care nu au mai avut loc.
Termene speciale prevazute de codul civil:
- 6 luni la dreptul la optiune succesorala
- 1 an - actiunea vanzatorului pentru complinirea pretului si a cumparatorului pentru scaderea pretului sau stricarea contractului
- 6 luni - actiunea maistrilor pentru lectiile ce le dau cu luna pentru plata zilelor
- 1 an - actiunea medicilor pentru vizite, operatii si medicamente, a negustorilor pentru marfurile vandute particularilor
Inceputul prescriptiei extinctive: Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune. Nici o prescriptie nu poate incepe inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere.
Suspendarea prescriptiei extinctive este acea modificare a cursului prescriptiei extinctive ce consta in oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptie, pe timpul cat dureaza situatiile limitativ prevazute de lege, care il pun in imposibilitate de a actiona pe titularul dreptului la actiune.
Caracterele cauzelor de suspendare sunt : legale si limitative
Conform D 167/1958, prescriptia extinctiva este suspendata:
a. cat timp cel impotriva careia ea curge e impiedicat de un caz de forta majora sa faca actele de intrerupere
b. pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi
c. pana la rezolvarea reclamatiei auditive facute de cel indreptatit cu privire la despagubiri sau resturi
Cauzele de suspendare :
a. forta majora - un eveniment imprevizibil si insurmontabil precum cutremurul, in inundatia, etc
b. participarea la fortele armate ale Romaniei care sunt pe picior de razboi
c. reclamatie administrativa. Pentru a opera suspendarea prescriptiei este necesar ca:
- reclamatia administrativa sa aibe ca obiect despagubiri ori restituiri in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poste si telecomunicatii
- sa nu fi trecut mai mult de 3 luni de la inregistrarea reclamatiei.
d. intre ocrotitor si ocrotit, prescriptia e suspendata cat timp socotelile nu au fost date si aprobate.
e. prescriptia e suspendata:
- cat timp cel lipsit de capacitatea de exercitiu nu are reprezentant legal
- cat timp cel cu capacitatea de exercitiu restransa nu are ocrotitor legal
f. prescriptia e suspendata in raporturile dintre soti
Efectele generale ale suspendarii:
Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
Se distinge intre:
- efectul anterior aparitiei cauzei de suspendare pentru perioada anterioara suspendarii nu produce nici un efect juridic
- efectul pe durata cauzei de suspendare, efectul produs consta in oprirea curgerii prescriptiei, deci durata cauzei de suspendare nu intra in calculul termenului de prescriptie
- efectul ulterior incetarii cauzei de suspendare consta in reluarea cursului prescriptiei din momentul din care el fusese oprit
Efectul special al suspendarii nu se produce intotdeauna ci doar in cazurile in care:
a. pana la implinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de 6 luni, daca termenul de prescriptie aplicabil este mai mare de 6 luni
b. pana la implinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de o luna, daca termenul de prescriptie aplicabil este mai mic de 6 luni
Intreruperea prescriptiei extinctive are doua premize: pe deoparte lipsa de convingere a titularului dreptului in ce priveste temeinicia pretentiei sale, dedusa din starea sa de pasivitate si pe de alta parte, considerarea pozitiei in fapt a debitorului, ca fiind conforma dreptului bazata pe impotrivirea debitorului.
Cauzele de intrerupere a prescriptiei extinctive:
- prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia. Recunoasterea trebuie sa fie neindoielnica dar poate fi atat expresa cat si tacita.
- prin introducerea unor cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca ne competenta.
- printr-un act incepator de executare
Prescriptia nu e intrerupta daca s-a incetat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executarea a fost respinsa, anulata, daca sa perimat sau daca cel ce a facut-o a renuntat la ea.
Efectele intreruperii prescriptiei extinctive:
Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi imprejurarea care a intrerupt-o. Intreruperea prescriptiei extinctive produce doua efecte:
- anterior datei intreruperii prescriptia e stearsa, inlaturata, toata prescriptia care a curs intre momentul lui de inceput si data cauzei de intrerupere e socotita ca necursa
- posterior intreruperii, efectul consta in inceperea altei prescriptii
