|
|
|
TENTATIVA
Art. 20 - Tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul.
Exista tentativa si in cazul in care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori datorita imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.
Nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorita modului cum a fost conceputa executarea.
Art. 21 - Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede expres aceasta.
Tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei. In cazul cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 25 de ani.
Art. 22 - Este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a desistat ori a impiedicat mai inainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii ori impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune.
Pentru a se putea retine tentativa, este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii:
- actiunea sa fie savarsita cu intentie directa sau indirecta;
- sa existe un inceput de executare;
- actiunea sa fie intrerupta fie datorita unor cauze obiective, fie subiective (din initiativa faptuitorului) sau cu toate ca a fost dusa pana la capat, sa nu se produca efectul.
La unele infractiuni tentativa nu este posibila:
- la infractiunile omisive, deoarece acestea se consuma in momentul in care nu s-a realizat actiunea prevazuta in ipoteza normei de incriminare;
- la infractiunile care se executa si se consuma imediat (insulta, calomnia);
- la infractiunile de obicei (cersetoria, prostitutia), continue si continuate;
- la infractiunile savarsite din culpa;
- la infractiunile praeterintentionate.
In functie de cauzele care impiedica producerea rezultatului prevazut de legea penala si gradul de infaptuire a actiunii, tentativa are urmatoarele forme:
a) Tentativa intrerupta (neterminata), cand executarea actiunii nu a fost dusa pana la capat din motive independent de faptuitor sau initiativa sa. Daca faptuitorul a intrerupt actiunea de bunavoie, suntem in prezenta desistarii (art. 22 Cod penal). Renuntarea trebuie sa aiba loc inainte de descoperirea faptei, iar daca renuntarea nu a avut loc de bunavoie, nu suntem in prezenta desistarii, iar faptuitorul va fi sanctionat.
b) Tentativa terminata sau perfecta este atunci cand actiunea prevazuta in continutul legal al infractiunii a fost dusa pana la capat, dar nu s-a produs urmarea dorita sau acceptata de faptuitor1.
Suntem tot in situatia tentativei perfecte si in cazurile prevazute de art. 20 alin.2 Cod penal, respectiv atunci cand infractiunea nu s-a consumat datorita insuficientei mijloacelor folosite, defectuozitatii acestora sau lipsa obiectului de la locul unde infractorul credea ca se afla.
Nu exista tentativa in cazul prev. de art. 20 alin.3 Cod penal cand fapta nu s-a consumat datorita modului cum a fost conceputa executarea.
In cazul acestei forme a tentativei, daca faptuitorul intervine de bunavoie dupa ce executarea s-a terminat si impiedica producerea rezultatului mai inainte de descoperirea infractiunii, tentativa nu se pedepseste.
Nota:
Noul Cod penal prevede tentativa in Capitolul IV, dupa cum urmeaza:
Art. 34 (1) Tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul.
(2) Exista tentativa si in cazul in care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori din cauza imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.
(3) Nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorita modului cum a fost conceputa executarea.
Art. 35 (1) Tentativa la crima se pedepseste intotdeauna, iar tentativa la delict numai cand legea prevede aceasta.
(2) In cazul persoanei fizice, tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa imediat inferioara categoriei de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, daca legea nu prevede altfel.
1 - T.S., S.penala, dec.nr.327/1979,R.R.D.nr.8/1979, p.61 si nr. 776/1979, C.D./1979, p. 394-395
(3) In cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu o amenda cuprinsa intre minimul special si maximul special al amenzii prevazute de lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate, daca legea nu prevede altfel. La aceasta pedeapsa se poate adauga una sau mai multe din pedepsele complementare, cu exceptia dizolvarii persoanei juridice.
Art. 36 (1) Nu se pedepseste faptuitorul care s-a desistat ori a impiedicat mai inainte de descoperirea faptei, producerea rezultatului.
(2) Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune.
