|
|
|
LIPSA PLANGERII PREALABILE SI IMPACAREA PARTILOR
Art. 131. - In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri inlatura raspunderea penala.
Retragerea plangerii prealabile, de asemenea, inlatura raspunderea penala.
Fapta care a adus vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una dintre ele.
Fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savarsirea ei, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei.
In cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.
Art. 132. - Impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila.
Impacarea este personala si produce efecte numai daca intervine pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu impacarea se face numai de reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate de exercitiu restransa se pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege. Impacarea produce efecte si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.
Sunt unele cazuri cand pentru infractiuni mai putin grave, tragerea la raspundere penala a infractorilor nu poate avea loc fara manifestarea de vointa a persoanei vatamate, care trebuie sa formuleze o plangere catre organele judiciare. Fara aceasta, atunci cand este necesara potrivit legii penale, nu poate interveni raspunderea penala1.
Nu inseamna ca valorile ocrotite prin incriminarea unor astfel de fapte sunt mai putin protejate, ci dimpotriva, avand in vedere aprecierea persoanei vatamate referitoare la necesitatea tragerii la raspundere penala a infractorului, se poate spune ca ea are loc cu mai mare eficienta2.
1 - V. Dongoroz si colab., op. cit., vol. II, p. 34
2 - C. Mitrache, op.cit., p. 255
Anumite ratiuni pot face ca legiuitorul sa restranga intr-un moment dat sfera infractiunilor pentru care tragerea la raspundere penala poate sa aiba loc numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate sau sa prevada in legea penala posibilitatea tragerii la raspundere penala a faptuitorului, atat la plangerea prealabila a persoanei vatamate sau din oficiu. In acest sens, manifestarea fenomenului infractional mai pregnant in randul membrilor de familie, a determinat modificarea art. 180-181 Cod penal prin Legea nr. 197/20031, in sensul ca pentru aceste infractiuni, in cazul carora tragerea la raspundere penala se putea face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, s-a prevazut ca aceasta se poate realiza si din oficiu.
Pe de alta parte, caracterul infractional al faptei pentru care este necesara plangerea prealabila, nu depinde de existenta acesteia, deoarece plangerea prealabila nu face parte din continutul infractiunii, ci exista independent de ea2.
Dreptul persoanei vatamate de a face plangere prealabila are un caracter personal, indivizibil si intransmisibil, fiind exclusa posibilitatea introducerii ei de catre sot pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti3.
Trebuie facuta distinctie intre plangerea prealabila privita din punct de vedere procedural, cand ea reprezinta o conditie procesuala, deoarece existenta ei permite punerea in miscare si exercitarea actiunii penale si plangerea penala din punct de vedere al dreptului penal, cand reprezinta o conditie de tragere la raspundere penala a infractorului (o conditie de pedepsibilitate) cu rasfrangeri pe planul dreptului procesual penal4.
Din acest punct de vedere, plangerea prealabila este indivizibila. Indivizibilitatea este activa cand prin actiunea faptuitorului s-a adus atingere intereselor mai multor persoane si cand raspunderea penala este atrasa chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire la una dintre ele.
Indivizibilitatea raspunderii este pasiva cand infractiunea s-a comis cu participatie, astfel ca vor raspunde toti participantii, chiar daca plangerea penala s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei.
A. Lipsa plangerii prealabile si retragerea ei
Lipsa plangerii prealabile cat si retragerea ei, inlatura raspunderea penala in urmatoarele conditii:
a) sa se fi savarsit o infractiune pentru care legea prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila (art. 210 Cod penal).
In cazul infractiunilor pentru care tragerea la raspundere penala se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate sau din oficiu, retragerea plangerii prealabile nu inlatura raspunderea penala, daca actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu, deoarece numai impacarea partilor are acest efect (art. 180 alin.4, art. 181 alin.3 Cod penal).
1 - Publicata in Monitorul Oficial nr. 568 din 15 noiembrie 2000
2 - M. Basarab, op. cit., vol. II, p. 372
3 - M.Popovici,Plangerea prealabila in reglementarea actualului C.p.penala,RRD nr.9/1969, p. 23
4 - V. Dongoroz si colab., op. cit., vol. II, p. 95
b) plangerea prealabila sa fie facuta de catre persoana vatamata, adica de subiectul pasiv al infractiunii.
Daca titularul plangerii prealabile este persoana vatamata, retragerea ei va produce efecte doar daca manifestarea de vointa este reala, neechivoca, si fara sa fie determinata de dol sau violenta1.
Persoana vatamata care face plangere prealabila trebuie sa fie o persoana fizica2, trebuind a fi facuta personal sau printr-un mandatar special si sa precizeze impotriva carei persoane se face plangerea penala.
Potrivit art. 284 alin.2 Cod proc. Penala, art. 132 alin.3 Cod penal, art. 105, 146, 147 Codul familiei, pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, plangerea penala se face de catre reprezentantul lor legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate sa faca plangere prealabila cu incuviintarea reprezentantilor legali, afara de cazul cand minorul a dobandit prin casatorie capacitatea deplina a exercitiului drepturilor sale, cand acesta poate introduce plangerea prealabila si fara incuviintarea reprezentantilor sai legali. Pentru aceste doua categorii de persoane, conform art. 131 alin.5 Cod penal, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu, doar in subsidiar, daca cei indrituiti de lege nu au formulat plangere prealabila3.
Reprezentantii legali ai minorilor cu capacitate de exercitiu restransa nu pot insa sa introduca plangerea prealabila pentru acestia, doar daca minorul in cauza isi insuseste plangerea prealabila facuta in numele sau, in termenul de 2 luni prevazut de lege (art. 284 Cod proc.penala), aceasta este valabila4.
Daca persoana vatamata nu mai poate introduce plangerea prealabila deoarece, spre exemplu, a fost ucisa de inculpat, tragerea la raspundere penala a infractorului se face prin exercitarea din oficiu a actiunii penale5.
Daca persoana vatamata a decedat in cursul procesului penal, sotia supravietuitoare nu poate retrage plangerea prealabila formulata, valabil, de acesta6.
c) plangerea prealabila sa fie facuta cu respectarea conditiilor de forma si in termenul prevazut de Codul de procedura penala, deoarece prin aceasta, partea vatamata se manifesta unilateral asupra revenirii la plangerea prealabila facuta.
Retragerea plangerii prealabile este implicita si in cazul cand persoana vatamata care a formulat plangerea prealabila lipseste nejustificat la doua termene consecutive in fata primei instante.
1 - N. Volomir, Tratat de procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Paidea, Bucuresti, 1994, p. 116
2 - N. Volomir, op. cit., p. 114; I. Neagu, Tratat de procedura penala, Editura Pro, 1997, p. 462; Gh. Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed.Lumina Lex, 1997, p. 41
3 - I. Neagu, op. cit.., p. 464, Gh. Mateut, op. cit., p. 43
4 - Tribunalul Suprem, decizia de indrumare nr. 6/1975, CD 1975, p. 37
5 - G. Antoniu si colab., Practica judiciara penala, vol. IV, Procedura penala, Ed.Academiei, Bucuresti, 1993, p. 189
6 - C.S.J., Sectia penala, decizia 3067/1995, Dreptul nr. 7/1996, p. 127; C.Apel Bucuresti, Sectia a II-a, decizia 4/1997, Revista de Drept Penal nr. 1/1998, p. 137
Pentru a fi valabila retragerea plangerii prealabile, ea trebuie sa fie explicita sau daca nu este explicita, sa rezulte implicit din ansamblul probelor administrate.
Nu poate fi considerata retragere implicita a plangerii prealabile daca neprezentarea la prima instanta, la unul din cele doua termene, s-a datorat faptului ca procesul nu era in stare de judecata si procesul s-ar fi amanat pentru lipsa expertizei dispusa de instanta la termenele anterioare, sau daca persoana vatamata se afla in concediu medical dovedit cu certificat medical1.
Retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie totala si neconditionata, adica sa se refere atat la natura penala cat si la cea civila si sa intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Retragerea plangerii prealabile trebuie sa priveasca pe toti participantii, nu numai pe unul sau unii dintre ei, deoarece, asa cum s-a aratat anterior, plangerea prealabila are caracter indivizibil si produce efecte fata de toti participantii2.
B. Impacarea partilor
Impacarea partilor este o cauza subsecventa plangerii penale, deoarece nu poate interveni decat dupa ce a fost introdusa o plangere prealabila.
Impacarea este un act juridic bilateral, care consta in intelegerea dintre persoana vatamata si infractor, in cazurile prevazute de lege pentru a finaliza procesul penal. Spre deosebire de impacare, retragerea plangerii prealabile este un act juridic unilateral al persoanei vatamate.
Datorita caracterului conventional al impacarii partilor, efectele sale sunt limitate la infractorii cu privire la care persoana vatamata a consimtit sa se impace.
Pentru ca impacarea partilor sa inlature raspunderea penala, se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:
- sa fie prevazuta de legea penala. Numai cand legea prevede aceasta posibilitate de stingere a procesului penal, se inlatura raspunderea penala a infractorului. Daca tragerea la raspundere penala nu se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, impacarea nu poate avea loc3;
- impacarea trebuie sa intervina intre persoana vatamata si infractor sau intre reprezentantii lor legali, in mod explicit sau implicit in fata instantei mai inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Daca infractiunea s-a savarsit in participatie, impacarea poate interveni numai cu privire la unul sau unii din acestia;
- impacarea trebuie sa fie definitiva si neconditionata, in sensul de a privi atat latura penala cat si cea civila, deoarece din momentul in care se realizeaza, impacarea devine irevocabila.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala a infractorului si in cazurile in care actiunea penala si exercitarea ei se realizeaza si din oficiu (art.180-181 Cod penal sau in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu).
1 - CSJ, Sectia penala, decizia nr. 2054/1992, Dreptul 5-6/1993, p.142-143; Trib.Suprem, Sectia penala, decizia nr. 332/1985, RRD nr. 12/1986, p. 75
2 - CSJ, Sectia penala, decizia nr. 1889/1995, Dreptul nr. 6/1996, p. 114-115
3 - Trib.Suprem, Sectia penala, decizia nr. 630/1989, Dreptul nr. 3/1990, p. 73
