|
|
|
Care sunt principalele modalitat de control asupra administratiei?
Orice element al activitatii administrative poate face obiectul unei aprecieri a controlului. Astfel, controlul poate privi administratia ca activitate, dar si organizarea administratiei ori administratia ca institutie. Controlul se mai poate efectua asupra organizarii, utilizarii resurselor umane, materiale si financiare. Se poate distinge un control analitic privind functionarii si un control sintetic destinat serviciilor administrative. De asemenea, se pot examina motivele si continutul, precum si obiectul actelor administrative. In aceasta materie se pot distinge un anumit numar de operatiuni administrative, mai mult sau mai putin complexe, denumite operatiuni de conformitate.
Mergand la concret, o prima modalitate este controlul de materialitate care priveste verificarea elementelor particulare pentru care aprecierea se reduce doar la prezenta sau absenta factorilor masurabili. O a doua modalitate este controlul de regularitate care asigura confruntarea elementului supus verificarii cu o norma sau cu o regula juridica. In cadrul acestui control intervin anumite posibilitati de interpretare. Ele se refera, in general, la actele juridice si la operatiunile financiare.
O alta modalitate este controlul de rentabilitate si care depinde in mare masura de metodele contabile utilizate si are un caracter sintetic atunci cand privesc bunuri si activitati al caror cost trebuie evaluat. Chiar cea mai simpla modalitate dintre aceste genuri de control, acela al rentabilitatii, necesita o apreciere a costurilor resurselor utilizate pentru a indeplini misiunea stabilita. Complexitatea sporeste atunci cand operatia se refera la rentabilitatea functionarilor, precum si a serviciilor administrative.
Pe de alta parte, controlul de eficienta implica probleme de apreciere ce pot fi comparate intre ele, dar cu o dificultate in plus, deoarece rezultatul obtinut printr-un anumit procedeu este mai putin susceptibil de o evaluare concretizata intr-o cifra, ca in cazul controlului de rentabilitate.
Controlul de oportunitate este cel mai dificil de pus in aplicare. In cazul acestei modalitati de control treptele de referinta sunt imprecise si elementele de comparatie sunt, in general, susceptibile de analize diferite, ceea ce determina mari oscilatii in aprecierea posibila.
Ultima modalitate este controlul de legalitate care se regaseste, practic, in toate celelalte modalitati.
