|
|
|
Confruntarea - notiune, scop, importanta
Notiune
Practica judiciara demonstreaza ca pe parcursul ascultarii diferitelor categorii de persoane, intre declaratiile acestora pot aparea contraziceri cu privire la diverse fapte, stari de fapt sau imprejurari ale cauzei.
Cele mai frecvente contraziceri survin intre declaratiile martorilor si declaratiile invinuitilor sau/si inculpatilor. Cu toate acestea, sunt numeroase situatiile in care astfel de contraziceri apar si intre declaratiile martorilor, intre declaratiile invinuitilor si/sau inculpatilor implicati in aceeasi cauza, precum si intre declaratiile altor categorii de persoane.
Cauzele acestor contraziceri pot fi dintre cele mai variate. Astfel, in cazul martorilor, contrazicerile pot aparea datorita faptului ca nu au perceput fidel faptele (spre exemplu, au vizualizat un eveniment din unghiuri diferite), dar si atunci cand nu isi amintesc in totalitate cele percepute sau cand acestia nu reusesc sa reproduca in mod exact evenimentele la care au asistat.
Atunci cand intre declaratiile martorilor si ale celorlalte persoane implicate in ancheta exista contraziceri, acestea pot surveni si ca urmare a coruperii martorilor, a sentimentelor de afectiune sau dusmanie pe care le nutresc fata de invinuit/inculpat ori fata de victima, sau ca urmare a neincrederii si chiar dusmaniei pe care o nutresc fata de organul de urmarire penala.
In ceea ce-l priveste pe invinui/inculpat, contrazicerile se pot datora refuzului acestuia de a colabora cu organul de ancheta, incercarii de a scapa de raspundere penala ori de a o atenua, de a induce in eroare organele de ancheta prin "strecurarea" de contraziceri intre situatia reala si cea relatata, ori de a ascunde participarea altor persoane la savarsirea infractiunii.
Atata timp cat astfel de contraziceri exista, imprejurarile cauzei nu pot fi clarificate corespunzator, iar aflarea adevarului nu este pe deplin posibila. Pentru inlaturarea contrazicerilor trebuie folosite toate posibilitatile pe care legea procesual - penala romana le ofera, printre acestea numarandu-se si confruntarea.
Confruntarea reprezinta o activitate de urmarire penala si de tactica criminalistica ce consta in ascultarea a doua persoane una in prezenta celeilalte, persone care au fost audiate anterior separat, intre declaratiile lor existand contraziceri esentiale cu privire la aceeasi problema.
Dsi confruntarea prezinta numeroase simitudini cu ascultarea persoanelor in diversele lor calitati procesual - penale, ea prezinta insa si unele particularitati. Astfel la confruntare, pentru a clarifica aspectele in legatura cu care au aparut contrazicerile, ascultarea persoanelor se face impreuna si nu individual, ceea ce constituie o derogare de la regulile tactice de ascultare a persoanelor.
Confruntarea reprezinta un important procedeu tactic de verificare a declaratiilor, de precizare a pozitiei invinuitului/inculpatului fata de fapta si invinuirea care i se aduce, de verificare a probelor deja existente, si de administrare a unor noi probe la dosar. Totodata, confruntarea indeplineste si o importanta functie psihologica, intrucat poate crea un moment favorabil obtinerii unor declaratii veridice si complete de la persoanele care au persistat in declaratii nesincere sau de la persoanele susceptibile a ascunde adevarul.
Din punct de vedere tactic, confruntarea se efectueaza la sfarsitul urmaririi penale, aceasta urmand a fi utilizata doar in masura in care inlaturarea contrazicerilor nu a fost posibila prin desfasurarea altor activitati de urmarire penala, cum sunt de ex. reconstituirea, perchezitia, ridicarea de obiecte si inscrisuri, dispunerea expertizelor si constatarilor tehnico-stiintifice etc.
Scopul si importanta confruntarii
Pentru ca aceasta activitate sa-si atinga scopul si pentru a elimina riscul aparitiei unor consecinte negative in buna desfasurare a urmaririi penale si in aflarea adevarului, confruntarea se recomanda sa se realizeze intre doua persoane si nu mai multe. Atunci cand se confrunta mai mult de doua persoane deodata, scade considerabil posibilitatea clarificarii problemelor avute in atentia organelor de urmarire penala, datorita riscului de sugestionare reciproca a acestora.
Scopul principal al confruntarii este acela de inlaturare a contrazicerilor ce survin intre declaratiile diferitelor persoane cu privire la aceeasi problema.
In subsidiar, confruntarea are drept scop verificarea si precizarea unor declaratii ale invinuitilor sau inculpatilor participanti la aceeasi infractiune, prin care acestia si-au recunoscut faptele. In astfel de cazuri, confruntarea este importanta, intrucat ofera un plus de certitudine declaratiilor facute de acestia.
Totodata, cu ocazia desfasurarii confruntarii se poate ajunge la obtinerea de probe, date si indicii noi, in situatia in care persoanele confruntate isi amintesc detalii omise cu ocazia ascultarii individuale.
Confruntarea aduce un plus de informatii in legatura cu persoanele audiate, mai ales cand acestea incearca sa ascunda adevarul. Totodata, ea poate stimula memoria persoanelor de buna-credinta, care nu isi pot aminti anumite amanunte in legatura cu cauza.
Din punctul de vedere al probatiunii judiciare, confruntarea are o forta juridica egala cu a celorlalte mijloace de proba, legea neacordandu-i o un statut superior din acest punct de vedre. Prin urmare, pentru a contribui la aflarea adevarului, este necesar ca rezultatele confruntarii sa se coroboreze cu celelalte probe si mijloace de proba aflate la dosarul cauzei.
