Falsul privind identitatea

Falsul privind identitatea

1. Continutul legal

Potrivit art. 293 C. pen., falsul privind identitatea este incriminat intr-o varianta tip si una asimilata. Varianta tip consta in prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau mentine in eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice pentru sine ori pentru altul.

Varianta asimilata se realizeaza atunci cand este incredintat un inscris care serveste pentru dobandirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit fara drept.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul juridic. a) Obiectul juridic generic este comun cu cel al tuturor celorlal te infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special il constituie ansamblul relatiilor sociale a caror nastere si normala desfasurare se intemeiaza pe increderea publica acordata constatarilor facute de organele sau institutiile de stat sau de alte unitati din­tre cele la care se refera art. 145 C. pen., cu privire la identitatea persoanelor.

c) Obiect material al infractiunii poate fi buletinul de identitate, pasaportul, carnetul de student, legitimatia de salariat, tichetul sau ecusonul de acces intr-o institutie sau orice alt mijloc de care s-a folosit faptuitorul pentru a se prezenta sub o identitate falsa.

In cazul variantei asimilate, obiectul material al infractiunii este repre­zentat de un inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau iden­tificare.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale pentru a raspunde penal. Partici­patia este posibila sub oricare din formele sale.

Persoana careia i s-a atribuit o falsa identitate va fi coautor sau complice, dupa cum a cunoscut activitatea celui care a efectuat falsul si a acceptat, anterior sau concomitent savarsirii acestei fapte, sa i se atribuie o identitate neadevarata[1].

b) Subiect pasiv al falsului privind identitatea este organul sau institutia de stat ori o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., care a fost indusa in eroa­re prin savarsirea acestei infractiuni. Va fi subiect pasiv si persoana fizica a carei identitate a fost uzurpata prin substituirea de persoane.

Infractiunea prevazuta in art. 293 nu este conditionata de indeplinirea vreunei con­ditii de loc sau timp.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii in varianta tip se poate prezenta, fie sub forma unei actiuni de prezentare sub o identitate falsa, fie sub forma unei actiuni de atribuire a unei identitati false altei persoane. Exista aceasta infrac­tiune cand faptuitorul s-a folosit de un buletin de identitate al altei persoane pe care
l-a sustras si pe care a inlocuit fotografia[2] sau cand inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsa organelor de urmarire penala, neavand asupra sa nici un document pentru legitimare sau identificare[3].

Nu exista infractiunea prevazuta in art. 293 C. pen. daca o persoana, fe­meie divortata, s-a prezentat sub numele dobandit prin casatorie, desi aceasta era desfa­cuta, cu atat mai mult cu cat hotararea de divort nu prevedea nimic cu privire la numele sotilor dupa desfacerea casatoriei[4].

Prezentarea sau atribuirea unei identitati false implica prezentarea unor documen­te de identitate false sau folosirea frauduloasa a unor documente de identitate si nu simple declaratii verbale ale faptuitorului privind identitatea. Aceasta nu se stabileste pe baza de cuvinte, ci pe baza de acte.

In varianta asimilata, elementul material consta intr-o actiune de incredintare a unui inscris care serveste la dovedirea starii civile, ori pentru legitimare sau identifi­care, spre a fi folosit pe nedrept.

b) Cerinte esentiale. Atat varianta tip, cat si cea asimilata, presupun existenta unor cerinte esentiale care intregesc latura obiectiva a infractiunii de fals privind identitatea.

In cazul variantei tip, actiunea de prezentare sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati se realizeaza in fata unui organ sau institutii de stat ori a unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., in fata careia se rea­li­zea­za falsul privind identitatea. Acest scop imediat este dublat de un scop subsec­vent, si anume: producerea unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul[5].

In varianta asimilata, scopul urmarit de faptuitor prin incredintarea inscrisului care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare este acela de a fi folosit fara drept, adica de a servi la obtinerea unei identitati false.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea este susceptibila de a imbraca forma actelor pregatitoare ori a tentativei, dar acestea nu sunt pedepsite. Consumarea in­fractiunii se produce in momentul in care s-a produs urmarea imediata, starea de pericol ca rezultat al exe­cutarii vreuneia dintre actiunile care constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii de fals privind identitatea.

Pentru consumarea infractiunii nu are relevanta daca s-a produs consecinta juri­dica, pentru sine sau pentru altul (varianta simpla), ori daca inscrisul incredintat a fost sau nu folosit pe nedrept (in varianta asimilata), aceste cerinte reprezentand dupa cum am aratat anterior, scopul infractiunii si nu rezultatul actiunii incriminate[6].

Infractiunea poate deveni continua in masura in care faptuitorul mentine in eroare o perioada mai indelungata, cu privire la identitatea sa falsa, un organ sau o institutie de stat ori o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145 C. pen.

B. Modalitati. In varianta tip, infractiunea cunoaste doua modalitati nor­mative, si anume: modalitatea prezentarii sub o identitate falsa si modalitatea atribuirii unei iden­ ­titati false unei alte persoane. Varianta asimilata prezinta o singura modalitate nor­­­ma­tiva: incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pen­tru legitimare sau identificare.

In ambele variante, falsul privind identitatea se poate realiza intr-o diversitate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. In ambele sale variante, infractiunea prevazuta in art. 293 C. pen. se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.