|
|
|
CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR
Art. 53 - Pedepsele sunt principale, complementare si accesorii.
1) Pedepsele principale sunt:
a. detentiunea pe viata;
b. inchisoare de la 15 zile la 30 de ani;
c. amenda de la 1.000.000 lei la 500.000.000 lei.
2) Pedepsele complementare sunt:
a. interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani;
b. degradarea militara;
3) Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevazute de lege.
Din definitia legala a pedepsei se pot distinge cateva trasaturi esentiale:
a) pedeapsa este un mijloc de reeducare a condamnatului, deoarece prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala (art. 52, alin. 2 Cod penal);
b) pedeapsa este o masura de constrangere prin restrangerea unor drepturi civile si cauzarea unei suferinte, atata vreme cat persoana este privata de libertate, dar fara a se cauza suferinte fizice si nici injosirea persoanei condamnatului prin executarea pedepsei;
c) pedeapsa este prevazuta de legea penala, neputand fi aplicata decat in conditiile in care este savarsita o fapta prevazuta de legea penala si care prezinta pericol social si numai de catre instantele judecatoresti.
Scopul pedepsei, asa cum rezulta din art. 52 alin. 1 Cod penal, este acela de prevenire a savarsirii de noi infractiuni.
Prevenirea savarsirii de noi infractiuni are loc printr-o preventie speciala, determinata de aplicarea pedepsei pentru fapta prevazuta de legea penala savarsita de catre inculpat, si care il obliga pe acesta sa mediteze asupra consecintei savarsirii altor infractiuni, cat si printr-o preventie generala fata de ceilalti membri ai societatii, carora le arata care sunt consecintele incalcarii unei norme penale.
Indeplinirea unor conditii, si anume ca pedeapsa trebuie sa fie legala, personala, adaptabila pericolului concret al faptei savarsite, prin cauzarea unei suferinte legate de privarea de libertate si reeducarea condamnatului, egala pentru toti faptuitorii, inevitabila, nu face decat sa dea o eficienta cat mai mare pedepsei.
In legislatia noastra penala, in art. 53 din Codul penal, sunt stabilite categoriile si felurile pedepselor care consacra principiul legalitatii pedepsei prin alcatuirea unui sistem al pedepselor.
Principiul legalitatii pedepsei inseamna ca instantele de judecata nu pot aplica decat pedeapsa prevazuta de legea penala pentru infractiunea savarsita, fara a se putea depasi maximul general al pedepselor principale sau complementare si nici cobori sub minimul general prevazut de lege.
Practica judiciara a stabilit ca limita maxima generala a inchisorii nu se poate depasi in urma contopirii pedepselor si aplicarii unui spor (art. 36 Cod penal), aplicarii tratamentului sanctionator al recidivei (art. 39 Cod penal), savarsirii unei infractiuni in stare de evadare sau al tratamentului de revocare a gratierii conditionate1, cat si faptul ca, desi in partea speciala a Codului penal nu se prevad limite speciale pentru pedepsele complementare, nu inseamna ca la aplicarea lor se poate depasi limita generala de 10 ani2.
Intre limitele generale maxime si minime ale pedepselor, sunt stabilite limitele speciale maxime si minime pentru fiecare infractiune, raportat la gradul de pericol generic al acestora.
In conformitate cu art. 53 Cod penal, pedepsele sunt principale, complementare si accesorii.
Codul penal roman prevede pentru unele infractiuni, doua pedepse principale, detentiunea pe viata sau inchisoare pe timp limitat, ori inchisoarea sau amenda. Amenda este prevazuta numai ca pedeapsa alternativa cu inchisoarea, iar inchisoarea, cand este cuprinsa intre 15 si 25 ani, este prevazuta alternativ cu pedeapsa detentiunii pe viata.
1 - Trib. Jud. Timis, dec. pen. 741/1978, RRD nr. 7/1979, p. 65; Trib. Suprem, Sectia penala, dec. nr. 3/1980; RRD nr. 9/1990, p. 65; nr. 1224/1975;RRD nr. 3/1976, p. 65
2 - Trib. Suprem, Sectia penala, dec. nr. 577/1973, CD 1973, p. 235
