|
|
|
Conditile de valabilitate ale actelor administrative
Conditiile sunt: fundamentarea stiintificǎ, legalitatea, oportunitatea, unitatea si simplitatea formei.
Fundamentarea stintificǎ : oricare act administrativ si cele cu caracter normativ trebuie sǎ se bazeze pe o fundamentare stiintificǎ prin efectele unor studii social-economice, politice, juridice, pe metode moderne de analizǎ si de luare a unor decizii precum si pe procedee de tehnicǎ legislativǎ adecvate.
Legalitatea : conditie pe care actul administrativ trebuie adoptat numai in baza unui dret de decizie si numai de cǎtre organele sau persoanele investite cu putere legalǎ de decizie in temeiul si pentru executarea legii.
Oportunitatea sau actualitatea actului administrativ : presupune acceptarea si executarea actului in timp util si la conditiile date precum si abrogarea lui atunci cand o conditie sau o consecntǎ a evolutiei relatiilor sociale face ca actul adminsitratic sǎ nu mai fie util.
Unitatea actului adminsitrativ : impune corelarea actului respectiv cu alte norme aflate in vigoare si in acelasi timp eliminarea contradictiilor aflate intre actele administrative emise.
Simplificarea formei presupune 2 aspecte: sub aspect extern adoptarea actului fǎrǎ formalitǎti procedurale deosebite care ar impreuna in mod inutil procesul decizional si sub aspect intern, redactarea actului intre forma logicǎ si intr-un stil precis dar si concis care sǎ elimine orice echivoc.
Conditii speciale de valabilitate:
Actul trebuie sǎ fie emis de cǎtre organul sau persoana competentǎ si in limitele competentei legale, sǎ fie emis cu respectarea formelor procedurale legale specifice, continutul actului amdinsitrativ sǎ fieconform cu normele legale si sǎ corespundǎ scopului urmǎrit de lege.
Competenta decizionalǎ este o primǎ conditie si care reprezintǎ ansamblul activitǎtii lor cu si fǎrǎ formǎ juridicǎ sǎvarsitǎ de un subiect de drept in vederea realizǎrii sanctiunilor sale. Este acea formǎ care permite si conferǎ unui organ de drept a hotǎra sau de a dispune prin acte de deczie in ceea ce prveste rezolvarea unei anumite situatii.
In stabilirea exactǎ a competentelor decizionale in cadrul organelor un loc important il ocpǎ regulamentul intern de organizare si functionare care precizeazǎ sfera de probleme in legi cu care functionari publici pot emite dispozitii obligatorii.
Elementul esential al procesului decizional este stabilirea nivelului ierarhic la care se adoptǎ decizii, determinarea organului sau a persoanei care exercitǎ dreptul de decizie. Legat de institutia deciziei putem sǎ vorbim de delegarea dreptului de decizie. Una din caracteristicile de bazǎ ale competentei, alǎturi de caracterul legal, obligatoriu si temporar, este si caracterul propriu sau personal al acesteia in sensul cǎ ea apartine subiectului prevǎzut de lege.
In mod exceptional unele atributii, inclusiv dreptul de deczie, se pot incredinta, pe calea reprezentǎrii, a inlocuiri sau suplinrii si a delegǎrii unor organe sau persoane care in mod obisnuit nu dispun de astfel de competente.
Inlocuirea sau suplinirea unui functionar de cǎtre altul atunci cand este impiedicat sǎ-si exercite atributile sale se fac de drept sau printr-un act juridic.
Competenta delegatǎ- incredintarea atributiunilor unui subordonat ierarhic.
Institutia delegǎrii trebuie sǎ tinǎ seama de scopul, obiectul, forma si conditia de delegare, iar incetarea delegǎrii se va face dupǎ aceeasi procedurǎ prin care a fost delegat.
O altǎ conditie specialǎ de valabilitate este conformitatea actuli administrativ cu forma prevǎzutǎ de lege. Uneori emiterea actului administrativ se face fǎrǎ obligatia respectǎrii unei proceduri prealabile, iar alteori aceastǎ procedurǎ se reduce la minimul de conditii cerute asa cum este exemplul formei scrise.
