|
|
|
Ce este contraventia si care sunt elementele definitorii ale acesteia?
Potrivit art.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia este fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, prin Hotararea guvernului ori prin hotarare a Consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului Municipiului Bucuresti, a Consiliului judetean ori al Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
In legislatia noastra, contraventiile, ca si celelalte fapte ilicite (infractiunile, abaterile disciplinare si altele) sunt stabilite si sanctionate prin acte normative emise de organele competente ale statului sau autoritatilor locale competente, iar problema diferentierii gradului de pericol social abstract se rezolva cu ocazia elaborarii acestora..
Fapta contraventionala, care mai este numita si abatere administrativa reprezinta o fapta cu un grad de pericol social mediu si de asemenea, fiind prevazuta si sanctionata prin lege sau norme de drept administrativ.
Spre deosebire de infractiune, care prezinta un pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave si care se intind in timp, la contraventie, acest pericol este mai redus, iar urmarile sunt mai restranse.
Contraventiile sunt fapte ilicite ce aduc atingere relatiilor sociale de natura administrativa, civila, a celor care privesc bunurile si persoanele, precum si incalcari ale modului in care trebuie indeplinite de catre unii indatoririle de serviciu.
Elementele contraventiei
Spre deosebire de trasaturile esentiale care privesc fapta contraventionala in general - in abstraction - continutul se refera la faptele contraventionale concrete.
In acest sens, analizand contraventia ca fapta antisociala, distingem anumite aspecte obiective si subiective care se concretizeaza in existenta a patru elemente constitutive :
obiectul;
subiectul;
latura obiectiva;
latura subiectiva;
Aceste elemente trebuie indeplinite cumulativ la fiecare contraventie. Lipsa oricareia dintre ele conduce la inexistenta contraventiei, implicit, la imposibilitatea tragerii la raspundere a faptuitorului.
Totalitatea elementelor caracteristice, obiective si subiective, potrivit carora o fapta este desemnata ca fiind contraventie, reprezinta continutul acesteia. Elementele constitutive ale contraventiei sunt anumite parti si insusiri specifice privitoare la latura obiectiva si subiectiva a unei fapte, elemente cu ajutorul carora se caracterizeaza si identifica respectiva fapta. Asadar, elementele sau insusirile cuprinse in continutul contraventiei se refera la fapta, mai exact, ele se refera la latura obiectiva, latura subiectiva, precum si la unele conditii preexistente faptei.
Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin normele de drept administrativ carora li se aduce atingere sau sunt puse in pericol de fapta savarsita.
Pentru protejarea valorilor sociale, bunurilor sau intereselor legitime ale persoanelor, prin normele de drept administrativ, statul a recunoscut numeroase relatii care se refera la conduita oamenilor fata de aceste valori, bunuri, interese.
Ca atare, in cazul contraventiei, vatamarea sau periclitarea relatiilor sociale, printr-un act de conduita umana, are loc in mod necesar prin vatamarea sau periclitarea valorii sociale, bunurilor, intereselor legitime, in jurul si datorita careia exista acele relatii sociale.
De regula, contraventiile sunt grupate in acte normative in functie de obiectul lor, de cele mai multe ori acest lucru rezultand din chiar titlul actului respectiv.
Fiecare contraventie are insa si un obiect specific rezultand din textul actului normativ care o prevede.
Obiectul contraventiei se deosebeste de cel al infractiunii prin aceea ca valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin norme de drept administrativ au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea organelor ce realizeaza administratia publica in anumite domenii de activitate sau privesc unele raporturi sociale de o rezonanta mai redusa, pe cand obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale statului. Spre exemplu, infractiunea constand in detinerea ilegala a unei arme de foc ca obiect relatiile sociale care apara viata si integritatea persoanelor, ordinea si linistea publica, deci valori fundamentale ale societatii, pe cand contraventia constand in neprezentarea titularului permisului de arma de vanatoare pentru a i se aplica viza anuala de catre politie, are ca obiect relatiile sociale privind evidenta armelor, valoare sociala de natura administrativa.
Subiect al contraventiei este persoana fizica ce comite fapta contraventionala. Contraventia se concretizeaza deci printr-o fapta a omului de incalcare a legii.
Pentru ca o persoana fizica sa poata fi subiect al unei contraventii trebuie sa indeplineasca mai multe conditii. In primul rand, subiectul trebuie sa aiba varsta de 14 ani impliniti. Calitatea de subiect activ al contraventiei presupune aptitudinea bio-psihica a persoanei de a intelege si de a-si asuma obligatiile de comportare prevazute de normele dreptului, precum si de capacitatea de a-si stapani si dirija in mod constient actele de conduita in raport cu acele exigente. Unele acte normative deroga de la aceasta prevedere a legii cadru, ridicand limita minima de varsta. De exemplu, Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala prevede ca sanctiunea inchisorii contraventionale poate fi aplicata minorilor numai daca au implinit varsta de 16 ani (art.4 alin.1).
O alta conditie necesara existentei subiectului contraventiei este responsabilitatea. Aceasta inseamna ca subiectul contraventiei trebuie sa aiba puterea de a-si da seama de urmarile actiunilor sau inactiunilor sale cat si de a fi stapan pe conduita sa. Responsabilitatea presupune deci atat un factor intelectiv, care consta in capacitatea subiectului de a intelege ceea ce face, de a distinge caracterul periculos al unor fapte, de caracterul nepericulos al altora, cat si un factor volitiv, care consta in puterea persoanei de a se conduce si de a fi stapani pe faptele sale. Persoanele carora le lipsesc asemenea insusiri nu pot fi considerate ca subiecti ai contraventiilor, deoarece faptele lor nu oglindesc o pozitie constienta, astfel ca sanctiunea ce li s-ar aplica, nu ar fi in masura sa le corijeze. Responsabilitatea este o calitate generala a oamenilor si din aceasta cauza ea se prezuma, se presupune ca exista la orice persoana. Iresponsabilitatea fiind exceptia, trebuie sa fie dovedita.
Totodata, ca o ultima conditie, se cere libertatea de hotarare si actiune. Aceasta presupune ca persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a hotari in mod liber asupra comiterii actiunii-inactiunii prohibite de lege si, in acelasi timp, sa fi avut libertatea de a actiona in raport de hotararea luata. Nu este suficient ca o persoana fizica sa posede insusirile psihice de inteligenta si vointa, pentru a fi subiect al contraventiei si al raspunderii contraventionale, ci mai este necesara si libertatea sa deplina de a le folosi. In cazul cand o persoana a fost constransa de o forta exterioara, fizic sau psihic, sa comita o fapta prevazuta de lege ca fiind contraventie, constrangere careia nu i-a putut rezista, fapta nu va fi caracterizata ca atare, lipsindu-i vinovatia subiectului. De altfel, in Ordonanta nr.2/2001 sunt reglementate constrangera fizica si morala, cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei si care duc, implicit la exonerarea de raspundere a persoanelor aflate in atare situatie.
In afara acestor conditii obligatorii, pentru unele contraventii subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate. De exemplu, functionar, conducator auto, posesor de arma de vanatoare, agent comercial, etc. Potrivit art.3 alin.2 din Ordonanta, persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventia.
Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Din textul legal rezulta ca exista concurs sau pluralitate de contraventii atunci cand o persoana a savarsit mai multe fapte de acest gen si constatate de agentul constatator in acelasi timp. Aceasta norma se aplica atunci cand sunt intrunite urmatoarele conditii : sa fie vorba de aceeasi persoana, aceasta persoana sa fi comis mai multe contraventii, contraventiile savarsite sa fie constatate simultan de acelasi agent. Fata de contraventiile aflate in concurs, legea stabileste aplicarea sanctiunii pentru fiecare fapta in parte.
Deosebit de aceasta, legea prevede totalizarea sanctiunilor pentru contraventiile aflate in curs, dar constatate simultan de acelasi agent intr-un singur proces-verbal, de constatare. In aceasta situatie, agentul constatator are obligatia de a avea in vedere ca prin totalizarea amenzilor aplicate sa nu se depaseasca dublul maximului prevazut in actul normativ incalcat pentru contraventia cea mai grava dintre cele comise sau, dupa caz maximul general stabilit, pentru inchisoarea contraventionala ori obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Se face, astfel, aplicarea principiului cumulului aritmetic pentru amenzi, constand in totalizarea amenzilor aplicate pentru fiecare fapta in parte cu corectivul prevazut de acest alineat.
Legiuitorul nu a adoptat regula cumulului juridic, asa cum a procedat in Codul penal, contopind pedepsele pentru infractiuni concurente.
Legea nu precizeaza despre ce fel de persoane este vorba in cazul concursului de contraventii, dar in literatura juridica se apreciaza ca in tacerea legii, prin notiunea de "persoane" se pot intelege si persoane juridice, subiecte ale unor contraventii in concurs.
In situatiile in care pentru contraventiile concurente se aplica sanctiunea inchisorii si amenzii, nu poate opera cumulul aritmetic, trebuind sa se execute ambele masuri.
In celelalte situatii, cand contraventiile au fost constatate la date sau la ore diferite, chiar daca acestea s-a facut de catre acelasi agent, se va intocmi pentru fiecare fapta cate un proces-verbal de constatare si se vor aplica sanctiuni separate. Spre deosebire de dreptul penal unde recaderea in infractionalitate poate atrage un spor de pedeapsa (art.35, 37 si 39 C.pen.), in materie contraventionala, repetarea faptelor nu are o relevanta legala (exceptie, unele contraventii privind circulatia pe drumurile publice). Agentul constatator poate tine insa seama de acest lucru.
Contraventia poate fi comisa de un singur subiect sau de mai multi, in participatie. In asemenea cazuri, agentul constatator trebuie sa aprecieze, sa cantareasca in mod obiectiv contributia fiecarui participant la comiterea faptei, iar in functie de contributia concreta a participantilor, agentul constatator va aplica fiecarui participant, separat, sanctiunea corespunzatoare.
Avand in vedere pericolul social mai redus al contraventiei, in comparatie cu infractiunea, legislatia noastra nu prevede sanctionarea persoanelor care au participat la savarsirea contraventiei in calitate de instigatori sau complici. In consecinta, prin participarea in sensul legii cadru se intelege contributia efectiva, in mod direct si nemijlocit, la savarsirea contraventiei.
Consfintindu-se principiul de drept al raspunderii personale, legea prevede ca sanctiunea se aplica fiecarui contravenient separat. Rezulta ca sanctiunea, nu se imparte pe cati contravenienti au contribuit la comiterea faptei, ci fiecare va fi tinut sa raspunda in limitele stabilite de lege. Desigur, se va avea in vedere contributia concreta a fiecarui participant.
Latura obiectiva - o formeaza actiunea sau inactiuna producatoare a urmarilor socialmente periculoase sau care ameninta anumite valori sociale, fiind prevazuta in actul normativ de stabilire si sanctionare a faptei si considerata ca fiind contraventie.
Actiunea ilicita consta in comiterea unei fapte oprite de norma administrativa. Inactiunea ilicita consta in neindeplinirea obligatiilor ce rezulta din norma respectiva. Actiunea si inactiunea la unele contraventii sunt insotite de cerinte esentiale. Tot din latura obiectiva face parte si urmarea imediata sau rezultatul. La contraventii aceasta urmare consta de regula intr-o stare de pericol.
Uneori actiunea sau inactiunea contraventionala se poate intinde in continuare in timp. In situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp, contraventia este continua si atrage o serie de consecinte juridice.
Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita si urmarile ei.
Elementul principal al laturii subiective este vinovatia, care consta in pozitia subiectiva a contravenientului din punct de vedere al dorintei si vointei sale cu privire la fapta savarsita si consecintele acesteia. La majoritatea contraventiilor acest element are forma de intentie, insa la unele fapte putem intalni si culpa. Aceste forme de vinovatie pot inrauri gravitatea contraventiei, nu insa si existenta sa ca atare. Desigur, este de la sine inteles ca savarsirea faptei cu intentie prezinta un grad de pericol social mai mare decat atunci cand aceasta se comite din culpa.
Intrucat, practic, este greu a se stabili intotdeauna forma de vinovatie cu care actioneaza contravenientul, legiuitorul a gasit de cuviinta sa nu faca nici o discriminare intre intentie si culpa. Organul constatator va trebui sa tina insa seama de forma de vinovatie cu care a actionat faptuitorul cu ocazia individualizarii si aplicarii sanctiunii contraventionale.
Atunci cand faptele sunt considerate contraventii numai daca sunt savarsite din culpa, sau numai cu intentie, acest lucru trebuie sa fie prevazut expres in actul normativ sanctionator. In caz contrar, atunci cand actul normativ nu prevede nimic, cu privire la forma vinovatiei, se considera contraventie fapta savarsita fie cu intentie, fie din culpa.
Contraventia ca fapta a omului cuprinde si alte elemente subiective, precum : motivele, scopul si altele. Faptele omului sunt determinate de anumite necesitati, dorinte, interese, emotii, sentimente, pasiuni, care, in anumite situatii devin adevarate motive sau mobiluri ale faptei ilicite si care stau in spatele efortului de vointa care determina savarsirea contraventiei.
Trebuie mentionat ca element subiectiv al contraventiei si scopul. De cele mai multe ori prin fapta se urmareste un scop, care devine o calauza a intregii atitudini a cunostintei contravenientului. In textul legii se gasesc rare ori mentiuni despre motiv sau scop ca aspecte subiective ale contraventiei.
