Pedepsele principale

PEDEPSELE PRINCIPALE

SECTIUNEA I

DETENTIUNEA PE VIATA

Art. 54 - Detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru aceasta sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare.

Regimul executarii pedepsei detentiunii pe viata este reglementat in Legea privind executarea pedepselor.

Art. 55 - Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica aceluia care, la data pronuntarii hotararii de condamnare, a implinit varsta de 60 de ani. In acest caz, in locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.

In cazul in care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de 60 de ani in timpul executarii pedepsei, detentiunea pe viata se inlocuieste cu inchisoarea pe timp de 25 de ani.

Art. 55¹ - Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 20 de ani de detentiune, daca este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale.

Condamnatul trecut de varsta de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute in alin.1

Pedeapsa se considera executata, daca in termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune. Daca in acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infractiune, se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 61.

Art. 55² - In cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii.

Pedeapsa cu moartea prevazuta de codul nostru penal, a fost inlocuita in anul 1990 cu pedeapsa principala a detentiunii pe viata, art. 2 din Decretul Lege nr. 6/1990 prevazand ca toate dispozitiile privind pedeapsa cu moartea din Codul penal, Codul de procedura penala si alte acte normative fiind considerate ca referindu-se la pedeapsa detentiunii pe viata.

Executarea pedepsei detentiunii pe viata are loc in penitenciare anume destinate sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare, regimul executarii fiind in acelasi timp reglementat in legea privind executarea pedepselor.

Reglementand pedeapsa detentiunii pe viata, legiuitorul a avut in vedere situatii de neaplicare a ei datorita varstei infractorului, prevazand in mod expres ca aceasta nu se aplica acelui care la data pronuntarii hotararii de condamnare a implinit varsta de 60 ani (art. 55 Cod penal), ci doar pedeapsa inchisorii pe timp de 25 ani si interzicerea unor drepturi pe durata ei maxima.

Sau in cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata savarsita de minor, nu se aplica acestora pedeapsa detentiunii pe viata, ci numai pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 ani (art. 109 alin. 2 Cod penal).

Chiar daca la data pronuntarii hotararii de condamnare infractorul nu implinise varsta de 60 ani, dar in timpul executarii pedepsei implineste aceasta varsta, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu inchisoarea pe timp de 25 ani.

Condamnatii la pedeapsa detentiunii pe viata pot fi eliberati conditionat dupa executarea efectiva a 20 ani de detentiune, in conditiile in care sunt staruitori in munca, disciplinati si dau dovezi temeinice de indreptare, avandu-se in vedere si antecedentele penale ale condamnatului.

In cazul condamnatilor care au trecut de 60 ani (barbatii) si de 55 ani (femeile), acestia pot fi liberati conditionat dupa ce au executat efectiv 15 ani de detentiune (art. 55¹ alin. 2), dar numai in conditiile in care sunt indeplinite si prevederile alin. 1.

Daca cei liberati conditionat din pedeapsa detentiunii pe viata nu au savarsit din nou o infractiune in termenul de 10 ani de la liberare, pedeapsa se considera executata, insa daca in acest interval de timp cel liberat savarseste din nou o infractiune, se poate dispune fie mentinerea liberarii conditionate, fie revocare ei in conditiile prevazute de art. 61 Cod penal.

In cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, perioada din pedeapsa detentiunii executata se considera in parte executata din pedeapsa inchisorii.

Nota:

Noul Cod penal, in art. 58 prevede ca "pedepsele care se aplica persoanei fizice sunt: pedepse principale, pedepse complementare si pedepse accesorii".

Pedepsele principale se impart in: pedepse principale pentru crime si pedepse principale pentru delicte.

Crimele sunt infractiunile cele mai grave si de aceea legiuitorul le-a sanctionat cu pedepsele cele mai severe, iar delictele sunt infractiunile de o gravitate mijlocie si la fel sunt si pedepsele pe care ele le atrag¹.

1 - V. Dongoroz, Drept penal (Reeditarea editiei din 1939), Bucuresti, 2000, p. 248

Pedepsele principale pentru crime , respectiv pentru infractiunile cele mai grave sunt detentiunea pe viata si detentiunea severa intre 15 si 30 ani.

Pedepsele principale pentru delicte sunt inchisoarea stricta intre 1 an si 15 ani, inchisoarea intre 15 zile si 1 an, amenda sub forma zilelor-amenda intre 5 si 360 zile, fiecare zi fiind socotita intre 100.000 lei si 1.000.000 lei si munca in folosul comunitatii intre 100 si 500 ore.

In ceea ce priveste pedeapsa detentiunii pe viata, noul Cod penal prevede aceleasi conditii legate de regimul de executare, cu precizarea ca "condamnatul la pedeapsa detentiunii pe viata sau detentiunii severe poate trece in celelalte regimuri in conditiile prevazute de legea pentru executarea pedepselor" cat si faptul ca "in cazul in care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de 60 ani in timpul executarii pedepsei, in locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa maxima a detentiunii severe, respectiv 30 ani si nu 25 ani cat prevede actualul Cod penal si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi pe durata maxima".

Referitor la conditiile liberarii conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viata, se constata ca acestea sunt prevazute la Sectiunea a 6-a a noului Cod penal, unde este prevazuta institutia liberarii conditionate, conditiile fiind aceleasi ca si in actualul Cod penal.

SECTIUNEA II

INCHISOAREA

Art. 56 - Regimul executarii pedepsei inchisorii se intemeiaza pe obligatia condamnatilor de a presta o munca utila, daca sunt apti pentru aceasta, pe actiunea educativa ce trebuie desfasurata fata de condamnati, pe respectarea de catre acestia a disciplinei muncii si a ordinii interioare a locurilor de detinere, precum si pe stimularea si recompensarea celor staruitori in munca, disciplinati si care dau dovezi temeinice de indreptare.

Toate aceste mijloace trebuie folosite in asa fel incat sa conduca la reeducarea celor condamnati.

Dupa implinirea varstei de 60 de ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei, condamnatii nu au obligatia de a munci in timpul executarii pedepsei; ei pot fi admisi la munca daca cer aceasta.

Art. 57 - Executarea pedepsei inchisorii se face, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, in locuri de detinere anume destinate.

Femeile condamnate la pedeapsa inchisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnatii barbati.

Minorii condamnati la pedeapsa inchisorii executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale, asigurandu-li-se posibilitatea de a continua invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.

Art. 58 - Munca prestata de condamnat este remunerata, cu exceptia muncilor cu caracter gospodaresc necesare locului de detinere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile in care si aceste din urma munci sunt remunerate.

Normele, timpul de munca si remuneratia muncii condamnatilor sunt cele stabilite prin lege.

Din remuneratia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealalta parte revine administratiei locului de detinere. Aceste parti, precum si modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.

Regimul de executare a pedepsei inchisorii este reglementat in art. 56-58 din Codul penal si Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor.

Regimul de executare a pedepsei se refera la relatiile care se stabilesc intre detinuti si cadrele administratiei locului de detinere, intre detinuti, precum si activitatile desfasurate in timpul detentiei, obligatiile si drepturile acestora in scopul reeducarii¹.

Inchisoarea consta in lipsirea de libertate a condamnatului si plasarea lui intr-un mediu inchis, unde este supus unui regim de viata si munca special, urmarindu-se ca prin munca desfasurata in mod util, sa se realizeze deprinderea de a munci pentru ca dupa executarea pedepsei sa poata fi reintegrati mai usor in societate.

In conformitate cu art. 56 din Codul penal, regimul executarii pedepsei inchisorii se intemeiaza pe obligatia condamnatului de a presta o munca utila, pe actiunea educativa desfasurata cu cei condamnati, pe respectarea de catre acestia a disciplinei si ordinii interioare la locurile de detinere, pe stimularea si recompensarea celor staruitori in munca, disciplinati si cei care dau dovezi temeinice de indreptare.

Pentru sublinierea laturii utile a muncii si, in acelasi timp, a laturii umane, s-a stabilit ca obligatia de a munci revine condamnatilor apti pentru aceasta, nefiind obligati sa munceasca barbatii care au varsta de 60 ani si femeile care au implinit varsta de 55 ani.

Regimul de detinere este prevazut de art. 57 Cod penal care arata ca executarea pedepsei inchisorii se face in penitenciare, unde femeile executa pedeapsa separat de barbati, iar minorii separat de condamnatii majori sau in locuri speciale de detinere, urmarindu-se sa li se asigure continuitatea invatamantului general obligatoriu si dobandirea unei pregatiri profesionale conforma cu aptitudinile lor.

1 - M. Basarab, op. cit., vol. II, p. 278

LIBERAREA CONDITIONATA

Art. 59 - Dupa ce a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin trei patrimi in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat inainte de executarea in intregime a pedepsei.

In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin.1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz insa, liberarea conditionata nu poate fi acordata inainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei cand aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin doua treimi cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Cand condamnatul executa mai multe pedepse cu inchisoare care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa aratate in alin.1 se socotesc in raport cu totalul pedepselor.

In aplicarea dispozitiilor alineatelor precedente se are in vedere durata pedepsei pe care o executa condamnatul.

Art. 59¹ - Cel condamnat pentru savarsirea uneia sau mai multor infractiuni din culpa poate fi liberat conditionat inainte de executarea in intregime a pedepsei, dupa ce a executat cel putin jumatate din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin doua treimi in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca indeplineste si celelalte conditii prevazute in art. 59 alin.1

Dispozitiile art. 59 alin.2 se aplica in mod corespunzator, liberarea conditionata neputand fi acordata inainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei cand aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin jumatate cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.

In cazul in care pedeapsa ce se executa este rezultata din concursul intre infractiuni savarsite din culpa si infractiuni intentionate, se aplica dispozitiile art. 59.

Dispozitiile art. 59 alin.3 si 4 se aplica in mod corespunzator.

Art. 60 - Condamnatul care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze, nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupa executarea fractiunilor de pedeapsa aratate in art. 59 sau, dupa caz, in art. 59¹, daca da dovezi temeinice de disciplina si de indreptare.

Cei condamnati in timpul minoritatii, cand ajung la varsta de 18 ani, precum si condamnatii trecuti de varsta de 60 de ani pentru barbati si de 5 ani pentru femei, pot fi liberati conditionat, dupa executarea unei treimi din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau a unei jumatati in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca indeplinesc celelalte conditii prevazute in art. 59 alin.1

Persoanele prevazute in alin.2, condamnate pentru savarsirea unei infractiuni din culpa, pot fi liberate conditionat dupa executarea unei patrimi din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau a unei treimi in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca indeplinesc celelalte conditii prevazute in art. 59 alin.1

Daca pedeapsa ce se executa este rezultata din concursul intre infractiuni savarsite din culpa si infractiuni intentionate, se aplica dispozitiile privind liberarea conditionata in cazul infractiunilor intentionate.

Cand condamnatul executa mai multe pedepse cu inchisoare, care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa se socotesc in raport cu totalul pedepselor.

In toate cazurile, la calculul fractiunii de pedeapsa se tine seama de partea din durata pedepsei considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate.

Dispozitiile art. 59 alin. 4 se aplica in mod corespunzator.

Art. 61 - Pedeapsa se considera executata daca in intervalul de timp de la liberare si pana la implinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune. Daca in acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune, instanta, tinand seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie mentinerea liberarii conditionate, fie revocarea. In acest din urma caz, pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior si restul de pedeapsa ce a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara se contopesc, putandu-se aplica un spor pana la 5 ani.

Revocarea este obligatorie in cazul cand fapta savarsita este o infractiune contra sigurantei statului, o infractiune contra pacii si omenirii, o infractiune de omor, o infractiune savarsita cu intentie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infractiune prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.

Liberarea conditionata este un mijloc de individualizare administrativa a executarii pedepsei inchisorii la locul de detinere¹.

Aceasta se aplica in mod facultativ atunci cand reeducarea condamnatului are loc inainte de executarea integrala a pedepsei inchisorii, prin privare de libertate.

In situatia liberarii conditionate in cazul infractiunilor savarsite cu intentie, este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii:

- condamnatul sa fi executat o parte din pedeapsa care s-a aplicat pentru infractiunea savarsita sau care a fost redusa ca urmare a unei gratieri ori a aplicarii legii penale mai favorabil.

Cand pedeapsa inchisorii nu depaseste 10 ani, condamnatul trebuie sa execute cel putin 2/3 din durata pedepsei si cel putin ¾ din durata pedepsei cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.

1 - M. Basarab, op. cit, vol. II, p. 284

IIn acelasi timp, trebuie sa se constate ca "condamnarea trebuie sa fie definitiva, nefiind posibila liberarea conditionata in cursul arestarii preventive a inculpatului"¹.

Cand condamnatul executa mai multe pedepse cu inchisoare care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa aratate in art. 1 se socotesc in raport de totalul pedepselor, ca in situatia executarii pedepsei dupa revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a suspendarii sub supraveghere sau a revocarii gratierii conditionate a unei pedepse.

- condamnatul sa fie staruitor in munca, sa fie disciplinat si sa dea dovezi temeinice de indreptare, in care sens sa-si fi indeplinit norma de munca si sa nu fi avut abateri pe durata de timp cat s-a aflat in executarea pedepsei.

Pentru realizarea acestei conditii, in calculul fractiunilor trebuie sa se tina seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate, fara ca liberarea conditionata sa poata fi acordata inainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei, cand aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin 2/3 cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.

In cazul infractiunilor savarsite din culpa, in conformitate cu art. 59¹ Cod penal, sunt prevazute termene mai scurte pentru a se putea realiza conditiile liberarii conditionate.

In aceasta situatie, liberarea conditionata se va putea acorda daca condamnatul a executat efectiv ½ din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin 2/3 in cazul inchisorii mai mica de 10 ani, iar in acelasi timp trebuie constatate ca indeplinite si celelalte conditii prevazute de art. 59 Cod penal. Daca cel condamnat a muncit pe durata executarii pedepsei, acesta trebuie a execute efectiv cel putin 1/3 cand pedeapsa nu depaseste 10 ani si ½ cand pedeapsa care se executa depaseste 10 ani.

In situatia condamnatilor care datorita sanatatii sau altor cauze nu au fost folositi niciodata la munca, daca dau dovezi temeinice de indreptare, sunt disciplinati si au executat fractiunile de pedeapsa prevazute la art. 59 sau 59¹ Cod penal, acesti condamnati pot fi liberati conditionat.

In aceeasi situatie se afla si cei condamnati in timpul minoritatii, care ajung la varsta de 18 nani, cat si condamnatii care au varsta peste 60 ani barbatii si peste 55 ani femeile, acestia putand fi liberati conditionat dupa executarea a 1/3 din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau a ½ in cazul pedepsei mai mari de 10 ani.

Daca condamnatii aratati mai sus au fost condamnati pentru infractiuni din culpa, pot fi liberati conditionat dupa executarea a ¼ din durata pedepsei care nu depaseste 10 ani sau a 1/3 in cazul pedepsei cu inchisoare mai mare de 10 ani.

Daca pedeapsa care se executa a fost aplicata pentru un concurs de infractiuni savarsite din culpa si intentionate, liberarea conditionata se poate acorda in aceleasi conditii in care se acorda in cazul infractiunilor intentionate.

In conformitate cu art. 60 alin. 5 Cod penal, cand condamnatul executa mai multe pedepse cu inchisoare, care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa se socotesc in raport cu totalul pedepselor.

1 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, dec. nr. 1855/1985, RRD nr. 4/1987, p. 78

Efectul imediat al liberarii conditionate este ca de indata condamnatul este pus in libertate, iar dupa expirarea timpului ramas pana la executarea in intregime a pedepsei, daca cel liberat conditionat nu a mai savarsit in acest interval de timp o alta infractiune, se considera ca a executat in intregime pedeapsa.

Daca de la data liberarii conditionate si pana la implinirea duratei pedepsei condamnatul a savarsit o noua infractiune, instanta de judecata fie mentine liberarea conditionata, fie o revoca.

Revocarea este facultativa cand noua infractiune nu prezinta un grad de pericol social ridicat si este obligatorie cand fapta savarsita este o infractiune contra sigurantei statului, o infractiune contra pacii si omenirii, o infractiune de omor, o infractiune cu intentie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infractiune prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.

Daca instanta revoca liberarea conditionata, pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior si restul de pedeapsa ramas neexecutat din pedeapsa anterioara se contopesc, putandu-se aplica un spor de pana la 5 ani la pedeapsa rezultata, fara a se putea depasi totalul lor aritmetic¹.

In urma revocarii liberarii conditionate, pedeapsa care rezulta in urma contopirii se executa numai in detentie, neputand fi executata la locul de munca sau sa se dispuna suspendarea conditionata ori suspendarea sub supraveghere.

La determinarea restului de pedeapsa ce urmeaza a fi contopit cu pedeapsa stabilita pentru infractiunea ulterioara, nu se va tine seama de partea considerata ca executata ca urmare a muncii prestate, aceasta durata executata prin munca avand importanta numai la acordarea liberarii conditionate.

Nota:

Noul Cod penal reglementeaza institutia liberarii conditionate in Sectiunea a 6-a - art. 71 - 73.

In ceea ce priveste conditiile liberarii conditionate, acestea sunt aceleasi ca si in actualul Cod penal, doar ca se face distinctie intre pedeapsa inchisorii, a inchisorii stricte sau a detentiunii severe, respectiv dupa ce a executat cel putin 2/3 din pedeapsa inchisorii ori a inchisorii stricte sau ¾ din pedeapsa detentiunii severe, condamnat care este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama de durata din pedeapsa care mai ramane de executat, de varsta, starea sanatatii, forma de vinovatie si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat inainte de executarea in intregime a pedepsei.

Dispozitii speciale in ceea ce priveste minorii si condamnatii trecuti de 60 ani pentru barbati si 55 de ani pentru femei, sunt prevazute si in noul Cod penal in aceeasi fractiune, iar in privinta efectelor liberarii conditionate, acestea sunt aceleasi ca si in actualul Cod penal, cu precizarea ca "daca pana la implinirea duratei pedepsei, cel condamnat a comis din nou o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii stricte (intre 1 an si 15 ani), a detentiunii severe (intre 15 si 30 ani) sau a detentiunii pe viata, revocarea liberarii conditionate este obligatorie" iar in cazul revocarii liberarii conditionate, pedeapsa stabilita pentru

1 - Tribunalul Suprem, Sectia penala, dec. nr. 2086/1982, CD 1982, p. 236

infractiunea ulterioara si restul de pedeapsa care a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara, se cumuleaza, "fara a depasi maximul general al pedepsei mai grele".

De asemenea, ca o noua prevedere se arata ca "in timpul liberarii conditionate, instanta poate sa-l oblige pe condamnat sa se supuna masurilor de supraveghere prev. in art. 103" (aceste masuri de supraveghere sunt descrise in situatia in care se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere aplicata persoanelor fizice).

EXECUTAREA PEDEPSEI INTR-O UNITATE MILITARA

Art. 62 - Executarea pedepsei inchisorii care nu depaseste 2 ani, de catre militarii in termen, se face intr-o inchisoare militara in cazurile prevazute de lege, precum si in cazurile cand instanta judecatoreasca, tinand seama de imprejurarile cauzei si de persoana condamnatului, dispune aceasta.

Daca militarul condamnat a executat jumatate din durata pedepsei si a dat dovezi temeinice de indreptare, partea din durata pedepsei ce a mai ramas de executat se reduce cu o treime, iar daca s-a evidentiat in mod deosebit, reducerea poate depasi o treime, putand cuprinde chiar tot restul pedepsei.

Daca in timpul executarii pedepsei militarul devine inapt serviciului, este liberat conditionat.

Daca in timpul executarii pedepsei militarul condamnat savarseste din nou o infractiune, instanta care pronunta condamnarea pentru aceasta infractiune face, dupa caz, aplicarea art. 39 alin.1 si 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilita se executa intr-un loc de detinere.

Dupa executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau dupa gratierea totala ori dupa gratierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept.

Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile si celor care au devenit militari in termen dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

In cazul in care, inainte de inceperea executarii pedepsei intr-o inchisoare militara, condamnatul a fost trecut in rezerva, pedeapsa se executa intr-un loc de detinere.

Executarea pedepsei intr-o unitate militara constituie un mod de individualizare judiciara a executarii pedepsei inchisorii ce a fost aplicata militarului in termen de catre instanta de judecata, in conformitate cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal sau un mod de individualizare legala a executarii pedepsei inchisorii in penitenciar, la locul de munca si suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in ambele forme si in conditiile prevazute de art. 81 sau 86¹ Cod penal.

Deci executarea pedepsei intr-o inchisoare militara are dubla natura juridica, judiciara si legala, aceasta din urma rezultand din faptul ca acest mod de individualizare a executarii pedepsei este expres prevazut de lege.

Executarea pedepsei in inchisoare militara se poate dispune numai in cazul condamnatilor la pedeapsa inchisorii care au calitatea de militari in termen, iar pedeapsa inchisorii aplicata trebuie sa fie de cel mult 2 ani sau cand militarul in termen executa pedeapsa la inchisoarea militara, cand a fost aplicata o pedeapsa cu inchisoare pentru o infractiune si legea prevede aceasta (art. 331 alin.2 Cod penal prevede absenta nejustificata ca infractiune, iar pedeapsa aplicata militarului in termen, se executa intr-o unitate militara).

De asemenea, pedeapsa se executa in inchisoare militara si de acele persoane care au fost condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii de pana la 2 ani, cu conditia ca, cei condamnati sa fi devenit militari in termen in cursul judecatii la o instanta civila sau au devenit militari in termen dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la instanta civila. In aceasta situatie, in conformitate cu art. 451 Cod procedura penala, instanta militara competenta va dispune inlocuirea executarii pedepsei inchisorii cu executarea in inchisoarea militara numai la sesizarea comandantului unitatii la care cel condamnat este militar in termen.

Perioada serviciului militar se suspenda cat timp militarul executa pedeapsa in inchisoarea militara, astfel ca aceasta perioada nu se ia in calcul la durata serviciului militar, iar dupa executarea pedepsei militarul se inapoiaza la unitatea militara de unde a plecat si reintra in drepturile avute inainte de condamnare.

In ceea ce priveste efectele executarii pedepsei in inchisoarea militara, se constata urmatoarele:

- daca militarul condamnat a executat ½ din pedeapsa aplicata, in functie de comportarea sa, aceasta poate fi redusa cu 1/3 ori, in cazuri deosebite, acest cuantum poate fi depasit sau restul ramas de executat din pedeapsa poate fi inlaturat in totalitate;

- cand condamnatul devine inapt serviciului militar, va fi liberat conditionat pe baza hotararii tribunalului militar competent, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile liberarii conditionate;

- din momentul in care pedeapsa se considera executata, ori cel condamnat a devenit inapt serviciului militar si dupa liberarea conditionata pana la implinirea duratei pedepsei nu a savarsit o alta infractiune, militarul este reabilitat de drept, indiferent de natura infractiunii pentru care s-a pronuntat condamnarea;

- daca in timpul executarii pedepsei, militarul condamnat savarseste o alta infractiune in conditiile art. 39 alin.1 si 2 Cod penal sau art. 40 Cod penal si pedeapsa se executa intr-un loc de detinere.

Executarea pedepsei in inchisoare militara, in afara constrangerii la care este supus, este inerenta oricarei pedepse¹, militarului in termen i se prelungeste serviciul militar cu timpul cat a executat pedeapsa in acest mod.

1 - D.Pavel, Pedeapsa in lupta contra infractionalismului. Atribute si rol. Revista de drept penal nr.1/1994, p. 33-48

SECTIUNEA III

AMENDA

Art. 63 - Pedeapsa amenzii consta in suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plateasca.

Ori de cate ori legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda, fara a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 1.500.000 lei, iar maximul de 100.000.000 lei.

Cand legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 3.000.000 lei si maximul special de 150.000.000 lei, iar cand prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de un an, minimul special este de 5.000.000 lei si maximul special de 300.000.000 lei.

In caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate sa depaseasca limitele generale aratate in art. 53 pct. 1 lit. c.

Amenda se stabileste tinandu-se seama de dispozitiile art. 72, fara a-l pune insa pe infractor in situatia de a nu-si putea indeplini indatoririle privitoare la intretinerea, cresterea, invatatura si pregatirea profesionala a persoanelor fata de care are aceste obligatii legale.

Art. 63¹ - Daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate inlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii in limitele prevazute pentru infractiunea savarsita, tinand seama de partea din amenda care a fost achitata.

Amenda este o pedeapsa principala care consta intr-o suma de bani pe care cel condamnat trebuie sa o plateasca catre stat.

Aceasta pedeapsa principala se aplica de instanta de judecata in urma stabilirii raspunderii penale a infractorului ca urmare a savarsirii de catre acesta a unei infractiuni, pentru care este prevazuta posibilitatea aplicarii amenzii, infractiune care prezinta pericol social redus.

Ceea ce caracterizeaza aceasta pedeapsa principala este faptul ca este una adaptabila, remisibila, fiind mai usor de suportat de condamnat, dar care se trece in cazierul judiciar al celui condamnat.

In cazul condamnarii la pedeapsa amenzii, reabilitarea face sa inceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare daca in decurs de 3 ani condamnatul nu a savarsit nici o alta infractiune (art. 134 Cod penal - reabilitarea de drept).

In art. 63 Cod penal s-a prevazut, pentru asigurarea caracterului personal al pedepsei amenzii, ca la aplicarea ei se va tine seama de criteriile de individualizare ale pedepsei, in conformitate cu art. 72 Cod penal.

Limitele generale ale pedepsei amenzii au fost stabilite potrivit art. 53 pct. 1 lit. c din Codul penal, modificat prin Legea nr. 169/2002 publicata in Monitorul Oficial nr. 261 din 18.04.2002, intre 1.000.000 lei si 500.000.000 lei, care nu pot fi depasite in caz de retinere a circumstantelor atenuante sau agravante (art. 63 alin. 4 Cod penal).

Individualizarea pedepsei amenzii nu poate sa-l puna pe infractor in situatia de a nu-si putea indeplini indatoririle legate de intretinerea, cresterea, invatatura si pregatirea profesionala a persoanelor fata de care are aceste obligatii legale (art. 63 alin. 5 Cod penal).

Daca infractiunile sunt savarsite de infractori minori, limitele pedepsei amenzii se reduc, in conformitate cu art. 109 alin. 1 Cod penal, la jumatate.

Daca legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda, fara a-i arata limitele, minimul ei special este de 1.500.000 lei si maximul de 100.000.000 lei.

Cand legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 3 milioane lei, iar maximul special este de 150 milioane lei, iar cand prevede pedeapsa alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, minimul special este de 5 milioane lei, iar maximul special este de 300 milioane lei.

Daca cel condamnat la pedeapsa amenzii se sustrage cu rea-credinta de la executarea acesteia, pedeapsa amenzii se poate inlocui de instanta de judecata cu inchisoarea in limitele prevazute pentru fapta savarsita, dar se va tine seama si de partea din amenda care, eventual, a fost achitata de condamnat.

Pentru a se putea inlocui pedeapsa amenzii cu inchisoarea, trebuie ca pedeapsa amenzii sa fie prevazuta de lege alternativ cu inchisoarea si numai cand a fost aplicata de la inceput pedeapsa amenzii. Deci, nu se poate realiza inlocuirea ca urmare a retinerii de circumstante atenuante, in conformitate cu art. 76 lit. e Cod penal si pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa este numai inchisoarea. Aceasta pentru ca instanta s-a oprit la individualizarea raspunderii penale la pedeapsa inchisorii, insa in urma retinerii de circumstante atenuante. Daca s-ar admite aceasta posibilitate, ar insemna sa se anuleze efectul circumstantelor atenuante, ceea ce nu este posibil, avand in vedere autoritatea de lucru judecat a hotararii pronuntate¹.

Daca insa s-a aplicat pedeapsa amenzii si pedeapsa legala pentru infractiunea savarsita este inchisoarea alternativa cu pedeapsa amenzii, iar la aplicarea ei s-a tinut seama de efectul circumstantelor atenuante, in conformitate cu art. 76 lit. e Cod penal, inlocuirea amenzii cu inchisoarea este posibila, iar efectul circumstantelor atenuante nu va putea fi inlaturat, fiind castigat pentru cauza. Ca urmare, inchisoarea care va inlocui amenda, se va cobori sub minimul special al acesteia².

1 - M. Basarab, op. cit., vol. II, p. 239

2 - Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 9/1973, CD 1973

Nota:

Noul Cod penal prevede amenda ca pedeapsa aplicabila pentru delicte, alaturi de celelalte pedepse principale, inchisoarea stricta intre 1 an si 15 ani si inchisoarea intre 15 zile si 1 an si munca in folosul comunitatii intre 100 si 500 ore.

In art. 58 lit. c din noul Cod penal, se prevede amenda sub forma zilelor-amenda, intre 5 si 360 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 100.000 lei si 1.000.000 lei.

In art. 68 alin. 1 din noul Cod penal, se prevede ca pedeapsa amenzii consta in suma de bani pe care faptuitorul este condamnat sa o plateasca si se aplica sub forma zilelor-amenda. In acest caz, suma totala care urmeaza sa fie platita, rezulta din inmultirea numarului de zile de pedeapsa stabilite de instanta, in raport cu gravitatea faptei si persoana faptuitorului, cu suma reprezentand evaluarea in bani a fiecarei zile de pedeapsa, tinandu-se seama de posibilitatile financiare ale faptuitorului si de obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate in grija sa.

Cand legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda, fara a-i arata limitele, minimul special al zilelor-amenda este de 20, iar maximul special de 120 zile, daca legea nu prevede altfel.

Daca legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa inchisorii, minimul special al zilelor-amenda este de 40, iar maximul special de 180 zile, iar cand legea prevede pedeapsa alternativ cu pedeapsa inchisorii stricte, minimul special este de 60 zile si maximul special de 240 zile.

Daca condamnatul se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, daca legea prevede pedeapsa inchisorii stricte ca pedeapsa alternativa la amenda, instanta poate inlocui amenda cu munca in folosul comunitatii pana la 500 ore sau, in cazul in care condamnatul nu isi da consimtamantul pentru aceasta pedeapsa, cu pedeapsa inchisorii stricte.

Cand condamnatul care se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, daca legea prevede pedeapsa inchisorii ca pedeapsa alternativa la amenda, instanta poate inlocui amenda cu munca in folosul comunitatii pana la 300 ore sau, in cazul in care condamnatul nu-i da consimtamantul pentru aceasta pedeapsa, cu pedeapsa inchisorii. La inlocuirea pedepsei amenzii se tine seama de durata zilelor-amenda neplatite.