SECURITATE CU ARMA LA PICIOR
Reocuparea zonei demilitarizate Renane a marcat finalul
arhitecturii de securitate conceputa dupa primul razboi mondial.
Instrumentul conceput a o materializa - Societatea Natiunilor - desi,
formal exista, ea practic nu mai avea credibilitate si nici
forta. Lumea si in special Europa s-a intors la sistemul de
securitate in care important pentru fiecare stat era locul pe care-l ocupa in
ecuatia de putere.
Fiecare stat suveran, mare sau mic, a trebuit sa se
bazeze din nou pe forta armata, diplomatie si aliante
pentru a-si asigura propria securitate. Prima mare criza a
relatiilor internationale a fost provocata de un conflict al
ideologiilor izbucnit in Spania - razboiul civil. In 1936 Spania devenise
republica. Alegerile din 1936 au adus la putere o coalitie
formata din radicali socialisti si comunisti. In iulie
opozitia fascista si conservatoare au declansat o
revolta armata. Taberele au fost aparate in functie de
natura regimului cu care se solidarizau: Frontul Popular - Franta, Marea
Britanie, Uniunea Sovietica; conservatorii si fascistii de
Italia, Germania si alte tari cu regimuri de dictatura. (8
; 190-191) Italia si Germania vor acorda un sprijin masiv adeptilor
sai, pe cand Frontul Popular, datorita acordului de non
interventie semnat de 25 de tari dar nerespectat de statele
fasciste, a primit ajutor doar in material de razboi si foarte
putini combatanti in raport cu trupele trimise de germani si italieni.
Razboiul civil din Spania a fost o veritabila
cotitura in relatiile internationale. A distras atentia de
la problemele grave determinate de renasterea puterii germane si a
pecetluit apropierea dintre Hitler si Mussolini. A inaugurat, pentru marile
democratii occidentale, un anumit tip de atitudine - non interventia
- care va netezi calea puterilor fasciste in aplicarea politicilor de
expansiune teritoriala. Razboiul civil din Spania a adaugat o
noua 'falie' intre Rusia Sovietica si Puterile Occidentale.
Moscova gandea ca politica britanica i-a permis lui Hitler sa se
reanarmeze, l-a ajutat indirect pe Franco sa invinga in Spania
si, ulterior, va aproba atacul lui Hitler impotriva Uniunii Sovietice.
Aceste suspiciuni vor influenta viitorul securitatii pe
continent in urmatorii 2-3 ani.
In iulie 1937, Japonia transforma conflictul cu
China in razboi deschis. Din nou chinezii au facut apel la Societatea
Natiunilor, insa, aceasta institutie
muribunda a putut doar sa transfere apelul catre o
Conferinta a Marilor Puteri care sa transfere apelul catre
o Conferinta a Marilor Puteri care s-a desfasurat la Bruxelles. Aceasta
n-a putut sa faca nimic pentru China, datorita
contradictiilor dintre marile puteri in zona ca si
divergentele de opinie privind modul de solutionare a crizelor. Marea
Britanie care a incercat sa fie in acelasi timp si o mare putere
europeana si una mondiala a dorit sa se implice. S.U.A erau
neanarmate si Roosevelt putea oferi doar certitudine morala. Acest
lucru nu-l doreau Franta si Marea Britanie pentru ca le-ar fi
legat mainile in negocierile cu Hitler si Mussolini si le-ar fi
blocat concesiile pe care, dealtfel, le-au facut in 1938-1939.
Luna noiembrie 1937 a fost una cruciala pentru
evolutia ulterioara a evenimentelor in Europa si in lume. In
doua capitale mari ale lumii s-a discutat arhitectura granitelor
si perspectiva de securitate in aii urmatori. (7 ; 132-133) La Berlin, Hitler si
principalii sai colaboratori discuta ' Memorandumul
Hossbach' prin care se indicau oportunitatile, caile
si modalitatile prin care Germania putea obtine
Lebensbraum-ul* (* spatiul vital) si sa transforme
tara intr-o putere dominanta in Europa. Momentele de criza
anticipate de documentul dezbatut si in care Germania ar fi putut
intra in razboi cu succes nu s-au produs. Evolutiile din sistemul de
interese si contradictii european au contrazis previziunile lui
Hassbach. Hitler a folosit cu abilitate alte momente de criza si
aranjamente politico-diplomatice pentru a-si atinge telurile.
La Londra, primul ministru englez Neville Chamberlain a gandit
si el un plan pentru a evita razboiul si a pacifica Europa.
Desi nu a crezut in idealismul Societatii Natiunilor
premisele de la care a plecat in schitarea programului omului politic
britanic erau la fel de nerealiste ca si cele gandite la Berlin. Neville
Chamberlain a pornit de la ideea ca puterile invinse - in special Germania
- aveau nemultumiri justificate si ca acestea trebuiau
sa-si gaseasca rezolvarea. Existau sase milioane de
germani in Austria, a caror reunificare nationala era inca
interzisa de tratatele de pace din 1919, trei milioane de germani in
Cehoslovacia, ale caror dorinte nu fusesera consultate
niciodata, 350.000 germani si Danzig care voiau drepturi nationale.
Primul ministru englez credea ca odata satisfacute aceste
nemultumiri ale Germaniei, Hitler nu va fi numai multumit ci si
recunoscator. De aici s-a nascut politica de conciliere
promovata de Londra si Paris fata de Berlin in ceea ce
priveste criza austriaca si mai ales Cehoslovaca.
'Rezolvarea' crizei austriece de catre
Hitler a fost favorizata si de atitudinea Italiei fasciste. Mussolini
era preocupat de a-si consolida influenta in nordul Africii si
de a o castiga in Mediterana. In acest context el declara in
noiembrie 1937 ca 'Italia a obosit sa mai pazeasca
independenta Austriei' (9 ; 351), ceea ce insemna pentru Hitler calea
deschisa pentru anexarea Austriei. Cancelarul austriac Schuschnigg a
incercat sa se opuna proiectului nazist si sa organizeze un
plebiscit pentru a transa problema independentei sau anschluss-ului.
Hitler a cerut telefonic, prin ministrii sai cancelarului sa
anuleze desfasurarea plebiscitului. Disperat a cerut ajutor puterilor
occidentale care alta data au protejat independenta Austriei. A
primit raspunsuri glaciale. Desi acceptasera sub presiunile
germane anularea plebiscitului Goring, prin telefon, a cerut inlocuirea lui
Schuschnigg cu nazistul Scyss Inguart. In noaptea de 11-12 martie armata
germana a invadat Austria. Pe 12 martie din balconul primariei din
Linz, Hitler a anuntat incorporarea Austriei la Germania. Anschluss-ul
a fost ratificat de 97% din populatia celor doua tari. (9 ;
351) Democratiile s-au multumit doar sa protesteze.
Dupa rezolvarea crizei austriece Hitler s-a intors
catre Cehoslovacia. Acest stat aparut ca urmare a sistemului de
tratate de la Paris
in noul context de securitate era dezavantajat in raport cu Germania de
realitati geografice dar si politice. Geografice pentru ca dispunerea ei o separa de
aliatii care i-au garantat existenta. Germania o separa de
Franta, iar Polonia si Romania de Rusia Sovietica. Dintre vecini
doar Romania nu-i era ostila. Politice pentru ca Cehoslovacia
desi declarat stat national ara in fapt unul al
nationalitatilor. Dintre
acestea germanii sudeti erau cei mai activi in a se alipi la Germania.
Pe 12 septembrie, intr-un violent discurs pronuntat la Nurnberg, Hitler a
revendicat oficial sudetii. A doua zi germanii din Sudeti s-au
revoltat insa ordinea a fost restabilita rapid. Premierul britanic a
incercat sa depaseasca starea de criza prin doua
intalniri cu Hitler. Acesta din urma pluseaza si cere ocuparea
imediata a sudetilor deoarece populatia este complet
masacrata. Fapt neadevarat, insa Hitler a dorit sa sondeze
reactia militara a puterilor occidentale. Razboiul parea iminent.
In ultimul moment, Chamberlain a separat organizarea unei conferinte
internationale iar Mussolini l-a determinat pe Hitler sa accepte.
Cei patru lideri s-au intalnit la Munchen pe 29 septembrie
si au 'negociat', insa termenii au fost cei doriti de Hitler.
La ora 2 noaptea reprezentantii Cehoslovaciei au fost convocati de
premierii britanic si farncez si li s-a comunicat ca 'era o
sentinta fara drept de apel si fara o
posibilitate de modificare'. A doua zi Neville Chamberlain s-a intalnit cu
Hitler din nou si i-a spus: ' Sunt foarte multumit de
rezultatele obtinute ieri' (7 ; 147) Apoi, dupa o discutie
confuza despre dezarmare a propus semnarea unei declaratii 'care
sa arate ca s-a convenit asupra dorintei de
imbunatatire a relatiilor anglo-germane, ceea ce-ar fi in
favoarea unei mai mari stabilitati europene'.
La Paris si Londra s-a instaurat iluzia pacii.
Primii-ministri francez si britanic au fost primiti cu mare
entuziasm ca salvatori ai pacii. Franta si Anglia s-au
discreditat in ochii aliatilor est-europeni ca si in ochii unor
politicieni realisti care au preconizat ca aceasta pace va
disparea in trei luni.
Conferinta de la Munchen a parut unor oameni politici un nou
sistem de securitate bazat pe egalitate si incredere reciproca a
celor 4 mari puteri care dominau Europa. Dar pentru Hitler anexarea
sudetilor n-a fost decat o etapa pentru cucerirea intregii
Cehoslovacii. Acesta a incurajat Polonia pentru a incorpora regiunea Techen. Pe
2 octombrie 1938 colonelul Beck, ministrul de externe polonez, in ciuda
protestelor sovietice si franceze ocupa regiunea dorita. La
randul sau Ungaria obtine prin 'arbitrajul de la Viena' din 2 noiembrie
1938 sudul Slovaciei populat de unguri.
Lovitura de gratie care a pus capat definitiv
Cehoslovaciei a fost data in 15 martie 1939, Presedintele cehoslovac
Benis care se opunea secesiunii Slovaciei a fost chemat la Berlin si obligat
sa 'accepte' interventia germana care a avut loc in
aceeasi zi. Ulterior tara a fost transformata in
'protectorat al Boemiei si Moraviei' satelit al Ruch-ului.
Distrugerea Cehoslovaciei n-a avut efecte geopolitice ci
mai mult psihologice. N-a modificat raportul de putere in Europa. Dar din punct
de vedere al principiilor stabilite la Versailles, ocuparea si dezmembrarea
statului cehoslovac era un punct de cotitura pentru ca demonstra
ca Hitler nu tintea transpunerea in practica a principiului
autodeterminarii nationale ci dominatia continentului. El a
inglobat in Rech populatii nongermane incalcand principiul
autodeterminarii, in numele caruia ii fusesera tolerate toate
abuzurile unilaterale anterioare. Dupa ocuparea Cehoslovaciei si
revendicarea Coridorului Polonez, opinia publica occidentala nu mai
era dispusa sa tolereze noi concesii. Din acel moment, izbucnirea
celui de-al doilea razboi mondial a devenit doar o chestiune de timp. Noua
ordine si securitate internationala avea sa se
plamadeasca in focul celei de-a doua conflagratii mondiale.
BIBLIOGRAFIE
1. Bratianu Gheorghe I, Formule de organizare a
pacii in istoria universala, curs tinut la Facultatea de Filozofie
si litere a Universitatii Bucuresti, 1943-1947.
2. Iacobescu Mihai, Romania si Societatea
Natiunilor. 1919-1929. Bucuresti, 1988.
3.
Kissinger Henry, Diplomatia, Bucuresti, 1998.
4. Duroselle, J.B., Histoire diplomatique de 1959 a
nos jours, 7-e édition, 1978.
5.
Bendiner Elmer, A time for Angels. The Tragicomic History of League of Nations, New York,
1975
6. Lenin V.I., Opere complete, ed. a 2-a, vol. 41,
Bucuresti, 1965.
7. Taylor A.J.P., Originile celui de-al doilea
razboi mondial, Iasi, 1999.
8. Duroselle J.B., Histoire diplomatique de 1919 a nos jours. Cinquiéme
édition, Paris, 1971.
9. Milza Pierre, Berstein Serge. Istoria secolului XX. Sfarsitul 'Lumii
Europene'. (1900-1915), vol.I, Bucuresti, 1998.
