Razboaiele balcanice

Razboaiele balcanice

Balcani, termen cu care este desemnata Peninsula Balcanica, regiune la sud de raurile Kupa, Sava si Dunare, cuprinzand Albania, Bulgaria, Grecia, fosta Iugoslavie si Turcia europeana (Tracia). Infrangerea suferita in 378 d.Hr. la Adrianopol de imparatul roman Valens a deschis Peninsula Balcanica catre invaziile vizigotilor si aliatilor lor. Mai apoi popoare slave (precum sarbii) sau slavizate (precum bulgarii), convertite la crestinism, au intemeiat aici regate autonome. Prin luptele din Kosovo (1389) si Tarnovo (1393), turcii otomani au subjugat regatele Serbiei si Bulgariei, au luat in stapanire o mare parte a Balcanilor, iar in 1453 au pus capat Imperiului bizantin.
Batalia de la Mohacs (1526) a marcat o inaintare otomana in detrimentul regatului Ungariei, care se intindea in Croatia pana la Adriatica. Esecul care a urmat asediului Vienei (1683) a franat inaintarea otomana, dupa care a urmat o perioada lunga de tensiuni si confruntari cu austrieci si rusii. Tratatul ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi (1774), i-a recunoscut Rusiei drepturi asupra Crimeii si Ucrainei de sud si a marcat inceputul decaderii Imperiului otoman.

Problema balcanica

Decaderea Imperiului otoman a dat nastere 'problemei balcanice', adica a problemei privitoare la configuratia hartii europene a imperiului, care coincidea cu regiunea Balcanica. Telurile expansioniste rusesti si austriece s-au impletit cu nevoia de independenta a popoarelor crestine aflate sub dominatie otomana, care-si pastrasera identitatea culturala si religioasa; de-a lungul sec. XIX si pana la primul razboi mondial, Rusia si-a asumat postura de protectoare a slavilor ortodocsi impotriva Imperiului otoman (care a fost, in general, sustinut de Marea Britanie de pe pozitii antirusesti), impinsa atat de motive etnice si religioase, cat si din perspectiva strategica de a obtine accesul la Mediterana prin controlul asupra Stramtorilor sau a constituirii unei Bulgarii mari, care sa iasa la Adriatica.
In 1815 principatul Serbiei a obtinut autonomia, devenind apoi independent in 1856 dupa razboiul din Crimeea , atunci cand si Romania, formata in urma unirii principatelor Moldovei si Tarii Romanesti (1859), a obtinut independenta (1878). Un mic regat al Greciei se formase intre timp in 1830, dupa un deceniu de lupte. La randul sau, Bulgaria a devenit autonoma in 1878, an in care Bosnia-Hertegovina a trecut sub administratia Austro-Ungariei (de care a fost anexata in 1908).
Dupa ce razboaiele balcanice (v.), au limitat seculara dominatie turca pana la Edirne, dizolvarea Imperiului austro-ungar la sfarsitul primului razboi mondial a dus la formarea noului stat iugoslav, care i-a unit pe croati, sarbi si sloveni (1919). Datorita imposibilitatii de trasare a unor frontiere nete intre diferitele populatii, B. au ramas o regiune marcata de contraste politice, etnice si religioase (dintre croatii catolici si sarbii ortodocsi, dintre crestinii si musulmanii din Bosnia-Hertegovina, Macedonia si Kosovo) care i-au transformat intr-o prada usoara pentru totalitarismul nazi-fascist (ocupatia italo-germana in 1941-1942 si luptele partizane de mai tarziu, de eliberare). in perioada de dupa razboi statele balcanice din est au intrat in blocul comunist, Iugoslavia a trait experienta originala a titoismului (v. Tito), in timp ce Grecia (dupa un razboi civil dur), in 1947 a ancorat in frontul democratiilor occidentale.
Prin prabusirea sistemului sovietic in 1989, vechile framantari etnice si religioase au reizbucnit, marcand puternic tranzitia spre democratie, cu precadere in Iugoslavia (razboiul dintre republicile foste federale 1992-1995; reacutizarea cererilor autonomiste ale albanezilor din Kosovo; neintelegerile dintre Macedonia si Grecia). Atacurile Armatei de eliberare din Kosovo (1996-1997) au provocat in 1998 o dura contraofensiva sarba, care a cauzat numeroase victime civile si exodul populatiei albaneze.

Primul razboi balcanic

Imperiul otoman, slabit de razboiul din Libia cu Italia, a fost atacat pe 17.X. 1912 de Bulgaria, Serbia, Muntenegru si Grecia. invins, prin preliminariile de pace de la Londra, din 30.V.1913, a renuntat la toate posesiunile sale europene, in afara de o mica parte din Tracia.

Al doilea razboi balcanic

A fost provocat de impartirea Macedoniei intre invingatori. Bulgaria a fost atacata (VI. 1913) si invinsa de Muntenegru, Serbia, Grecia, Turcia si Romania. Pacea de la Bucuresti, din 10. VIII. 1913 a dat Dobrogea bulgara Romaniei, Salonicul Greciei si mare parte din Macedonia Serbiei, restituind si Edirne Turciei. balcanizare, termen care in limbajul politic indica o situatie de extrema faramitare politica si de gol de putere dintr-o regiune, dupa cum s-a intamplat in Europa dunareano-balcanica la sfarsitul primului razboi mondial, cand prezenta Imperiului austro-ungar a fost inlocuita de un mozaic de state mici, divizate pe plan intern si opuse unul celuilalt, deci prazi usoare pentru puterile vecine.

SURSA 02

Razboaiele Balcanice au fost doua razboaie in Europa de sud-est in 1912-1913 in timpul carora statele Ligii Balcanice (Bulgaria, Muntenegru, Grecia, si Serbia) intai au cucerit teritoriile otomane Macedonia, Albania si majoritatea Traciei, si apoi nu s-au inteles asupra impartirii teritoriilor cucerite.
Cadrul razboaielor se afla in incompleta aparitie a statelor nationale in ramasitele Imperiului Otoman in secolul al XIX-lea. Sarbii au obtinut importante teritorii in urma razboiului ruso-turc 1877-78, iar Grecia a obtinut Tesalia in 1881 (desi a pierdut o mica parte in favoarea Imperiului Otoman in 1897) iar Bulgaria (un principat autonom incepand cu 1878) a incorporat fosta provincie separata Rumelia Orientala (1885). Toate trei, impreuna cu Muntenegru, doreau teritorii aditionale din intinsele regiuni otomane cunoscute colectiv sub numele de Rumelia (vezi harta).
Tensiunile dintre statele balcanice legate de aspiratiile rivale in Macedonia si Tracia s-au potolit oarecum in urma interventiilor Marilor Puteri de la jumatatea secolului al XIX-lea, care vizau asigurarea unei mai bune protectii pentru crestinii majoritari, precum si pentru pastrarea status quo. Problema viabilitatii stapanirii otomane a fost insa din nou pusa dupa Revolutia Junilor Turci din iulie 1908 care l-a obligat pe sultan sa revina asupra constitutiei susupendate.
In timp ce Austro-Ungaria a profitat de nesiguranta politica otomana pentru a anexa oficial provincia otomana Bosnia-Hertegovina, pe care o ocupase inca din 1878, Bulgaria si-a declarat independenta completa (Octombrie 1908), iar grecii din Creta au proclamat unificarea cu Grecia, desi opozitia marilor puteri a impiedicat punerea in practica a ultimei actiuni.
Frustrata in nord de incorporarea Bosniei de catre Austro-Ungaria, cu cei 825 000 de sarbi ortodocsi (si mult mai multi sarbi si simpatizanti ai sarbilor de alte confesiuni), si obligata (martie 1909) sa accepte anexarea si sa rastranga demonstratiile anti-habsburgice printre grupurile nationaliste sarbe, guvernul acestei tari a privit catre fostele teritorii sarbe din sud, in special 'Vechea Serbia' (Sangeacul Novi Pazar si provincia Kosovo).
Initial sub incurajarea agentilor rusi, au fost incheiate o serie de intelegeri: intre Serbia si Bulgaria in martie 1912 si intre Grecia si Bulgaria in mai 1912. In octombrie acelasi an Muntenegru a incheiat de asemenea intelegeri cu Serbia si Bulgaria. Primul razboi balcanic a urmat imediat.
Razboaiele au fost un precursor important al primului razboi mondial, deoarece Austro-Ungaria s-a alarmat de cresterea teritoriului si statutului regional al Serbiei. Aceasta temere era impartasita de Germania, care considera Serbia un satelit al Rusiei. Cresterea puterii sarbesti a constribuit astfel la dorinta celor doua Puteri Centrale de a risca un razboi dupa atentatul de la Sarajevo asupra arhiducelui Franz Ferdinant al Austriei in iunie 1914.
Mai apoi, armata austro-ungara a luptat timp de trei ani pentru a reusi anexarea Serbiei si Muntenegrului, lucru reusit atunci cand Bulgaria, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman s-au alaturat Puterilor Centrale alaturi de Germania.
Urlanis a estimat in Voini I Narodo-Nacelenie Europi (1960) ca in razboaiele balcanice au fost 122 000 de morti in lupta, 20 000 morti in urma ranilor si 82 000 in urma bolilor.

SURSA 03

Primul razboi balcanic din 1912, marca hotararea popoarelor din Balcani (greci, bulgari, sarbi) de a imparti definitiv si ceea ce mai ramasese din partea europeana a Imperiului Otoman. Doar neintelegerea statelor balcanice asupra conditiilor de impartire a "prazii" a inlesnit iesirea cu pierderi putine a Turciei din aceasta criza fatala, ca si in multe alte cazuri din trecut. Astfel Turcia recucereste Adrianopolul si Tracia orientala. Tot acum se formeaza si statul independent albanez. La 28 noiembrie 1912 Albania se proclama independenta.
La 13 martie 1912, se incheie Tratatul de prietenie si alianta bulgaro-sarb la Sofia. Acest tratat constituie nucleul Aliantei Balcanice, indreptat impotriva Turciei.
La 29 mai 1912, se incheie la Sofia tratatul de alianta defensiva greco-bulgar.
La 6 octombrie 1912 are loc conventia politica si militara sarbo-muntenegreana, privind actiunile comune impotriva turciei.
La 9 octombrie 1912 Muntenegru incepe operatiunile militare impotriva Turciei.
La 17 octombrie 1912 Serbia declara razboi Turciei.
Primul razboi balcanic a avut loc intre 18 octombrie 1912 si 30 mai 1913.
La 18 octombrie 1912 incep ostilitatile in primul razboi balcanic: Bulgaria, Serbia, Grecia si Muntenegru impotriva Turciei.
La 26 octombrie 1912 insula Creta se uneste cu Grecia.
La 8 noiembrie 1912 trupele grecesti ocupa Salonicul. Batalia decisiva intre Grecia si Turcia are loc la Tenedos (azi insula turceasca Bozcaada) la 18 ianuarie 1913. La 26 noiembrie1912 armata bulgara incepe ofensiva impotriva Turciei la Ceatalgea si la 26 martie 1913 armatele bulgare cuceresc Adrianopolul.
Toate aceste lupte s-au incheiat prin tratatul de pace de la Londra din 30 mai 1913, intre Turcia si Alianta Balcanica.
In urma acestui tratat, Tracia rasariteana cu Adrianopolul se uneste cu Bulgaria, iar Macedonia se imparte intre aliati.
Al doilea razboi balcanic a avut loc in perioada 29 iunie - 10 august 1913, Serbia, Grecia, Muntenegru si Romania impotriva Bulgariei. Mai tarziu, diplomatia turca va reusi sa intre in razboi si ea impotriva Bulgariei.
Cauza celui de-al doilea razboi balcanic a fost nemultumirea celorlalte tari din peninsula Balcanica impotriva Bulgariei care obtinuse mai multe teritorii decat i s-ar fi cuvenit.
Tratatul de la Londra a creat neintelegeri printre aliatii din Balcani, in special intre Serbia si Bulgaria. Printre cauze a fost refuzul Bulagriei de a recunoaste pretentia Serbiei de influenta asupra unei parti a Macedoniei. In plus Serbia s-a simtit jignita ca nu a obtinut teritorii de-a lungul Marii Adriatice. Pe 1 iunie 1913 Grecia si Serbia au facut o alianta impotriva Bulgariei. La data de 29 iunie 1913 un general bulgar fara sa aiba acordul guvernului a atacat pozitiile defensive ale Serbiei, incepand astfel al doilea razboi balcanic. Guvernul bulgar a negat acest atac, dar pe 8 iulie Grecia si Serbia declara razboi Bulgariei. In urmatoarele doua saptamani Romania, Muntenegru si Imperiul Otoman intra in razboi impotriva Bulgariei.