|
|
|
Invazia Irakului din 2003 (denumita si Razboiul din Irak, Al Doilea Razboi din Golf si Al Treilea Razboi din Golf) a fost un razboi intre Irak si o coalitie de tari condusa de Statele Unite, care a rezultat in detronarea lui Sadam Husein.
In 1993, prin razboiul din Golf, Irakului i s-au impus o serie de sanctiuni din partea Natiunilor Unite care stabileau, printre altele, un embargou si obligatia ca toate armele de distrugere in masa sa fie distruse. Regimul presedintelui irakian de la acea vreme, Sadam Husein, s-a opus colaborarii cu inspectorii ONU, in ciuda consecintelor embargoului asupra populatiei, si a tuturor atacurilor la care era supusa tara de catre fortele britanice si americane.
Prin invazia Afganistanului din 2003, presedintele american George W. Bush a situat Irakul pe o asa-numita axa a raului, acuzand regimul lui Sadam Husein de a detine cantitati mari de arme de distrugere in masa, de a avea legaturi cu Al-Qaida, si de a fi un pericol iminent pentru Umanitate, bazandu-se pe presupuse informatii secrete.
In intreg procesul de inspectie al ONU, un grup de inspectori condus de Hans Blix, nu s-au gasit arme de distrugere in masa. Inspectorii au acuzat cu diverse ocazii Irakul, pentru ca nu colaborau cu acestia, desi nu considerau ca exista motive sa se gandeasca la existenta unor arme interzise. Acest argument a fost folosit de Bush, care a afirmat ca irakienii ii minteau pe inspectori. Surse din Consiliul de Securitate al ONU au afirmat mai tarziu ca daca Statele Unite nu ar fi atacat, in scurt de timp s-ar fi demonstrat ca Irakul nu avea nici o arma de distrugere in masa.
Dupa ce timp de luni intregi a presat Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite ca sa aprobe o rezolutie care sa sprijine invazia, lucru care nu a reusit sa il faca datorita lipsei de sprijin, Bush a facut o reuniune cu asa-numitul Trio al Azorelor (cu toate ca se referea la patru personalitati), format de el insusi, de Tony Blair, prim-ministrul Regatului Unit, José María Aznar, presedintele spaniol si prim-ministrul portughez Durao Barroso, pentru a anunta crearea unei aliante care avea scopul de a invada Irakul si de a-l detrona pe Hussein. Reactia opiniei publice mondiale a fost in general ostila, in special prin realizarea unor manifestatii mondiale contra razboiului din Irak, dar acestea nu au fost bagate in seama de alianta.
'Irak', spunea liderul irakian, 'nu are interes in razboi. Nici un functionar irakian, nici un cetatean irakian nu si-a exprimat cea mai mica dorinta de a intra in razboi. Intrebarea se adreseaza celeilalte parti: Oare nu incercati sa gasiti un pretext pentru a justifica un razboi in Irak?'
La 20 martie 2003 a inceput invazia coalitiei in Irak, care viola flagrant Dreptul International si care nu dispunea de aprobare din partea Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite.
Conflictul a fost de scurta durata, si cu daune minime pentru armatele invadatoare, datorita inegalitatii intre fortele implicate: consecinta a unui deceniu de embargo, Irakul a dus lipsa de aparare antiaeriana, iar armata si economia sa se aflau in conditii proaste. In timpul razboiului, armata irakiana nu a folosit nimic ce ar fi semanat cu o arma de distrugere in masa.
In procesul de invadare s-au produs multe pierderi civile. Printre imaginile cele mai difuzate s-a aflat fetita purtata in brate de bunicul sau cu picioarele distruse, insa au existat multe cazuri similare, care nu au fost atat de popularizate. Bombardamentele au fost indiscriminatorii si asa-numitele 'bombe inteligente' au demonstrat ca presupusa capacitate de a lovi doar obiectivele militare lipsea.
Multe gospodarii civile si cateva spitale au fost afectate de incendii. Cateva ambulante cu raniti civili au fost lovite de proiectile ale fortelor americane. In plus, muzee si edificii considerate a apartine Patrimoniului Istoric al Umanitatii au fost afectate de explozii si pradate de trupele nord-americane in mijlocul haosului si in timpul asediului si mai tarziu cucerirea Bagdadului. In timpul preluarii controlului intrarilor in orase, trupele americane au ucis zeci de cetateni irakieni neinarmati in inchisorile special create pentru irakieni.
Invadatorii au intrat in orase fara cea mai mica grija asupra populatiei civile, tragand in tot ceea ce misca. Cameramanul de televiziune José Couso, de la televiziune spaniola TeleCinco a fost ucis de catre un tanc american, cand acesta filma terasa Hotelului Palestina. Guvernul spaniol format de Partidul Popular a refuzat sa ceara explicatii Statelor Unite sau sa inceapa o investigatia a celor intamplate.
Trupele britanice, insarcinate cu controlul sudului tarii, nu au avut remuscari cand au intrat in gospodariile civile irakiene cu caini antrenati, violand traditiile tari si umilind locuitori acelei regiuni, in special locuitorii Basorei.
Dupa distrugerea statului irakian, SUA si-a proclamat victoria. Prima cerinta a fortelor ocupante a fost dizolvarea armatei si politiei irakiene, lucru care a provocat grave probleme de insecuritate.
Asa a inceput ocuparea Irakului de catre coalitia internationala.
