Influenta factorilor de mediu asupra organismelor vii

Factorii geologici

SOLUL

Solul are foarte multe difinitii, fiecare semnificind ceva anume. Una din ele este urmatoarea: SOLUL este materialul fragil si afinat care acopera intr-un strat subtire toata suprafata scoartei terestre. Fara el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei si florei. De aici deducem faptul ca solul depinde mult de forma de relief deasupra carei se afla.

Constructia de baza a formelor de relief este creata de catre forte ce actioneaza in interiorul Pamintului. Aceste procese extraordinare produc zilnic schimbari in aceasta structura de baza, o deformeaza in mod continuu.

ROCA este un agregat mineral natural din structura scoartei terestre

Factorii geografici :latitudinea,altitudine,longitudinea

Factorii fizici

Factorii de vegetatie sunt elemente ale mediului naltural care intervin activ in viata plantelor. Cerintele plantelor fata de factorii de vegetatie variaza mult de la o specie la alta sau hibrid, precum si pe faze de vegetatie. In ultimul timp factorii de vegetatie sunt numiti tot mai frecvent si factorii ecologici.
Lumina ca factor de vegetatie
Lumina are un rol deosebit pentru viata plantelor. Prin lumina, energia soarelui se integreaza in planta sub forma de energie potentiala. Lumina conditioneaza desfasurarea procesului de fotosinteza, aparitia organelor florale, inflorirea, fructificare, rezistenta la cadere. Energia luminoasa este absorbita de clorofila, care, prin procesul de fotosinteza, transforma bioxidul de carbon luat din frunze si apa absorbita de catre radacini, in monozaharide.
In procesul de fotosinteza este folosita numai 1-5% din cantitatea de energie luminoasa care vine de la soare variind in functie de speciesau hibrid cultivat.
Lumina influenteza viata plantelor prin intensitate, claitate si durata de iluminare.

Intensitatea luminii
Lumina puternica influenteaza favorabil infratirea, fecundarea, fructificarea, rexistenta la cadere, calitatea cerealelor, continutul de zahar si amidon si are contributie importanta la colorarea si gustul frunctelor.
Exista si culturi la care o oarecare umbrire este favorabila, ca de exemplu inul si canepa de fuior, acestea fiind culturi care se seamana des, plantele crescand mai inalte si formand fibre mai subtiri si mai rezistente.

Calitatea luminii
Compozitia spectrala a luminii prezinta importanta pentru sinteza diferitelor substante. Razele rosii si galbene contribuie la sinteza dratilor de carbon, iar cele albastre la sinteza hidrantilor de carbon iar cele albastre la sinteza proteinelor.
Durata iluminarii
Reprezinta numarul de ore pe zi, cat plantele sunt expuse la lumina.
La ecuator, zilele sunt egale cu noptile si au aceeasi durata tot timpul anului. Trecand de la ecuator spre poli, zilele devin din ce in ce mai lungi vara si din ce in ce mai scurte iarna. Plantele s-au adaptat la aceste conditii de lumina, fenomentul purtand denumirea de fotoperiodism.
Ca urmare, se deosebesc:
*plante de zi scurta;
*plante de zi lunga;
*plante indiferente.
Prin procesul de ameliorare a plantelor, au fost create soiuri si hibrizi pentru aceeasi specie, dar care au comportare diferita la durata zilei.

Caldura.
Pe tot parcursul perioadei de vegetatie, in sol si la suprafata solului, plantele au nevoie de o anumita cantitate de caldura pentru desfasurarea proceselor vitale: respiratie, transpiratie, fotosinteza, absorbtia apei.
La temperaturi scazute, radacina plantelor absoarbe greu apa si elementele chimice nutritive si nu cresc. Aceeasi situatie se intalneste si cand temperaturile din sol nu sunt prea ridicate.
Fotosinteza se desfasoara la temperaturi cuprinse intre 1 - 50(C, intervalul optim pentru majoritatea plantelor fiind de 25 - 30(C. La 35(C, fotosinteza scade brusc iar la 50(C inceteaza.
c. Apa

Apa participa direct sau indirect la toate procesle e fiziologice si biochimice care se petrec in planta, participa la sinteza materiei organice din frunze, transporta elementele chimice din sol la frunze si in acelasi timp, contribuie la mentinerea unei temperaturi relativ constante in planta.
Dupa rasarire prezenta apei este necesara atat in sol cat si in aerul atmosferic din jurul plantelor, in tot cursul perioadei de vegetatie, in cantitati ce variaza in functie de planta, conditiile de sol si clima.
Cantitatea de apa ahbsorbita de catre plante este cu mult mai mare decat cea necesara proceselor de nutritie.

Factorii mecanici

Miscarile aerului
Aerul se deplaseaza prin miscari verticale si orizontale. Cauza deplasarii o reprezinta incalzirea diferita a suprafetei terestre.Miscarile verticale pot fi ascendente, cel c se produc in zonele permanente de minima presiune, dar pot fi si descendente - in zonele permanente de maxima presiune. Cele mai cunoscute miscari verticale sunt asa-numitele calme ecuatoriale. Acestea sunt miscari ascendente. Miscarile orizontale ale aerului se numesc vanturi si se produc din cauza diferentei de presiune dintre doua zone. Vantul deplasarea orizontala a aerului dintr-o zona cu presiune ridicata intr-o zona cu presiune joasa. Vantul are anumite caracteristici, printre care mai importante sunt:directia (dinspre care bate);intensitatea (viteza cu care sufla);instrumentele de masurare folosite sunt girueta si anemometrul. Girueta masoara directia vantului, iar anemometrul intensitatea.Exista vanturi permanene, vanturi periodice si vanturi neregulate.Vanturile permanente bat tot timpul anului. Se formeaza intre zonele de maxima presiune permanenta si intre cele de minima presiune permanenta. Datorita miscarii de rotatie, aceste vanturi sunt abatute de la directia lor normala (spre sud sau spre nord. Astfel, sunt deplasate spre dreapta in emisfera nordica si spre stanga in emisfera sudica (raportarea se face la directia de deplasare. Vanturile permanente sunt: alizeele, vanturile de vest si vanturile polare.Alizeele sunt vanturi regulate care se formeaza intr maximele tropicale si minimele ecuatoriale. Ele bat intre 300 si 50 latitudine nordica si sudica. In timpul verii, alizeele bat intre 400 si 120 latitudine.
Vanturile pot avea si efecte negative: distrug cladiri sau culturi agricole, atunci cand sunt pra puternice, sau pot favoriza secetei.

Curentii si valurile mareelor

Odata cu ridicarea si coborarea apei pe verticala au loc si miscari laterale sau orizontale, cunoscute sub numele de curenti mareici, care sunt foarte diferiti de curentii obisnuiti ai oceanelor. In timpul perioadei de retragere, apa este caracterizata prin calm, odihna, si este conoscuta sub numele de "apa lenesa". Un curent care se indreapta spre tarm sau in susul apei unui rau poate fi numit flux si ar putea provoca inundatii, iar unul care se indeparteaza in largul unei mari sau unui ocean, sau curge in directia apei unui rau, reflux.

La diferite intervale de timp, giganticele valuri care apar la marile cu deschidere la ocean, numite si valuri mareice, lovesc malurile cu o forta uriasa, provocand pierderi de vieti omenesti si pagube materiale. Aceste valuri nu sunt provocate de fenomenul mareic natural, ci de cutremure, eruptii vulcanice din adancurile oceanelor si serioase tulburari ale atmosferei.

Alt fenomen relatat este "The Seiche", care apare de obicei in lacuri sau mari fara deschidere la ocean, cum sunt San Francisco Bay din California si Lake Geneva din Elvetia. La suprafata apei se observa modificarea nivelului acesteia, care variaza intre cativa centimetri si mai multi metri, posibil din cauza presiunii atmosferice sau, uneori, ca rezultat al unui soc seismic produs la mare departare. In ultimul caz, fenomenul are efect intarziat, valurile ajungand minute, chiar ore mai tarziu.

 Miscarile apei

Raurile Cele mai mari 15 rauri duc 1/3 din scurgerea globala de apa pe continente. Cel mai lung e Nilul iar debitul cel mai mare il are Amazonul.

Curgerea raurilor este foarte diferita in functie de panta, configuratia albiei (rugozitate, forma, adancime etc.) si de alti factori. Viteza de parcurs variaza pe diversele sectiuni si este importanta de cunoscut, mai ales pentru a putea prezice pozitia la un moment dat a unei unde de viitura sau de poluare.

In cadrul aceluiasi rau, apa nu curge cu viteza uniforma, ci lent spre fund si maluri si mai rapid spre suprafata si mijloc. Dar de regula curgerea nu e laminara ci turbulenta iar variatiile de panta, latime, adancime a albiei, pragurile si obstacolele si alti factori determina o curgere de mare complexitate si variabilitate, incluzand vartejuri, bulboane, zone de contracurent sau cvasistationare alternand cu repezisuri. Acest fapt la randul sau determina o variatie spatiala si temporala a albiei raului si curgerii apei

Lacuri, elestee, mlastini, lagune, mari

Intinderile de apa dulce sunt extrem de variate ca dimensiuni,amplasare si compozitie chimica. Echilibrul existent aici intre fauna si flora este foarte fragil.Viata din apele dulci a evoluat atat din mari, cat si de pe uscat. Majoritatea animalelor care traiesc in apa dulce, inclusiv pestii si micile nevertebrate, precum protozoarele si hidrele, au evoluat in mare si au patruns in apa dulce prin sistemele de rauri. Insectele, paianjenii si unele moluste au colonizat apa dulce provenind de pe uscat.

De la balti pana la lacuri, de la mlastini pana la lagune , intinderile de apa statatoare au cele mai variate dimensiuni. Ele se intalnesc pe toate continentele,la orice latitudine si altitudine. Chiar si cel mai mic iaz adaposteste o flora si o fauna foarte sensibile la elementele mediului extern (compozitia chimica a apei si a solurilor invecinate, lumina, temperatura.). Studiul acestor organisme si al interactiunilor lor cu mediul, un fel de ,,oceanografie a lacurilor", se numeste limnologie.

Factorii chimici  

Salinitate

Fata de apele interioare, care ocupa abia 0,2/10 din suprafata planetei noastre, marilor si oceanelor le revine cam 7/10 din aceasta suprafata. Ele formeaza un mare tot independent a carui configuratie a variat mult in decursul timpului.
Cea mai caracteristica insusire a apei marine o constituie salinitatea ei.
Apa marina este o solutie de saruri si gaze de natura chimica foarte variata. In acest sens, exista mari deosebiri intre cele din largul oceanelor, mult mai stabile in compozitia lor si apele marilor tarmurene, ale mediteranelor, ale marilor interioare. Salinitatea medie a oceanelor este de 35%, variatiile obisnuite fiind cuprinse intre 33-37%. Agentii principali ce produc variatii de salinitate sunt pe de o parte evaporatia, care determina cresterea salinitatii; pe de o alta parte aportul apelor dulci (rauri, fluvii, topirea zapezilor si a gheturilor) care scade salinitatea.
Pentru marile regiuni oceanice, salinitatea variaza la suprafata cu latitudinea. Dar, la latitudini egale, salinitatea este mai mare in emisfera sudica decat in cea nordica. La latitudini mari, salinitatea mica se explica prin topirea gheturilor, care aduce in zonele polare cantitati considerabile de apa dulce. Salinitatea scade usor in zona ecuatoriala propriuzisa, cu ploi si ceturi frecvente.
Ca si pentru temperatura, se admite ca existenta vietii marine este posibila intre cifre de salinitate minima si maxima. Salinitatea intervine in fiziologia organismelor prin influenta mecanismului osmoreglator. Contrar organismelor pelagice, foarte sensibile la variatiile de salinitate, varietatile bentonice par destul de indiferente la asemenea variatii.

Substantele minerale din sol: Solul contine substante nutritive sub forma de :
-Macroelemente(Na, K, Mg, Fe,Ca)

-Microelemente(Za, Cu, Mn,B, Cl)

care pot actiona ca factori de regim sau ca factori limitanti astfel unele palnte de dezvolta pa soluri acida pH > 0(muschiul Sphagnum)

Oxigenul

Intra in compozitia aerului in proportie de 21%. In lumea vie,oxigenul are rol in respiratie. In functie de modul in care respira organismele se clasifica astfel:aerobe si anaerobe. La unele specii acvatice apar adoptari care constau in dezvoltarea unor trasaturi care permit folosirea oxigenului. Datorita miscarii oxigenului,unii pesti au pe langa respiratia branhiala si respiratie intestinala si prin vezica gazoasa(inotatoare).

Exometabolitii sunt substante rezultate in urma activitatii metabolice a organismelor. Dupa insusirile pe care le au,pot fi:

a)     atractanti-au rolul de a atrage indivizii din aceiasi specie sau din specii diferite si sunt reprezentati de substante organice eliminate in apa sau in aerul atmosferic.

b)     Repeletii-au rolul de a respinge;