|
|
|
Teoria despre populatie este acea incercare teoretica ce are ca obiect studiul si explicarea evolutiei fenomenelor demografice, prin conditionarea lor de catre factorii economici, sociali, culturali, biologici etc., precum si punerea in evidenta a consecintelor si implicatiilor pe care le genereaza fenomenele demografice in evolutia lor.
In linii foarte generale, teoriile despre populatie se pot reduce la doua tipuri fundamentale: teorii ce considera cresterea populatiei ca factor al cresterii economice si cele ce considera cresterea populatiei ca obstacol al cresterii economice si al ridicarii nivelului de trai. Teoriile despre populatie inspira, la randul lor, politicile populatiei sau politicile demografice.
Principala teorie clasica asupra populatiei o constituie malthusianismul (Thomas Malthus, 1 766 - 1 834, economist si teolog britanic). Potrivit acesteia, populatia ar creste in progresie geometrica, in timp ce masa mijloacelor de subzistenta ar creste in progresie aritmetica. Dezechilibrul creat ar face necesara interventia obstacolelor represive (obstacole ce se opun cresterii populatiei si o readuc in echilibru cu masa mijloacelor de subzistenta: foamete, epidemii si razboaie). De asemenea, Malthus pune accent si pe asa-numitele obstacole preventive, ce pot frana cresterea naturala a populatiei. Principalul astfel de obstacol il reprezinta "retinerea morala", concretizata fie in amanarea si, chiar, suprimarea casatoriei, fie in abstinenta practicata in timpul casatoriei. Teoria malthusiana a generat numeroase polemici si critici, in principal invocandu-se faptul ca economistul englez a ignorat determinarea social-istorica a saraciei si a miscarii populatiei, acordand un prea exagerat rol factorilor naturali.
Dintre teoriile cu cea mai mare raspandire astazi (in ultimele decenii), mentionam: teoria tranzitiei demografice, teoria optimului demografic si teoria populatiei stationare.
Teoria optimului demografic pune in acord, cu ajutorul unor strategii de lunga durata, optimizarea cresterii economice cu un numar "optim" al populatiei. Populatia optima reprezinta acel numar al persoanelor socotit optim pentru o tara, in raport cu suprafata respectivei tari, cu resursele existente, cu gradul ei de dezvoltare.
Teoria populatiei stationare reprezinta o varianta a celei anterior mentionate. Aceasta teorie mai poarta numele de teoria ritmului zero de crestere a populatiei.
Tranzitia demografica cuprinde cinci faze. In esenta, principala trasatura o constituie scaderea mortalitatii, urmata de scaderea natalitatii. In intervalul ce separa scaderea mortalitatii de inceputul scaderii natalitatii are loc o crestere rapida a populatiei, insa de scurta durata.
