Parcurgerea golurilor subterane - speologie

1 Coborirea pe coarda

Pentru coborirea verticalelor vom folosi in marea majoritate a cazurilor coarda. Chiar atunci cind verticala este echipata cu scarita, vom avea montata, in paralel cu scarita, coarda de asigurare pe care vom putea cobori.

Coborirea sau rapelul pe coarda, se va face numai cu dispozitive mecanice: coboritoarele (vezi cap. 1.9.1). Sa presupunem ca ne aflam pe marginea unui put pe care dorim sa-l coborim. Prima operatie care trebuie executata este asigurarea prin intermediul lonjei in amaraj, mina curenta sau balustrada. Apoi vom introduce coarda, mai intii in coboritorul fixat prin intermediul unei carabiniere cu surub de veriga rapida a hamului, apoi in carabiniera de frinare, de asemenea cu surub. Intram in pozitia de rapel, solicitind coboritorul, verificam daca pozitia coboritorului este corecta, eliberam lonja de asigurare si putem incepe rapelul. In timpul rapelului mina dreapta se afla pe coarda inaintea carabinierei de frina, iar mina stinga, tot pe coarda, in urma coboritorului sau pe coboritor, folosindu-ne in acelasi timp picioarele pentru a ne indeparta de perete. Viteza de coborire trebuie sa fie constanta si moderata, deoarece la o viteza prea mare se pot produce arsuri ale miinilor si ale corzii. Eventualele opriri se vor face lin pentru a nu introduce socuri in coarda, amaraje, etc.

1.1 Controlul vitezei de coborire si blocarea coboritorului

La coboritorul cu role controlul vitezei se face cu mina dreapta in care tinem coarda dinaintea carabinierei de frina, miscind-o in plan vertical. 'Pentru o oprire temporara putem bloca coboritorul cu ajutorul unei semichei (vezi fig. 1.1 a) , trecind coarda peste virful coboritorului tinind totusi coarda cu una din miini, iar pentru o oprire mai indelungata sau pentru a ne putea folosi de ambele miini, coboritorul poate fi imobilizat cu o cheie de blocare (vezi fig. 1.1 b) Aceasta se realizeaza trecind prin carabiniera cu care este prins de ham coboritorul, o bucla de coarda din portiunea cuprinsa intre coboritor si carabiniera de frina, pe care o trecem peste virful coboritorului. Pentru cei mai putin obisnuiti cu folosirea cheii de blocare este recomandat ca inaintea acesteia sa se faca o semicheie, pentru a evita pericolul unei caderi, in cazul scaparii corzii din mina la deblocare.

Deci, NU da drumul corzii din mina in timpul rapelului (fig. 1.1e)!

La coboritorul tip rack viteza este influentata de numarul de bare folosite. Pentru o oprire temporara, coboritorul rack se blocheaza trecind coarda peste virful coboritorului, printre coarda ce iese din coboritor si coboritor. Pentru o blocare totala se trece coarda peste virful coboritorului, printre coboritor si coarda, dupa care se procedeaza similar ca in cazul coboritorului cu role (fig. 1.1d).

1.2 Trecerea fractionarilor, devierilor, nodurilor si trecerea din coboritor in blocatoare

Fractionarea, Pentru trecerea unei fractionari se procedeaza in felul urmator:

se coboara pina ce coboritorul ajunge in dreptul amarajului;

in cazul in care amarajul este foarte aproape de verticala rapelului se blocheaza coboritorul cu o semicheie. (In cazul in care fractionarea este decalata, ne vom opri cind coboritorul este putin sub nivelul amarajului, vom bloca coboritorul cu o cheie de blocare, tragindu-ne apoi, de coarda pe care am venit, pina la amaraj.);

se va introduce carabiniera lonjei scurte in amaraj, se deblocheaza coboritorul si se continua rapelul pina cind raminem suspendati in lonja;

se introduce carabiniera lonjei lungi pe coarda de deasupra amarajului;

se scoate coboritorul, se monteaza sub amaraj si se blocheaza cu o cheie;

folosindu-ne de pereti sau de bucla corzii de deasupra amarajului, in care putem calca, detensionam lonja scurta si scoatem carabiniera din amaraj;

raminem suspendati in coboritor, desfacem cheia de blocare si verificam daca rapelul decurge in conditii normale;

daca totul este in regula scoatem si carabiniera lonjei lungi din bucla corzii si continuam rapelul. (Atentie! in cazul in care am uitat acest ultim lucru, si am coborit pina cind am ramas suspendati in lonja lunga, vom fi nevoiti sa folosim blocatoarele pentru a o desface.)

Devierea. Trecem unei devieri se face mult mai usor si anume:

se coboara pina la deviere;

se imobilizeaza coboritorul cu o cheie sau o semicheie;

daca exista pericolul ca scapind devierea din mina sa nu o putem recupera, atunci vom introduce carabiniera uneia din cele doua lonje in carabiniera devierii;

scoatem carabiniera devierii de pe coarda, de sub coboritor si o montam deasupra acestuia;

scoatem carabiniera lonjei, deblocam coboritorul, daca am facut aceste operatii si continuam coborirea.

Nodul. Cind coarda cu care a fost echipat un put s-a dovedit a fi prea scurta si a trebuit inadita cu alta vom fi nevoiti sa trecem un nod. Iata ce avem de facut:

cu putin inainte de a ajunge la nod vom scoate coarda din carabiniera de frina si continuam rapelul pina ce coboritorul va ajunge la nod;

se monteaza blocatorul cu miner sau fara (este numit de marea majoritate a speologilor "poignec') de care este prinsa pedala si carabiniera lonjei lungi;

ajutindu-ne de pedala ne vom ridica si vom monta blocatorul de piept;

eventual, fara a fi obligatoriu, se va introduce carabiniera lonjei scurte in bucla nodului de jonctiune;

se scoate coboritorul, se monteaza sub nod si se imobilizeaza cu o cheie de blocare;

se scoate blocatorul de piept, apoi si celalalt, se desface cheia de blocare a coboritorului si se continua rapelul.

O alta varianta de trecere a nodului, mai rapida, dar care cere un exercitiu indelungat, este urmatoarea:

ajunsi la nod, cu carabiniera de frina scoasa, se monteaza poignee-ul, de data aceasta cu lonja scurta fixata de acesta;

se fixeaza lonja lunga in bucla nodului; .

calcind in pedala, detensionam coboritorul si scoatem coboritorul de pe coarda;

ne lasam suspendati in lonja scurta, montam coboritorul sub nod si il blocam;

schimbam lonjele intre ele, calcind in pedala;

ne lasam in coboritor, scoatem poignee-ul, apoi lonja din bucla nodului si continuam coborirea.

Trecerea din coboritor in blocatoare. Daca din vreun anumit motiv sintem obligati sa urcam, inainte de a ajunge la baza verticalei, vom proceda astfel:

imobilizam coboritorul cu o cheie de blocare;

montam blocatorul cu miner pe coarda si ne asiguram cu lonja lunga in carabiniera blocatorului;

ne ridicam in pedala si montam blocatorul de piept intre blocatorul cu miner si coboritor;

suspendati in blocatorul de piept desfacem cheia de blocare, scoatem coboritorul de pe coarda si incepem urcarea.

2 Urcarea pe corda

Urcarea pe coarda a verticalelor se face folosind dispozitivele mecanice numite blocatoare.

Cele mai utilizate metode de urcare folosesc doua blocatoare, existind insa si tehnici care folosesc trei blocatoare. Principiul de urcare consta in culisarea si blocarea alternativa a blocatoarelor in functie de solicitare.

Insusirea tehnicii de urcare se face la exterior, exersind toate manevrele ce trebuie cunoscute pentru depasirea tuturor obstacolelor ce pot aparea in subteran (trecerea din urcare in coborire, pasaje de nod, fractionari, devieri).

Tehnica va fi perfectionata in asa fel incit sa nu duca la obosirea bratelor, picioarelor, corpului. Acest lucru il vom evita printr-o buna reglare a:

harnasamentului;

lungimii pedalei si a lonjelor;

solicitarii musculare (incepatorii sint tentati sa foloseasca forta bratelor mai mult decit este necesar).

Vom enumera cu titlu informativ metodele de urcare pe coarda folosite in lume, urmind a descrie numai metodele cele mai folosite la noi in tara.

Metoda DAD. Cunoscuta si sub denumirea de 'Frog' (adica 'broasca') este, daca nu cea mai folosita din lume, in mod sigur cea mai folosita din Europa. Este o metoda inventata de francezi si foloseste doua blocatoare, unul la piept, iar celalalt cu miner si pedala pentru picior.

Metoda 'mersului pe coarda'. Sau dupa denumirea americana 'rope walking'. Foarte folosita in America de Nord, pretindu-se foarte bine pentru avenele cu puturi foarte adinci, largi si surplombante. Este o metoda foarte rapida si usoara de urcare, insa greoaie in cazul unor retele cu puturi suprapuse sau cu multe fractionari. Foloseste trei blocatoare, doua la picioare, unul la umar si, eventual, o centura de piept prevazuta cu o cutie cu rola pentru a mentine coarda cit mai aproape de corp.

Metoda Jumar. Una din primele metode folosite cu rezultate multumitoare. Utilizeaza doua blocatoare cu miner, ambele prevazute cu pedala pentru picior.

Metoda Texas. Foloseste doua blocatoare cu miner, cel de sus atasat prin intermediul unei lonje la ham, lonje ce trece prin carabiniera vestei, iar cel de jos prevazut cu o pedala.

Metoda Mitchell. Asemanatoare metodei Texas, avind insa pedala si la blocatorul de sus si in plus vesta este prevazuta cu o cutie de piept ('chest box').

Metoda 'camei flotante'. 'Floating cam' este o metoda asemanatoare metodei DAD, dar care in plus foloseste si un blocator de picior.

2.1 Metoda DAD

Este metoda cea mai indicata pentru urcarea verticalelor din pesterile si avenele din tara noastra (fig. 2.1). Echipamentul necesar este urmatorul:

hamul;

vesta sau centura de piept;

lonja scurta si lonja lunga;

blocatorul de piept. Ideal este ca acesta sa fie Croll, insa se pot folosi si blocatoarele Petzl Ascension, Petzl Basic sau Jumar;

blocatorul cu miner (poignee). Poate fi Petzl Ascension, Basic sau Jumar;

pedala blocatorului cu miner.

Croll-ul este prins in veriga hamului si in centura de piept, astfel incit sa stea cit mai aproape de corp. Pentru a putea desface cit mai repede Croll-ul, incomod in pasajele orizontale, este bine ca acesta sa fie prins de centura de piept prin intermediul unei mici verigi rapide. In blocatorul cu miner este fixata pedala, cu ajutorul unei carabiniere cu surub de care se prinde si lonja lunga. Bucla pedalei trebuie sa fie suficient de larga pentru a putea introduce ambele picioare.

Inaintarea se face impingind blocatorul cu miner, evident in sus, o data cu flexarea picioarelor sau a piciorului, greutatea fiind preluata de Croll. Apoi ne ridicam calcind in pedala, calciiele sa fie cit mai sub sezut, folosindu-ne de forta picioarelor si nu a miinilor! Pentru a evita ridicarea corzii o data cu blocatorul de piept, acesta va fi tinuta de catre un coechipier sau in lipsa acestuia va fi tinuta pe primii metri cu mina stinga de sub blocatorul pe piept, iar apoi data pe dupa laba piciorului din pedala, in caz ca ne folosim numai de un picior, iar daca ne folosim de amindoua, coarda va fi tinuta intre virfurile picioarelor.

In cazul in care coarda este aproape de perete, vom introduce in pedala un singur picior iar cu celalalt ne vom departa de perete, inaintarea facindu-se in acest caz pe o coarda usor oblica, ceea ce usureaza inaintarea.

2.2 Metoda 'mersului pe coarda'

Cum spuneam, este o metoda recomandata pentru puturile largi, lungi si nefractionate (fig. 2.2). Echipamentul folosit:

ham;

centura de piept prevazuta cu cutie de piept cu rola;

lonja scurta si lonja lunga;

blocator de umar (Jumar sau Petzl Ascension);

doua blocatoare de picior (Gibbs, Petzl Basic, Economy TSA sau Aphanicc E.M.S). (Economy TSA si Aphanice E.M.S. sint blocatoare asemanatoare blocatorului Petzl Basic, Aphanice E.M.S. fihid special conceput pentru a fi montat numai la glezna);

o pedala pentru blocatorul de genunchi.

Blocatorul de umar este acelasi lucru cu blocatorul cu miner de la metoda DAD; de el se fixeaza lonja lunga. Unul dintre blocatoarele de picior este fixat prin intermediul unei chingi de glezna unuia dintre picioare, de regula de glezna piciorului mai slab (piciorul drept), iar celalalt in dreptul genunchiului celuilalt picior, fiind prevazut in plus cu o pedala. Pentru a fi cit mai aproape de coarda, aceasta va fi trecuta prin cutia de piept.

Inaintarea se face ca si cind am urca pe o scarita. Daca insa nu exista un coechipier in urma noastra care sa ne tina coarda, vom avea de facut o manevra in plus, respectiv de a ne apleca si a trage coarda prin ultimul blocator.

La aceasta metoda se pot folosi in locul blocatoarelor Gibbs, blocatoarele Bogibbs mult mai usor de montat pe corda datorita unei degajari in corpul blocatorului ce permite acest lucru, dar foarte greu de scos de pe o coarda tensionata.

2.3 Trecerea fractionarilor, devierilor si nodurilor si trecerea din blocatoare in coboritor

Fractionarea. Depasirea unei fractionari se face astfel:

urcam pe coarda pina cind blocatorul cu miner ajunge foarte aproape de nod, dar NU pina in nod, caci altfel va fi foarte greu de scos de pe coarda. In cazul metodei 'mersului pe coarda' pina la o distanta care sa ne permita introducerea lonjei scurte in amaraj;

folosindu-ne de pedala, introducem carabiniera lonjei scurte in carabiniera amarajului sau in bucla nodului, nu in placheta, si scoatem blocatorul de piept de pe coarda;

mutam blocatorul de piept deasupra fractionarii. De retinut ca blocatorul de piept este intotdeauna primul blocator care se muta pe coarda de deasupra amarajului[1];

se muta apoi si blocatorul cu rniner (sau celelalte blocatoare), avind grija ca lonja lunga sa nu fie rasucita in jurul corzii pe care tocmai o parasim;

se fac citeva miscari de urcare pina cind coarda preia toata greutatea corpului, dupa care se scoate lonja scurta din amaraj si se continua urcarea.

Devierea, Pentru depasirea unei devieri ordinea operatiilor este urmatoarea:

urcam pina cind primul blocator intilneste carabiniera devierii;

se scoate carabiniera devierii de pe coarda si se monteaza in urma ultimului blocator. Eventual, in cazul in care bucla devierii este lunga, si deci greu de recuperat in cazul scaparii acesteia, vom introduce carabiniera lonjei scurte in carabiniera devierii;

se continua urcarea.

Nodul. Pentru depasirea nodului in siguranta trebuie respectate urmatoarele faze:

urcam pina ce primul blocator ajunge pina aproape de nod, dar nu pina la el;

prindem carabiniera lonjei scurte in bucla nodului (daca nodul este accidental si nu poate fi desfacut, fixam carabiniera pe coarda deasupra nodului);

trecem primul blocator, cel mai de sus, deasupra nodului;

facem o miscare de inaintare, dupa care trecem deasupra nodului si celelalte blocatoare;

scoatem lonja scurta si continuam inaintarea.

Trecerea din blocatoare in coboritor. Din anumite motive se pot ivi astfel de situatii si pentru a le putea face fata trebuie sa cunoastem urmatoarele operatii:

se monteaza coboritorul si se imobilizeaza cu o cheie de blocare;

aducem blocatorul cu miner cit mai aprope de blocatorul de piept;

ne ridicam in pedala, scoatem blocatorul de piept si ne lasam in coboritor;

scoatem si blocatorul cu miner, desfacem cheia de blocare si incepem coborirea.

In cazul folosirii metodei 'mersului pe coarda' ordinea operatiilor este urmatoarea:

se scoate blocatorul de la genunchi;

se monteaza coboritorul si se blocheaza cu o cheie de blocare;

se scoate blocatorul de la piept folosind blocatorul de la glezna;

ne lasam in coboritor si scoatem si blocatorul de la glezna;

se desface cheia de blocare de pe coboritor si se continua rapelul.

3 Pendularile in abordarea galeriilor suspendate

Exista cazuri cind trebuie sa abordam anumite galerii care apar pe parcursul unui put. Daca peretele nu ne ofera o brina pe care sa putem ajunge la galerie montind o balustrada, vom aborda-o prin pendulare.

Pentru crearea miscarii de pendul, speologul isi va bloca coboritorul, apoi se va deplasa cu picioarele pe perete descriind arcuri din ce in ce mai mari. El va trebui sa controleze miscarile astfel incit sa nu se dezechilibreze, iar coarda sa nu se frece de perele.

Ca si in cazul fractionarilor decalate, blocarea coboritorului trebuie facuta putin sub nivelul galeriei pe care dorim sa o abordam. O data abordata galeria, coboritorul va fi deblocat, fara a elibera coarda, apoi se va studia daca exista o continuare potentiala. In fig. 3 sint prezentate citeva variante de echipare a unui astfel de pasaj.

4 Dezechiparea si transportul echipamentului pe verticala

Dupa incheierea unei actiuni de explorare este necesara recuperarea materialelor folosite la echipare. Daca totusi dorim sa lasam echipate respectivele verticale, vom avea grija sa tragem corzile si scaritele de pe puturile cu cascade sau de pe puturile susceptibile de a deveni active, insa in cazul in care vrem sa dezechipam, atunci se pune problema transportului pe verticala al echipamentului.

Sarcina dezechiparii revine ultimului coechipier care urca verticala. Este recomandat ca dupa ce a dezechipat unul sau doua puturi, acesta sa fie inlocuit de alt membru al echipei. De asemenea este recomandat ca, daca echiparea a fost facuta in premiera sau daca pestera respectiva nu are o fisa tehnica, cel sau cei care au dezechipat, sa nu desfaca de pe coarda nodurile si echipamentul folosit la amaraje, pentru ca la exterior sa poata fi refacuta echiparea si astfel intocmita fisa tehnica.

Pentru dezechiparea marilor verticale, cind cantitatea de material este foarte mare si deci urcarea pe coarda devine foarte obositoare, transportul echipamentului pe verticala poate fi facut cu ajutorul unui sistem de scripeti si blocatoare. Ultimul model de blocator cu miner al firmei Petzl, este prevazut cu un sistem de scripeti, care diminueaza considerabil efortul ce trebuie depus in astfel de cazuri, singurul dezavantaj fiind o scadere a ritmului de inaitare si depasirea cu dificultate a fractionarilor.

5 Abordarea verticalelor prin tehnici alpine si metode speciale

Explorarea unei pesteri nu se face numai de sus in jos. De foarte multe ori verticalele vor trebui abordate si in sens invers. Pentru a fi posibil acest lucru, speologia explorativa face apel la tehnicile alpine sau la metode speciale de explorare.

5.1 Escalada in pestera

Se disting doua moduri de abordare a verticalelor prin tehnici alpine si anume urcarea ia 'liber" si urcarea 'in artificial". Urcarea 'la liber' presupune folosirea in exclusivitate a prizelor naturale, pe cind la urcarea 'in artificial' vom folosi si prizele artificiale (pitoane, scarite, platforma). Atit tehnica 'la liber', cit si cea 'in artificial', presupun folosirea unei metode de asigurare in timpul parcurgerii traseului.

Asigurarea se face prin intermediul unei corzi dinamice, legata direct de hamul de escalada (si nu prin intermediul unei carabiniere), coarda ce va fi trecuta prin carabinierele amarajelor pe care 'capul de coarda' (cel care urca primul) le va planta. Celalalt capat al corzii va fi legat in acelasi fel de secund, el avind sarcina de a asigura 'capul de coarda' si de a realiza comenzile cerute de acesta.

Legarea in coarda. Coarda de asigurare va fi legata prin intermediul nodului opt, nod ce va fi facut prin urmarire prin 'urechile' hamului. Punctul de legare trebuie sa fie situat deasupra centrului de greutate, acest lucru permitind un bun echilibru in cazul in care acesta preia greutatea corpului sau in cazul unei caderi.

Asigurarea. Vom folosi intotdeauna pentru asigurare corzi dinamice. Aceste corzi sint fabricate astfel incit sa poata prelua socul chiar si in cazul unei caderi de factor 2. In functie de dificultatea traseului, asigurarea se poate face cu o coarda sau cu doua semicorzi. In general lungimea unei corzi este de 40-45 m.

Cel care face avansarea in traseu este capul de coarda. Acesta planteaza pitoanele, spiturile sau penele pentru asigurare, prinde carabiniera (de data aceasta fara surub) in acestea si apoi trece coarda prin carabiniere. Pentru a mari gradul de siguranta, astazi majoritatea cataratorilor folosesc in locul unei carabiniere, doua carabiniere legate intre ele prin intermediul unei bucle dinamice din chinga (bucle expres) (fig. 5.la) sau coarda, de diferite lungimi, una fiind fixata in amaraj iar prin cealalta este trecuta coarda. Daca pentru asigurare se folosesc doua semicorzi, acestea vor fi trecute alternativ prin amaraje.

Sarcina asigurarii capului de coarda revine secundului. Daca acesta se afla in traseu, intr-o regrupare, el trebuie sa fie asigurat prin intermediul unei lonje, sau cu ajutorul nodului cabestan in cel putin doua amaraje, putind face asigurarea cu ajutorul opiului de rapel, cu dispozitivul Stichl (fig. 5.1b si c), sau mai bine pe o carabiniera cu surub ovala de tip para, de otel sau titan, cu ajutorul nodului semicabestan (vezi fig. 3.3.4), sau cel mai bine cu dispozitivul Gri-gri (fig. 5.1d).

Dupa terminarea escaladei, secundul va urca la rindul lui, fiind asigurat in acelasi fel de capul de coarda, recuperind materialele folosite. Daca lungimea traseului permite, capul de coarda poate echipa verticala cu o coarda statica,, sarcina secundului fiind mai usoara in acest caz.

Escalada. Vom enumera citeva din regulile ce trebuie respectate in timpul unei escalade:

inainte de a incepe escalada, peretele trebuie luminat cit mai bine

cu ajutorul frontalelor, eventual cu un proiector pentru a putea fi examinat cu privirea si stabili traseul optim;

incercarea rezistentei prizelor de mina si de picior. Aceasta se face cu mina sau piciorul si nu cu ciocanul;

catararea se face fara smucituri si fara a sari dupa prize;

respectarea regulei celor trei puncte. In permanenta cataratorul trebuie sa aiba trei puncte de sprijin pentru trei din membrele sale, in timp ce al patrulea se afla in miscare;

escalada se face cu economie de forta. Daca traseul se dovedeste dificil, este preferabil abandonarea lui si incercarea unei alte variante

catararea se face cu picioarele, miinile folosindu-le pentru mentinerea echilibrului. Desigur exista si exceptii, dar acestea trebuie sa fie cit mai rare;

escalada se face pe linia de cea mai mare panta;

catararea trebuie sa se adapteze la caracteristicile traseului. Astfel putem sa depasim un pasaj folosindu-ne de tehnica ramonajului sau spraitului. Aceste tehnici se utilizeaza ori de cite ori abordam o diaclaza sau un horn, cu conditia ca distanta intre pereti sa nu fie mai mare decit deschiderea bratelor sau mai mica decit latimea corpului. Ramonajul sau opozitia, il vom folosi in diaclazele sau hornurile mai strimte, spatele fiind presat de perete cu ajutorul bratelor si al picioarelor care imping in peretele opus. Cind peretii sint ceva mai departati si ramonajul nu este posibil, vom folosi tehnica spraitului, inaintarea facindu-se cu picioarele departate, fiecare deplasindu-se pe un perete, miinile echilibrind miscarea intre cei doi pereti. De mare utilitate ne sint fisurile care permit introducerea labei piciorului, palmei sau chiar a bratului, folosind ceea ce se numeste 'cheie de mina sau de picior';- in timpul catararii corpul trebuie sa fie departat de stinca - desigur cind aceasta este posibil - pentru a realiza o mai buna repartizare a fortelor si o buna vizibilitate.

5.2 Catargul si platforma de escalada

Pentru a putea ajunge mai usor si mai repede la galeriile suspendate, pentru a putea trece peste cascade si pereti verticali, cind roca este friabila sau fara prize, speologul a apelat la catargul de escalada.

Catargul de escalada (fig. 5.2a) se compune din elemente tubulare, pina la 2 m lungime, imbinate cap la cap si care pot da catargului o lungime de pina la 20 m.

Capatul inferior al catargului este bine fixat pe podeaua pesterii, la capatul superior avind fixata o scarita si/sau o coarda cu ajutorul careia se ajunge la locul dorit. Capatul superior se va sprijini pe stinca, iar daca acest lucru nu este posibil, catargul va avea cabluri de ancoraj. Transportul catargului pina la locul escaladei nu este intotdeauna usor, iar punctul ce trebuie atins poate fi la o inaltime mult mai mare decit lungimea catargului. Pentru a completa aceste neajunsuri s-a apelat la un nou accesoriu: platforma de escalada.

Platforma de escalada (fig. 5.2b) ne permite sa plantam spiturile dintr-o pozitie relativ comoda, sa inaintam pe pereti absolut verticali si fara prize, cu inaltimi mai mari de 20 m. Escaladarea unui perete cu platforma de escalada se face astfel:

se planteaza pitoanele de asigurare si pitonul de amaraj, apoi se acroseaza platforma la piton reglind-o astfel incit sa ia contact cu peretele prin cele trei picioare de sprijin;

legarea la coarda de asigurare dirijind-o prin carabiniera de la piton si paralel cu peretele;

se monteaza scarita alpina in pitonul de amaraj si se trece peste stapied;

cu ajutorul scaritei se urca pe platforma, se asigura cu lonja si se ia pozitie pe stapied;

se planteaza pitonul urmator;

se fixeaza scarita alpina la pitonul nou plantat si se trece in acesta, dezasigurind in prealabil lonja;

platforma se recupereaza de la pitonul inferior si se agata la pitonul superior, speologul fiind asigurat in timpul acestei manevre prin intermediul corzii de asigurare;

se urca pe platforma, se asigura cu lonja si se ia pozitie pe stapied.

Pentru a mari pasul de pitonare la 3 sau 5 metri, platforma poate fi echipata cu un mic catarg de escalada, confectionat din tronsoane de teava de duraluminiu.

O data ajunsi cu escalada la locul dorit, verticala se echipeaza cu o corada - daca este cazul - primul care urca recuperind carabinierele prin care a trecut coarda de asigurare.