Lucrari topografice in activitatea de cadastru

LUCRARI TOPOGRAFICE IN ACTIVITATEA DE CADASTRU

1 METOPA DRUMUIRII

1.1 Generalitati si clasificari

Metoda drumuirii este o metoda de indesire a retelei geodezice in vederea ridicarii detaliilor topografice din teren.

Drumuirea este o linie poligonala franta, in care pozitia reciproca a punctelor este determinata prin masuratori de distante intre punctele de frangere si masuratori unghiulare in punctele de frangere ale traseului poligonal.

Cand in teren s-au efectuat doar masuratori pentru stabilirea pozitiei reciproce a punctelor din traseul poligonal, vorbim despre drumuire libera.

De cele mai multe ori insa, traseul poligonal se sprijina la capete pe puncte de coordonate cunoscute - drumuiri constranse sau drumuiri sprijinite - care permit ca punctele de drumuire sa fie determinate intr-un anumit sistem de coordonate. In aceasta situatie, ultima latura a traseului poligonal reprezinta o supradeterminare, care permite un control al elementelor masurate in teren. Controlul elementelor masurate devine si mai concludent daca in punctele de coordonate cunoscute pe care se sprijina drumuirea, se masoara suplimentar directii spre alte puncte de coordonate cunoscute, care fiecare reprezinta un alt element de control.

In functie de elementele de constrangere de care se dispune in teren, dar si a obiectivelor topografice care trebuie ridicate se pot face urmatoarele clasificari ale drumuirilor:

. CLASIFICAREA DRUMURILOR IN FUNCTIE DE ELEMENTELE DE SPRIJIN

1. drumuire libera (neconstransa)

2. drumuire sprijinita la capete pe puncte de coordonate cunoscute

3.drumuire sprijinita la capete pe puncte de coordonate cunoscute si orientari cunoscute (pe laturi cunoscute)

Figura 1

4. drumuire cu punct nodal

In multe situatii, drumuirile se pot sprijini la capete pe puncte din alte drumuiri, constituindu-se in asa-numite retele poligonale.

CLASIFICAREA DRUMUIRILOR DUPA FORMA TRASEULUI POLIGONAL

1. drumuiri intinse

2. drumuiri inchise

Figura 2

Dupa modul de constituire a traseelor poligonale se remarca faptul ca metoda drumuirii este o metoda deosebit de flexibila in determinarea pozitiilor punctelor din teren, fara sa necesite cheltuieli mari pentru marcarea si semnalizarea punctelor.

1.2 Proiectarea retelelor de drumuiri

Figura 3

Traseul drumuirilor se proiecteaza de regula de-a lungul arterelor de circulatie, cursurilor de apa, etc., intrucat laturile si punctele drumuirii trebuie sa fie usor accesibile.

Punctele de drumuire se amplaseaza in locuri ferite de distrugere, in care instalarea instrumentelor topografice se face cu usurinta.

Intre punctele de drumuire invecinate trebuie sa existe vizibilitate perfecta pentru ca directiile si lungimile sa se masoare fara dificultate.

Punctele de drumuire se aleg in apropierea detaliilor care urmeaza sa fie ridicate.

Distanta intre punctele de drumuire este determinata de conditiile concrete din teren, de gradul de acoperire cu vegetatie sau cu constructii, de scopul ridicarii topografice si de aparatura topografica avuta in dotare. In situatia in care se dispune de aparatura clasica (teodolite, mire, panglici) se recomanda ca lungime medie latura de 100 - 150 m, lungimea minima de 40 - 50 m, iar cea maxima 2000 - 3000 m (pentru aparatura electronica).

Atat lungimea laturilor cat si lungimea traseului poligonal sunt dependente de situatia concreta din teren. Astfel, in zone construite, lungimea laturilor cat si lungimea drumuirii vor fi mai reduse decat in zone de extravilan.

1.3 Operatii de teren

Marcarea punctelor de drumuire - se face de regula cu tarusi, in

localitati cu tarusi metalici cherneruiti; iar in afara localitatilor cu tarusi de lemn.

Intocmirea schitelor de reperaj si descrierea topografica a punctelor.

Figura 4

. Masurarea lungimii laturilor:

- cu panglica se masoara laturile dus intors, fiind admisa o toleranta intre cele doua determinari de T = ±0,003L;

- cu aparatura electro - optica distantele se masoara dus - intors,eroarea de masurare admisa fiind in functie de precizia instrumentului folosit (de regula nu trebuie sa depaseasca 2-3p_e, unde p_e = precizia de masurare a instrumentului);

Masurarea unghiurilor verticale:

Unghiurile verticale se masoara in fiecare punct de statie in ambele pozitii ale lunetei, atat spre punctul din spate, cat si spre punctul din fata al traseului poligonal.

Cand vizarea se face la inaltimea instrumentului in ambele sensuri, se va face media determinarilor, luandu-se sensul unghiului vertical in sensul de parcurgere al drumuirii.

cu semnul lui a_AB

Figura 5

Cand vizarea se face la inaltimi diferite (situatie destul de frecvent intaInita in teren), medierea se poate realiza numai la diferentele de nivel determinate in ambele sensuri.

Figura 6

dandu-se semnul lui dh_ABde la dus.

Masurarea unghiurilor orizontale (de frangere):

Unghiurile orizontale se determina din directiile masurate in fiecare punct de statie. Directiile se masoara in punctele de statie prin metoda seriilor.

Figura 7

2 RIDICAREA PLANIMETRICA A DETALIILOR TOPOGRAFICE

2.1 Metoda radierii (metoda coordonatelor polare)

Figura 8

Elemente cunoscute:

- Coordonatele punctelor 201,202 (X, Y)

- Orientarile q_201-200 q_201-202

Se calculeaza

Calculul orientarilor pentru punctele radiate:

q_201-i  = a + M_i

Calculul coordonatelor relative: