|
|
|
Inductia electrica
Pentru a defini aceasta a doua marime
(derivata, apta sa descrie complet, impreuna cu 
definita in subparagraful
precedent campul electric in corpuri)
se utilizeaza o cavitate de tip fanta (asa ca in figura 1.12 b) si in aceste conditii se numeste inductie elctrica intr-un
punct dintr-un corp, ce se noteaza cu 
, o marime vectoriala locala de stare
electrica a campului electromagnetic, egala numeric cu produsul
dintre permitivitatea vidului 
si vectorul
intensitatii campului electric 
din vidul unei mici
fante extrem de plate, orientata transversal fata de
directia locala a polarizatiei electrice 
(v. fig.1.12 b), adica:
(1.29') 
,
unde constanta universala 
(permitivitatea vidului)
are o valoare ce depinde de sistemul de unitati de masura
ales (v.§ 1.2.3), iar 
se determina prin:
(1.29) 
,
in care 
este forta ce
s-ar exercita asupra unui corp de proba cu sarcina 
(la limita, 
) adus in punctul P
din centrul fantei.
Astfel, prin practicarea fantei perturbatia introdusa de aceasta cavitate vida, din punctul de vedere al campului produs de sarcinile de polarizare, este maxima.
In vid 
si rezulta, conform definitiei (1.29'), ca 
; adica inductia electrica in vid este direct
proportionala cu vectorul camp electric in vid. De aceea folosirea a
doua marimi de stare pentru determinarea campului electric in vid
(adica pe 
si 
) este lipsita de utilitate, fiind suficienta numai
marimea , o marime primitiva.
Prin urmare, experienta a aratat ca starea
campului electric din corpuri este descrisa complet de un ansamblu de
doua marimi vectoriale 
si 
, spre deosebire de mediul vid unde este suficienta o
singura marime , introdusa ca marime primitiva. Deoarece si au fost definite in
raport cu marimea primitiva cunoscuta, ele
sunt deci subspecii de marimi derivate.
Unitatea de masura SI a inductiei electrice este: coulomb pe metru la patrat, cu simbolul C/m2 . Modul cum a fost introdusa aceasta unitate de masura va fi aratat in paragraful 1.3.1, unde este prezentata legea fluxului electric.
