|
|
|
TRANZACTII ELECTRONICE
1 Plati electronice
Aparitia banilor electronici a reprezentat un pas decisiv in perfectionarea sistemelor de plati care a adus importante avantaje clientilor bancari prin facilitatile create de transmitere rapida a fondurilor si reducere substantiala a costurilor tranzactiilor, precum si autoritatilor monetare prin posibilitatile de reglare si supraveghere a sistemului monetar si in special al celui bancar. Revolutia digitala a avut drept rezultat faptul ca orice informatie poate fi redusa in prelucrare la un flux, iar plata - banii informatie in general - devine doar o forma de informatie digitala. De aceea, trecerea la sistemele electronice de plati si informatizarea completa a procesului de transmitere a drepturilor de proprietate asupra informatiei - bani a fost un fenomen natural in evolutia sistemului financiar - bancar.
In literatura de specialitate, platile electronice sunt definite ca o forma electronica, complet informatizata si automatizata, de organizare a relatiilor de plati intre participantii la o tranzactie, pe baza unui set de reguli si proceduri operatorii. Intr-o varianta mai pragmatica, specialistii de la Banca Mondiala, considera ca operatiunile financiare electronice reprezinta utilizarea mijloacelor electronice in scopul schimbului de informatii, al transferului de simboluri sau reprezentari ale valorii si a executarii de tranzactii intr-un mediu comercial. Acest concept cuprinde patru canale: transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instructiuni de plata si confirmarea platii.
Legislatia romanesca (Regulamentul BNR nr. 4/2002), bazata pe cea comunitara, considera ca o plata electronica reprezinta orice operatiune de plata initiata prin intermediul instrumentelor de plata electronica prin care se pot retrage sume in numerar, efectua plati pentru achizitionarea de bunuri sau servicii, plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice si transferuri de fonduri intre conturi.
Instrumentele de plata electronica sunt de doua feluri:
- Instrumente de plata la distanta (cardul, ordinul de plata electronic, cecul electronic);
- Instrumente de plata de tip moneda electronica (portofelul electronic)
Instrumentele de plata la distanta permit detinatorului sa aiba acces la fondurile aflate in contul sau bancar si mijlocesc efectuarea de plati catre un beneficiar sau alt gen de transfer de fonduri si care necesita un nume de utilizator si un cod personal de identificare, asa cum este cardul de debit sau de credit. In aceasta categorie se includ si aplicatiile de tip internet-banking si home-banking bazate pe cardurile clasice. Instrumentele de plata de tip moneda electronica permit accesul numai la un depozit electronic (deci nu direct la contul bancar) constituit in prealabil si instrumentul poate fi sau nu reincarcabil cu o anumita valoare (unitati valorice de moneda electronica). Instrumente de plata de tip moneda electronica pot fi chip-cardul, memoria unui calculator (portofelul electronic) sau alt dispozitiv electronic pe care sunt stocate unitati valorice de moneda din care se pot face plati catre alta entitate care accepta aceasta modalitate de plata.
In ansamblu, platile electronice cuprind totalitatea entitatilor, echipamentelor si procedurilor de lucru care conlucreaza pentru efectuarea platii tranzactiilor. In general, intr-un procedeu electronic de plata de sunt implicate: (a) trei entitati care interactioneaza, respectiv o banca, un vanzator si un cumparator; (b) mai multe echipamente hardware, software, o retea de transmisie (cu unul sau mai multe centre de receptie, validare si retransmisie), punct de vanzare (POS), distribuitor de bani electronici (cont-bani, credit bani, numerar-bani); (c) un set de protocoale de plata (instructiuni de lucru). Sistemele de plati electronice opereaza pe baza unor module de codificare/decodificare a operatiunilor de plati si folosesc chei publice si chei private pentru a asigura integritatea si securitatea platilor.
Trasatura fundamentala a unui sistem electronic de plati consta in rapiditatea cu care circula informatia-bani. Datorita infrastructurii ce integreaza sistemul de reglementare, sistemul informatic si cel de telecomunicatii, informatia ajunge sa circule aproape instantaneu, adica in timp real. Spre deosebire de sistemele clasice de plati fara numerar, la sistemele electronice de plati nu se inregistreaza o intarziere intre momentul emiterii instructiunii de plata si momentul in care are loc inregistrarea transferului de fonduri in conturile bancare, fiind eliminat riscul asociat intervalului de timp in care intermediarul sa dea curs instructiunii de plata, risc ce include eroarea, ratarea, neperformanta de acuratete, intarzierea. De exemplu, procesul de executare a unui ordin de plata in mediul electronic, instrumentul cel mai larg folosit, implica un lant de instructiuni grupate in mesaje de plata, precum si momente, acte si fapte de inregistrare a rezultatului schimbului de informatii intre cei ce dau si cei ce primesc respectivele instructiuni, astfel ca toate aceste etape se realizeaza intr-un timp de cateva secunde si fara riscuri majore.
2 Tranzactii
In limbajul de toate zilele o tranzactie reprezinta o intelegere perfectata intre doua parti, iar in particular, in domeniul comertului, o tranzactie reprezinta o operatie de vanzare-cumparare, cedare de drepturi, etc., care presupune mai intotdeauna o plata. In domeniul platilor electronice o tranzactie reprezinta orice operatie efectuata cu un instrument de plata electronica, de exemplu un card de plata sau un cec electronic, e-Cec, precum si orice operatie presupunand un transfer electronic de fonduri. In acest sens o operatie de plata cu card la un terminal de plata POS este o tranzactie, o retragere de numerar de la un bancomat ATM este o tranzactie, dar si o cerere de informatii privind soldul curent de cont de card este tot o tranzactie.
Tranzactiile electronice se realizeaza prin mesaje care circula prin liniile de telecomunicatii intre partile implicate. Aceste mesaje pot fi blocuri de date de lungimi diferite compuse dintr-un antet ce cuprinde tipul, natura mesajului si lungimea lui, urmat de un corp al mesajului ce contine toate datele transportate de mesaj.
Structura mesajelor implicate in tranzactiile electronice cu carduri este standardizata pentru a permite o interoperabilitate intre parti, cel mai frecvent standard fiind ISO 8583 (15). Astfel datele citite de pe un card (cu banda magnetica sau cu cip) la un terminal ajung la sistemul informatic al bancii (procesatorul, sau procesorul in sens larg) de regula sub forma de mesaje ISO 8583, iar raspunsurile procesatorilor se intorc la terminal in acelasi format. In retelele globale ale sistemelor internationale de plati prin carduri, cum ar fi Visa sau MasterCard, circula mesaje formate in acelasi standard.
Tranzactiile cu carduri de plata pot fi de doua feluri: de tip" cardul e prezent" (card present) sau de tip" cardul nu e prezent" (card not present), la momentul efectuarii platii si in fata comerciantului. Tranzactiile de tip" cardul nu e prezent" sunt cele care se desfasoara pe Internet (eComert) sau in cazul comenzilor adresate comerciantului prin telefon sau prin posta (MOTO, Mail Order-Telephone Order), restul tranzactiilor facute la terminale sunt de tip" cardul e prezent" intrucat atat cardul cat si detinatorul cardului sunt prezenti in fata comerciantului. Distinctia dintre aceste tipuri de tranzactii are semnificatie in importanta problema a riscului platilor cu carduri intrucat, de regula, o tranzactie facuta in fata comerciantului, cu detinatorul de card si cardul lui, ambii prezenti, ofera comerciantului o mai mare siguranta.
Din punctul de vedere al modului cum se desfasoara tranzactia prin legatura de telecomunicatie se pot distinge de asemenea doua tipuri mari de tranzactii: care se desfasoara cuplat (on line), si care se desfasoara local, decuplat (off line).
Tranzactiile care se desfasoara cuplat implica o legatura de telecomunicatii ceruta de terminalul la care se desfasoara, in vreme ce acelea decuplate se desfasoara local, in terminal, fara nicio legatura de telecomunicatii. Evident, prin eliminarea telecomunicatiilor, tranzactiile decuplate sunt mai rapide, cum se poate intampla de exemplu in multe cazuri ale unor tranzactii cu un card cu cip (16).
Orice tranzactie are un cost propriu, care reprezinta totalitatea costurilor implicate de procesarea tranzactiei. Astfel de costuri, reprezentand cheltuieli foarte diverse, apar la detinatorii de carduri, la comercianti si la bancile participante, la decontarile interbancare si in sistemele de telecomunicatii folosite. Costul unei tranzactii este platit finalmente de detinatorul de card si de comerciantul care accepta plati electronice. Costurile tranzactiilor electronice, asa cum sunt vazute de detinatorii de card si de comercianti, pot fi ceva mai mari decat acelea din metodele traditionale de plata, efectuate prin numerar sau prin documente de hartie, reprezentand o plata data pentru sporul de comoditate adus de aceste plati.
3 Autorizarea si decontarea tranzactiilor
O tranzactie electronica se desfasoara in mai multe etape succesive, fiecare etapa presupunand schimbarea unor mesaje. Intr-o tranzactie de plata cu un card, inaintea efectuarii propriu-zise a platii (la un terminal POS sau ATM), sunt necesare anumite verificari, facute de banci, care sa dovedeasca ca plata se poate face. Aceasta etapa de verificari se numeste autorizarea tranzactiei si se finalizeaza cu unul din doua raspunsuri posibile: autorizat, sau respins (impreuna cu motivul respingerii). Astfel terminalul, in cazul unei tranzactii de plata, trimite mai intai un mesaj catre procesatorul din banca la care este conectat cu o cerere de autorizare a tranzactiei si cu datele cardului, si primeste de la acesta un mesaj cu raspunsul la cererea de autorizare: tranzactie autorizata sau respinsa.
Procesatorul de tranzactii cu carduri (numit si sistemul de management de carduri, SMC) din sistemul informatic al bancii la care este legat terminalul, apeleaza la procesatorul bancii emitente care detine contul implicat iar acesta face o serie de verificari pentru a constata daca plata din acel cont se poate face.
Verificarile cuprind in general urmatoarele: exista contul?; detinatorul de card este legal? (daca tranzactia se face cu PIN, se verifica PIN-ul pastrat in banca emitenta cu cel introdus de la terminal); sunt bani suficienti in contul de card pentru aceasta plata? (respinge tranzactia daca nu sunt); este activ cardul? (banca emitenta poate bloca, sau inactiva, cardul, sau cardul poate fi expirat); sunt puse interdictii asupra cardului? (un card descoperit anterior ca fiind fraudulos este inscris intr-o lista, disponibila tuturor bancilor implicate, astfel de liste purtand uzual nume ca " hot-list", lista fierbinte, sau" negative-list", lista negativa). Prin urmare, pentru a face verificarile mentionate, banca care detine terminalul (numita si banca acceptatoare, care va primi banii) trebuie sa ia legatura prin sistemul de telecomunicatii cu banca emitenta a cardului (banca care va da banii din contul de card), care va face verificarile, si de la care va obtine rezultatul acestor verificari sub forma unui raspuns" autorizat" sau" respins", pe care il va trimite mai apoi la terminal.
In cazul in care verificarea facuta de banca emitenta conduce la acordarea autorizarii platii, intrucat toate conditiile sunt satisfacute, banca emitenta care detine contul cardului va proceda imediat, inainte de trimiterea mesajului de raspuns cu autorizarea acordata, la blocarea in contul de card a sumei care tocmai a fost cheltuita. In fapt are loc o reducere a limitei de ¨disponibil pentru cumparaturi¨ (OTB, Open to Buy, disponibil pentru cumparaturi) cu suma tocmai cheltuita, fara ca efectiv banii cheltuiti sa paraseasca, in acest moment, contul. Transferul efectiv al sumei cheltuite din contul de card al bancii emitente intr-unul din conturile bancii acceptatoare se face de regula in zilele urmatoare prin sistemul de transfer interbancar.
Transferul efectiv al sumelor se face in momentul in care, dupa inchiderea unei zile bancare, se pot totaliza sumele nete ce urmeaza a fi decontate intre toate bancile, conform regulamentului bancii centrale, si pe baza unor rapoarte de decontare (settlement) care arata situatia financiara neta reciproca a bancilor. Aceste rapoarte de decontare se alcatuiesc pe baza datelor (fisierelor) privind tranzactiile efectuate (vom reveni asupra acestei probleme intr-un capitol ulterior).
Ulterior, cand banca acceptatoare care detine terminalul va obtine banii de la banca emitenta a cardului, fie ii va retine pentru a-si compensa banii avansati ca numerar (in cazul unei tranzactii de retragere de numerar de la un bancomat al ei), fie ii va transfera intr-un cont al sau care apartine unui comerciant (in cazul unei tranzactii de plata POS aflat la comerciant). In acest fel se poate spune ca banii din contul de card ajung finalmente in contul de terminal al comerciantului.
Un caz special de autorizare este" autorizarea prin voce" (Voice Authorisation) care se poate realiza de comerciant printr-un telefon dat catre banca sa acceptatoare, care la randul ei va lua legatura electronic cu banca emitenta careia ii vor fi transmise apoi toate datele de card primite prin telefon de la comerciant (numar de card, data expirarii, valoarea tranzactiei) pentru a intreaba daca detinatorul cardului poate plati. In caz afirmativ banca emitenta trimite bancii acceptatoare numarul autorizarii date (dupa ce blocheaza suma din tranzactie in contul de card) iar banca acceptatoare transmite la telefon comerciantului, care a asteptat la telefon, acest numar de identificare a autorizarii si faptul ca poate accepta plata. In unele cazuri este posibil ca acest comerciant sa ceara autorizarea telefonica direct de la banca emitenta a cardului, fara a mai trece printr-o banca acceptatoare, caz in care autorizarea se va inregistra in evidenta bancii comerciantului (care nu este o banca acceptatoare din sistem) atunci cand comerciantul ii va prezenta documentele de plata cu numarul de autorizare obtinut de la emitent. Comerciantul va prezenta apoi documentele de vanzare autorizate bancii emitente iar banca emitenta va trimite bancii indicate de comerciant valorile tranzactiilor autorizate de ea.
Autorizarea prin voce se intalneste la plata printr-un terminal de tip imprinter, la plata printr-o comanda telefonica (TO, Telephone Order) cand detinatorul de card da comanda si datele de card prin telefon (asteptand, in vreme ce comerciantul, la alt telefon, obtine autorizarea), si la plata prin posta (MO, Mail Order) cand detinatorul de card da comanda prin posta prevazand in comanda si datele sale de card. Desigur acelasi fel de plati pot fi initiate si prin alte canale de acces la sistemul de plati, de exemplu prin fax, mesaje electronice (e-mail) sau SMS (Short Messages Service). Numarul autorizarii date de banca emitenta catre banca acceptatoare, si apoi prin telefon catre comerciant, se inscrie in documentul de vanzare (factura, chitanta).
O astfel de autorizare prin voce poate fi utila in cazul comerciantilor mai mici, care au un volum mai mic de tranzactii prin card si care nu doresc sa investeasca intr-un terminal de carduri si in legatura de telecomunicatii pe care acesta o presupune, ca de exemplu in cazul hotelurilor mai mici, taxiurilor, etc. Acesti comercianti pot chiar renunta la telefonul prin care cer autorizarea, asumandu-si astfel riscul de a accepta o tranzactie neautorizata (pentru ca, vazand clientul, considera ca riscul e mic), ca de exemplu in cazul soferilor de taxi care folosesc un imprinter.
4. Evidenta tranzactiilor
Fiecare tranzactie este pastrata in memoria calculatoarelor sub forma unor fisiere de tranzactii. Astfel de fisiere de tranzactii se pastreaza, sub formate diferite, in toate punctele implicate in efectuarea unei plati electronice, adica in terminalul care a initiat tranzactia, la banca acceptatoare care detine terminalul, la banca emitenta care da autorizarea si detine contul cardului cu care s-a facut tranzactia, si chiar la calculatoarele (serverele) din sistemul de plati si de telecomunicatii care leaga aceste banci si terminalele lor.
Aceste fisiere de tranzactii, autorizate sau respinse, reprezinta pentru banci evidenta operatiunilor desfasurate in cadrul platilor electronice. Pe baza acestor evidente se pot face reconcilierile tipice de banca, necesare pentru verificarea corectitudinii operatiilor financiare si pentru descoperirea si corectarea eventualelor neconcordante. Pe baza acestor fisiere de tranzactii se elaboreaza si rapoartele de decontare (settlement) intre banci pentru calculul sumei nete datorate de fiecare banca, fiecareia din celelalte banci.
