INSTITUTII FINANCIARE INTERNATIONALE

Multe institutii au fost mult create in timpul sau imediat dupa al doilea Razboi Mondial, cu scopul de a elimina decalajele anterioare dintre tari si de a crea un sistem viabil de drepturi si indatoriri internationale. Acest sistem cuprinde drepturi si indatoriri in domeniul economic.

Miscarea internationala a mijloacelor banesti si sistemul pietei monetar - financiare internationale dispune de o structura institutionala adecvata, prin intermediul careia se realizeaza, in mod concret, fluxurile monetare si se asigura efectuarea operatiunilor specifice activitatilor monetar - financiare internationale. Aceasta structura include institutii specializate localizate la nivelul economiilor mondiale (banca centrala si bancile comerciale), bursele si societatile financiare, agentii economici nonbancari, institutiile guvernamentale, institutii monetar - financiare internationale si cele regionale.

La oricare dintre aceste niveluri distingem:

a)        institutii care efectueaza nemijlocit operatiuni monetar - financiare internationale;

b)        institutii care organizeaza, sprijina si supravegheaza.

1. Principii de baza pentru functionarea eficienta a institutiilor

Toate institutiile financiare internationale se ghideaza dupa cel putin trei principii de baza:

promovarea libertatii comertului international si a tranzactiilor de capital;

asigurarea asistentei de specialitate in fiecare tara in vederea mentinerii stabilitatii economice si monetare interne si externe;

elaborarea politicilor economice luand in considerare interesele tuturor tarilor membre ale acestor institutii.

Functionarii institutiilor internationale sunt extrem de preocupati de faptul ca, pe masura ce resursele de capital sunt disponibilizate de comunitatea internationala, ele trebuie cheltuite. De aceea exista o tendinta de largire a sistemului de creditare, dar este necesar sa se ia masuri astfel incat sa nu se diminueze calitatea. Din acest punct de vedere este foarte important ca institutiile sa fie capabile sa-si pastreze seriozitatea pe pietele financiare, la adevarata lor valoare. Majoritatea institutiilor financiare internationale sunt solide din punct de vedere financiar. O trasatura esentiala a institutiilor financiare internationale este solidaritatea intre tarile membre ale acestor institutii. Aceasta poate lua forma unor contributii financiare, demonstrand bunavointa de a oferi resurse unei institutii care le va distribui pe considerente supranationale. Contributiile financiare sunt expresie a sprijinului politic; ele trebuie dezbatute in parlamentul fiecarei tari membre si aceasta dovedeste faptul ca institutiile internationale primesc un suport politic. Dar, pentru functionarea eficienta a acestor institutii, mult mai important decat valoarea contributiei financiare este dorinta politica de cooperare intre tarile membre bazata pe incredere reciproca. Institutiile intocmesc rapoarte detaliate asupra activitatii lor, in care apar si comentarii critice. Analiza introspectiva si autocritica au un rol benefic in readaptarea si imbunatatirea activitatii in scopul pastrarii increderii cu care au fost investite institutiile din partea tarilor membre, partenere.

Pentru a-si putea desfasura activitatea independent este foarte important ca  institutiile internationale sa aiba propriile surse de venituri.

Majoritatea institutiile financiare internationale sunt institutiile profitabile. Aceste institutiile au reusit sa acumuleze rezerve de capital substantiale, care sa le consolideze pozitia in negocierile cu tarile membre si sa le ofere o siguranta pentru "vremurile grele". Pozitia OCDE, care nu are surse proprii de venituri in afara celor din publicatiile pe care le editeaza, este slaba din mai multe puncte de vedere in comparatie cu cea a institutiilor de la Bratton - Woods.

Un alt factor important in asigurarea succesului institutiilor internationale este modalitatea in care se iau deciziile. Majoritatea institutiile financiare adopta proceduri in care voturile depind de puterea economica si financiara a fiecarei tari membre. Votul este adesea legat de contributia financiara a tarii respective, in acest fel fiind asigurat faptul ca tarile cu cea mai mare putere economica vor avea si cea mai mare contributie financiara, primind in schimb o mai mare putere de decizie in cadrul institutiei respective. In practica se constata ca acest sistem functioneaza avantajos pentru marile puteri economice si indirect pentru intreaga comunitate internationala.

In general, institutiile internationale care iau decizii pe baza votului diferentiat functioneaza mult mai eficient si mai prompt decat celelalte institutii care opereaza pe principiul "o tara, un vot", cum sunt Organizatiile Natiunilor Unite. Cu toate acestea, in practica se urmareste pe cat posibil, luarea deciziilor pe baza consensului general.

Fiecare institutie incearca sa creeze un cadru adecvat pentru discutiile de interes reciproc in care tarile membre sa-si poata lamuri problemele proprii. Cu toate ca tarile recunosc necesitatea cooperarii, pentru mentinerea comertului liber si a sistemului de plati, in practica este dificil de acceptat faptul ca acesta atrage dupa sine o ierarhizare a tarilor in cadrul institutiei.

Institutiile financiare internationale sunt apolitice. Statutele lor prevad respectarea sistemului economic si politic al fiecarui stat membru. Evaluarea cererilor de acordare a creditelor ia in considerare numai aspectele tehnice, economice si financiare.

Toate institutiile internationale sunt supuse unor presiuni politice de diverse tipuri. Astfel S.U.A profita uneori de pozitia sa dominanta in cadrul institutiilor internationale, impunand preferintele politice proprii, in urma consultarilor din cadrul Grupului celor 7. Existand conflicte ideologice internationale, este foarte important sa nu fie luate in consideratie preferintele politice. Sistemul de evaluare a cererilor de imprumut ar fi total paralizat daca ar lua in considerare aspecte politice cum ar fi standardele democratice ale sistemului de administratie publica sau respectarea drepturilor omului. Caracterul apolitic al acestor institutii trebui mentiunt si protejat in permanenta.

Pe plan international functioneaza institutii monetar - financiare specializate: FMI, BIRD si intregul grup al Bancii Mondiale, ca si mai vechea decat ele, Banca Reglementelor Internationale.

Rolul lor depaseste cu mult pe acela al unei simple banci, printre obiectivele lor figurand dezvoltarea si organizarea cooperarii monetar - financiare a statelor, asigurarea de asistenta si sprijin financiar pentru dezvoltarea schimburilor, mentinerea stabilitatii si echilibrului pe plan valutar, a echilibrului balantelor de plati, sustinerea financiara a cresterii economice in tarile membre si cu deosebire in cele mai putin dezvoltate[1].

Cadrul institutional al desfasurarii relatiilor monetare si financiare internationale

Activitatea monetar - financiara internationala, atat de ampla si de complexa astazi, presupune pentru desfasurarea sa institutii specializate, mijloace si modalitati de organizare, supraveghere si reglare a acestei activitati si a relatiilor generate de ea. Cadrul institutional international adecvat este asigurat prin institutii monetar - financiare internationale, precum si prin structuri nationale, regionale si internationale investite cu rol si functii in reglementarea pietelor monetare, financiare si de credit internationale.

1.  Banca Reglementelor Internationale (B.R.I.)

Este cea mai veche dintre institutiile financiare internationale, este un organism interguvernamental, cu sediul la Basel (Elvetia), infiintata in 1930, in urma conferintei de la Haga care s-a ocupat de plata reparatiilor de razboi germane dupa primul razboi mondial in cadrul planului Young. Principalele tari implicate in razboi au cazut de acord cu guvernul Elvetiei neutre sa fondeze o banca la Basel la care sa fie membre numai bancile centrale si care sa aiba imunitate efectiva in raport cu legile nationale ale statelor membre. B.R.I. urma sa raspunda de reglementarea reparatiilor de razboi germane, de unde si denumirea de "reglemente" din numele institutiei.

B.R.I. este o companie pe actiuni cu raspundere limitata ai carei 33 de actionari cuprind aproape toate bancile europene centrale, precum si bancile centrale ale Australiei, Canadei, Japoniei si Africii de Sud. Unele banci centrale, inclusiv Rezervele Federale ale S.U.A. au vandut din actiunile lor initiale la B.R.I., bancilor comerciale, astfel incat 15% din actiuni sunt detinute de actionari particulari, in principal din Europa[2].

Romania a participat la B.R.I., inca din 1930, prin Banca Nationala care a subscris un capital de 20 milioane franci elvetieni, capitalul initial al B.R.I. fiind de 1,5 miliarde franci elvetieni[3].

Principalele departamente ale B.R.I. sunt: departamentul monetar si economic (au specialisti de inalta valoare unde este analizata situatia monetara internationala) si departamentul bancar care realizeaza tranzactiile financiare de piata. Personalul B.R.I. este de aproximativ 500.

Functiile B.R.I. sunt expuse pe larg in statut, astfel incat banca poate raspunde corespunzator situatiei in permanenta schimbare a sistemului financiar international.

B.R.I. a fost infiintata ca o banca a bancilor centrale dar in multe privinte functioneaza ca o banca comerciala. Bancile centrale depoziteaza o parte a resurselor lor in moneda oficiala la B.R.I., care le reinvesteste pe piata eurodevizelor sau pe pietele nationale. B.R.I. asigura un manageriat flexibil al resurselor incredintate.

Functia bancara indeplinita de B.R.I., consacrata structurii financiare, include furnizarea de credite bancilor centrale care nu dispun de lichiditati. Aceasta este o consecinta directa a celei mai importante functii a B.R.I. si anume promovarea cooperarii intre bancile centrale. Aceasta cooperare este in intregime voluntara; nu exista un transfer oficial de autoritate catre B.R.I.

Conform prevederilor statutare, B.R.I. efectueaza urmatoarele operatiuni:

primeste si constituie depozite in favoarea bancilor centrale;

cumpara, detine si vinde aur in contul sau si al bancilor centrale;

acorda credite bancilor centrale;

se ocupa de cumpararea sau vanzarea de cecuri, cambii si alte titluri de credit[4].

Obiectivele B.R.I. sunt: sa promoveze cooperarea bancilor centrale si sa asigure posibilitati suplimentare operatiunilor financiare internationale; sa actioneze ca mandatar sau agent in privinta reglementarilor financiare internationale ce i-au fost incredintate prin acorduri intre partile interesate (Articolul 3).

B.R.I. elaboreaza multe statistici pentru bancile centrale, indeosebi asupra pietelor internationale de capital si de credit. A alcatuit cea mai mare baza de date statistice financiare din lume. Pe baza analizelor acestor date, facilitata de faptul ca B.R.I. insusi este un operator important de piata, B.R.I. intocmeste rapoarte cu privire la tendintele semnificative si indica deficientele si perturbarile potentiale. Aceste rapoarte, dintre care multe sunt publicate, sunt discutate de Comitetul Permanent al Eurodevizelor, cuprinzand experti ai Grupului celor Zece.

Ca institutie financiara cu orientare europeana, B.R.I. asigura multe servicii pentru bancile centrale ale Grupului celor Zece si ale Uniunii Europene. Ea nu este numai o banca propriu-zis, ci si o institutie prestatoare de servicii pentru bancile centrale cu functii de administrator sau de agent. Inainte de infiintarea Institutului Monetar Ruropean, B.R.I. a asigurat cazare si sprijin pentru secretariatul Comitetului Guvernatorilor Bancilor Centrale al Pietei Comune. Din 1986, B.R.I. a organizat decontarea (clearing) tranzactiilor private ECU de catre bancile comerciale. Lipsurile temporare de lichiditati trebuie inlocuite de bancile comerciale participante prin sistemul de clearing. In cadrul sistemului de clearing sunt 45 de banci comerciale organizate in Asociatia Bancara ECU. Recent B.R.I. a devenit agentul pentru aranjamentele colaterale legate de restructurarea datoriei Braziliei catre bancile comerciale.

Structura financiara a B.R.I. se caracterizeaza printr-un grad inalt de lichiditati. Bancile centrale care isi depoziteaza o parte a rezervelor de aur si valuta la B.R.I. trebuie sa fie sigure ca depozitele lor, in caz de nevoie, pot fi disponibilizate imediat la cerere. Tranzactiile B.R.I. produc un profit, partial datorita existentei unei marje mici de dobanda, asa ca B.R.I. nu are nevoie de ajutor financiar. Ca urmare, B.R.I. are o pozitie unica si foarte independenta printre institutiile financiare internationale. Ea este dupa F.M.I. al doilea stalp al sistemului monetar international oficial.

Fondul Monetar International (F.M.I)

F.M.I., institutie specializata a O.N.U., supravegheaza buna functionare a sistemului. Alaturi de O.N.U. si G.A.T.T., este una dintre cele mai mari constructii institutionale concepute de Statele Unite si intr-o masura mai mica de Regatul Unit al Marii Britanii, la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial.

Scopul sau este clar: sa impiedice revenirea catastrofelor din anii '30 (scaderea brusca a activitatii economice, inchiderea frontierelor, manipularile monetare, venirea la putere a regimurilor dictatoriale), printr-un liberalism organizat, combinand, cu ajutorul statelor, respectul fata de disciplinele precise cu o cooperare internationala puternica, in scopul de a le ajuta pe cele care se afla in dificultate. Acesta este rolul F.M.I.-ului in domeniul monetar[5].

"Sistemul ideal ar consta in mod sigur in fondarea unei banci supranationale care sa aiba cu toate bancile centrale nationale relatii asemanatoare celor care exista intre fiecare banca centrala si bancile sale subordonate"[6].

Acum 61 de ani, s-a petrecut intr-o mica localitate - Bretton Woods, (statul New Hamphire, S.U.A.) un eveniment care avea sa ramana intiparit in analele istoriei moderne a lumii. Aici s-au intalnit la 22 iulie 1944 reprezentantii a 44 de state care au reflectat asupra viitorului economic. Dintre statele participante 8 reprezentau Africa, Asia, Orientul Mijlociu si mai putin de 30 erau tari in curs de dezvoltare.

In anul 1944, omenirea se afla in fata necesitatii de a trage concluziile menite nu numai sa repare ranile a doua razboaie, ci si sa previna, printr-o cooperare stransa intre natiuni, aparitia unor noi conflicte armate. Toate statele doreau sa se realizeze o cooperare intre tarile lumii in vederea obtinerii unei stabilitati economice, financiare si monetare[7].

Pentru ca F.M.I. sa-si inceapa activitatea era nevoie de acordul unui unmar de tari ale caror cote de participare la capitalul F.M.I. sa insumeze cel putin 65% din acesta. Aceasta cerinta a fost realizata la 27 noiembrie 1945, cand statutul Fondului a fost semnat si ratificat de 29 de guverne totalizand 80% din cotele parti, ceea ce a permis intrarea in vigoare a acordului F.M.I.

Activitatea oficiala a F.M.I. a inceput la 1 martie 1947 si primul sau exercitiu financiar s-a incheiat la 30 iunie 1947.

Statele membre ii platesc F.M.I. in functie de anvergura lor economica o suma totala in aur, devize si moneda nationala. Aceste varsaminte le fixeaza cota-parte ce determina numarul de voturi in deliberarile Fondului, ca si importanta tragerilor la care pot participa in cadrul institutiei. Accesul la aceste trageri atrage masuri de supraveghere si control din partea F.M.I.

Organizarea - F.M.I. este condus in mod oficial de Consiliul Guvernatorilor. Guvernatorii decid asupra problemelor importante, cum ar fi cresterea capitalului Fondului, aderarea de noi membrii sau acordarea drepturilor speciale de tragere.

Deciziile politice curente sunt luate de catre Consiliul Executiv, caruia guvernatorii ii deleaga aplicarea politicii F.M.I. Acest consiliu este compus din 24 de directori executivi care se intalnesc cel putin de trei ori pe saptamana. Cele cinci tari cu cea mai mare cota de participare - S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franta si Japonia - au dreptul la cate un director permanent fiecare.

Cel mai important organism care traseaza politica F.M.I.  este Comitetul Interimar, a carui presedentie este asigurata prin rotatie.

Functii. Principala functie a F.M.I. este aceea de a supraveghea sistemul monetar international. Din aceasta functie principala deriva alte catevafunctii: supravegherea politicii monetare si a ratei de schimb din tarile membre, elaborarea de recomandari privind politica financiara pentru membri si acordarea de credite pentru tarile cu dificultati in balanta de plati. Rolul cel mai important pe care il detine Fondul este acela de manager al unui sistem monetar international ordonat, previzibil si stabil, cu granite deschise si care sa ofere cadrul necesar unei cresteri echilibrate in comertul mondial si in economiile tarilor membre. In acest sens F.M.I. functioneaza ca un organism permanent de consultanta, in care membrii coopereaza si participa activ in sfera monetara internationala[8].

Scopurile F.M.I.[9]

(1) - De a promova cooperarea monetara internationala

(2) - De a facilita extinderea si cresterea echilibrata a comertului international si de a contribui astfel la promovarea si mentinerea unui nivel inalt al angajarilor si al venitului real si de a dezvolta resursele productive ale tuturor tarilor membre, ca obiectiv principal al politicii economice

(3) - De a promova stabilitatea schimbului, de a mentine disciplina in acordurile de schimb dintre membri si de a evita deprecierea schimbului competitiv

(4) - De a asigura asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plati pentru tranzactiile curente dintre membri si in eliminarea restrictiilor in schimbul international care stanjenesc dezvoltarea comertului international

(15) - De a da incredere membrilor, prin disponibilizarea temporara a resurselor generale ale Fondului

(16) - De a micsora durata si intensitatea dezechilibrului din balantele de plati internationale.

Statutul F.M.I.-ului adoptat la Bretton Woods contine 31 de articole care definesc obiectivele si regulile sale de functionare. Primul articol se refera la rolul F.M.I.-ului, articolul IV la regimul schimburilor fixe si stabilitatea schimburilor, articolul VIII la convertibilitatea monedelor, iar articolul V la facilitatile de credit.

Facilitati de credit[10]

Statutul F.M.I. prevede pentru tarile membre posibilitatea de a face apel la resursele sale financiare. Acordarea de credite urmareste sa usureze adoptarea de politici de deschidere si de liberalizare, asigura autoritatile ca o finantare va fi disponibila pentru a compensa eventualul impact al acestor politici asupra balantelor de plati. F.M.I.-ul incurajaza astfel, prin acordarea acestor credite, politici vizand realizarea monedei liber convertibile, liberalizarea schimburilor externe si facilitarea miscarilor de capital international.

In acelasi mod, aceste credite incurajaza tari, care se confrunta cu un deficit al balantei de plati, sa nu aplice politici nefaste pentru comunitatea internationala, cum ar fi devalorizarea competitiva sau blocarea schimburilor externe.

Statutul precizeaza ca aceste resurse au un caracter temporar, caci acordarea continua de credite pe termene medii sau lungi ar putea incuraja mentinerea de politici nefaste.

La sfarsitul anului 1995, F.M.I. cuprindea 181 de tari membre, avea disponibilitati de 154,3 mld. DST (la 30 aprilie 1994) care proveneau din: cotele-parti ale tarilor participante 144,9 mld. DST, iar restul din alte varsaminte speciale, din care aur circa 3217 tone[11].

In perioada 1980 - 1990 aproape 40 de tari (printre care si cele care provin din lumea comunista) au aderat la F.M.I.[12]

3.  Banca Mondiala

Concomitent cu infiintarea in 1944, la Bretton Woods, a Fondului Monetar International s-a decis si crearea unei banci internationale care sa se axeze pe finantarea si reconstructia economiiloe europene, slabite in timpul celui de al doilea razboi mondial: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.). Aceasta banca este cunoscuta in general sub numele de Banca Mondiala si acest termen generic include si institutiile inrudite, infiintate ulterior si avand functii specifice: Corporatia Financiara Internationala (CFI) si Asociatia pentru Dezvoltarea Internationala (ADI).

Scopul principal al tuturor acestor institutii este acelasi: promovarea progresului economic si social in tarile in curs de dezvoltare, prin cresterea productivitatii economice. Institutiile mentionate acorda credite si imprumuturi si ofera consultanta tehnica si economica in sectorul public si privat din tarile in curs de dezvoltare.

In primii ani de existenta, Banca Mondiala va acorda cateva imprumuturi pentru reconstructtia Frantei, Olandei, Danemarcei si Japoniei, pentru a le ajuta la finantarea reconstructiei economiilor lor.

Capitalul Bancii este format din subscriptiile statelor sale membre. 80% din capitalul subscris poate fi cerut in orice moment de Banca Mondiala pentru a face fata la rambursarea de imprumuturi sau garantii.

Banca Mondiala trebuie sa se asigure de rentabilitatea proiectului finantat si de capacitatea celui care imprumuta de a rambursa imprumutul acordat.

Structura financiara prevazuta pentru Banca Mondiala este in mod singular diferita de cea a FMI-ului. Fondul functioneaza prin punerea in comun a devizelor, pe care statele membre le pot imprumuta temporar, in timp ce Banca Mondiala are o structura mai clasica de intermediar financiar insarcinat cu acordarea de imprumuturi obtinut pe piata de capital. Fondul trebuie sa acorde credite pe termen scurt destinate restabilirii balantei de plati, in timp ce Banca Mondiala trebuie sa se angajeze in ajutorarea pe termen lung a proiectelor de investitie[13].

Pentru a-si indeplini activitatile, banca Mondiala dispune de un personal de peste 7000 persoane (2000 numai pentru Fond) si peste 40 de reprezentanti in toata lumea. Personalul are un evantai impresionant de competente: economisti, ingineri, urbanisti, agronomi, statisticieni, juristi etc. Ea are nevoie de un astfel de evantai de competente, caci operatiunile sale acopera un vast demeniu de activitate.

Drepturile tarilor membre ale bancii sunt[14]:

contractarea de imprumuturi pentru investitii

contractarea de imprumuturi pentru finantarea pe baza de program

participarea la licitatiile internationale organizate de Banca Mondiala, pentru adjudecarea lucrarilor finatate de aceasta.

obtinerea de asistenta tehnica pentru anumite lucrari de specialitate

termene maxime de pana la 20 ani.

Obligatiile pe care trebuie sa si le asume statele membre sunt:

aderrarea prealabila la F.M.I;

participarea la capitolul pe actiuni al bancii;

furnizarea de informatii si date privind situatia economica si financiara a tarii, in vederea fundamentarii politicii de imprumuturi a bancii, fata de tara respectiva.

Romania a aderat la Banca Mondiala la 15 decembrie 1972, iar pana acum a obtinut imprumuturi pentru realizarea unor investitii importante in agricultura, industrie, energie, transporturi.

Structura Bancii este relativ copmplexa, deoarece ete formata din mai multe institutii:

AID - are aceleasi obiective ca si BIRD, numai ca in sfera ei de activitate sunt incluse cele mai sarace tari, carora le asigura conditii de creditare deosebit de avantajoase: credite fara dobanda, cu o perioada de gratie de 10 ani si de rambursare efectiva de 15 ani. Resursele ei provin din subscriptiile celor mai dezvoltate tari, membre ale BIRD si din redistribuirea veneficulor BIRD.

CFI are ca scop acordarea de asistenta tarilor slab dezvoltate in promovarea sectorului privat, mobilizand pentru aceasta, capitalul national intern, precum si din capital strain.

AMGI (Agentia Multilaterala de Garantie a Investitiilor), infiintata in 1988, are misiunea de a incuraja investitiile directe in tarile in curs de dezvoltare ti de a le proteja contra riscurilor necomerciale.

Toate aceste organisme au un obiectiv comun- dezvoltarea economica a tarilor asistate.

Banca Mondiala sprijina economia romaneasca [15]

Cateva proiecte pe care Banca Mondiala si-a propus sa le promivze in Romania, prin credite si asistenta tehnica si care sunt in curs de implementare:

proiectul de cadastru

proiectul de reabilitare a scolilor

reforma si privatizarea in telecomunicatii

Proiectul de cadastru este implementat pe o perioada de 4 ani, incepand din iunie 1998 si are urmatoarele obiective:

crearea unui sistem de asigurare a dreptului de proprietate asupra pamantului, extins la nivelul intregii tari.

Crearea unei modalitati simple de acces la informatiile referitoare la dreptul de proprietate asupra terenurilor

Stabilirea unor proceduri simple, sigure si eficiente de tranzactionare a terenurilor.

Costul proiectului este estimat la 37 milioane dolari.

Proiectul de reabilitare a scolilor are drept obiective:

reabilitarea si/sau anlocuirea si echiparea a ciraca 700 dintre unitatile scoalre cu un gread avansat de degradare, in conformitate cu normele internationale acceptate, de siguranta si pedagogie.

Consolidarea capacitatii institutionale a personalului din acest sector; 1) la nivel national, prin elaborarea, aplicarea si respectarea unor norme de siguranta, standarde tehnice si practice si respectarea normelor ecologice la construirea si intretinerea unitatilor de invatamant; si 2) la nivel judetean, prin managementul si implementarea unor norme cuprinzatoare de intretinere a spatiilor de invatamant.

Costul total al proiectului este estimat la 130 milioane dolari, din care 70 milioane dolari constituie imprumutul acordat de Banca Mondiala.

Reforma si privatizarea in telecomunicatii este un proiect compus din doua componente:

Reforma sectorului: privatizarea Rom Telecom, prin vanzarea pana la 30% din actiunile acesteia catre investitori si pana la 5% din actiuni angajatilor companiei; domeniul reglementarilor va acoperi reglementarile tehnice (calitatea serviciilor, tipul aprovarilor necesare pentru echipamnete) si reglementarile economice (preturi, taxe pentru licente); domeniul legislativ va pune la dispozitie cadrul legal pentru transparenta reglementarilor si pentru alternativele politicilor alese.

Dezvoltarea agentiei de reglementare: include modernizarea spectrului radio. Acesta va include dezvoltarea capacitatii Inspectoratului General al Telecomunicatiilor de a reglementa toate retelele si serviciile din acest sector de activitate incluzand achizitionarea de echipamente si servicii (din acest sector) pentru instalarea unei retele nationale de management si monitorizare a spectrului de frecvente radio.

Costul proiectului este estimat la 44 milioane dolari, din care Banca Modniala asigura o finantare in valoare totala de 40 milioane dolari. Confinantatori ai proiectului sunt: Guvernul Romaniei, UE si IGT. Proiectul a fost semnat la 28 aprilie 1998.

Concluzii

Scopul infiintarii unor institutii financiar-monerate internationale a fost acela de a asigura cadrul adecvat pentru cooperare si ajutor reciproc in diferite domenii, intre tarile membre.

Credinta care a condus la aparitia acestor institutii a fost aceea ca pacea mondiala poate fi asigurata numai prin prosperitate economica in toate tarile.

Institutiile financiare internationale si-au dovedit ratiunea de a exista. Institutiile s-au dovedit capabile de actiuni decisive in situatia unor evenimente neasteptate sau creze.

Prin rolul acestor institutii de sprijinire a realizarii unei cresteri economice, de reducere a gradului de saracie, de protejare a mediului inconjurator, de promovare a dezvoltarii sectorului privat are loc perfectionarea si dezvoltarea intregului sistem Monetar si Financiar International.

Dandune seama de importanta pe care o au aceste institutii financiar-monetare internationale pentru tarile membre, nu ne putem imagina existensa lor fara aderarea lor la aceste organisme.

Rolul institutiilor financiare internationale pare sa se intareasca in viitor, cu accent pe transparenta si eficacitate.

Bibliografie

1)      Clipici Emilia ," Sistemul financiar monetar international ", Ed. Sitech, Craiova, 2009

2)      A. Cajal - "Relatii monetare si financiare internationale", Ed. Bucura Noua, Bucuresti, 1997

3)      A. F. P. Bokker - "Institutii financiare internationale", Ed. Antet, Oradea, 1997

4)      D. D. Saguna - "Drept financiar si fiscal", vol. I, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1997

5)      P. M. Defarges - "Organizatiile internationale contemporane", Institutul European, Iasi, 1998

6)      P. Lenain - "F.M.I.-ul", Ed. CNI Coresi, 2000

7)      P. Bran - "Relatii Financiare si Monetare Internationale", Ed. Economica

8)      J. M. Keynes - "Traite sur la monnail"

9)      Articolul 1din Prevederile Acordului de Infiintare al F.M.I.

10)         Piata Financiara, nr.9, septembrie 2000