|
|
|
BNR - integrare europeana - criterii de convergenta
Criteriile economice
Criteriile de convergenta pentru participarea la Uniunea Economica si Monetara
Criteriile de convergenta reprezinta testul economic de evaluare a stadiului de pregatire a unei economii pentru a participa la etapa a treia a Uniunii Economice si Monetare. Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de catre toate statele membre UE in 1993, si se refera la:
stabilitatea preturilor: rata medie a inflatiei (calculata prin indicele armonizat al preturilor de consum) pe ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale pe cea (respectiv, media aritmetica a ratelor inflatiei) a celor mai performante state membre in ceea ce priveste stabilitatea preturilor; in plus, aceasta evolutie trebuie sa se dovedeasca a fi sustenabila.
finantele publice: pozitia financiara a guvernului trebuie sa fie sustenabila, aceasta fiind atinsa prin mentinerea unei pozitii bugetare fara atingerea unui deficit considerat excesiv. In particular: (i) deficitul bugetar al statului (planificat sau efectiv) nu trebuie sa depaseasca 3 la suta din PIB; daca aceasta valoare este depasita, deficitul bugetar trebuie sa fie redus substantial si continuu, catre o valoare apropiata de cea de referinta sau depasirea valorii de referinta trebuie sa fie exceptionala si temporara: (ii) datoria publica nu trebuie sa depaseasca 60 la suta din PIB, iar daca inregistreaza valori mai mari trebuie sa se diminueze semnificativ si sa se apropie de valoarea de referinta intr-un ritm satisfacator.
ratele dobanzii: rata medie nominala a dobanzii pe termen lung pe ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale pe cea (respectiv, media aritmetica a ratelor dobanzii pe termen lung) a celor mai performante state membre in ceea ce priveste stabilitatea preturilor; rata dobanzii poate fi masurata pe baza titlurilor de stat pe termen lung sau pe baza altor valori mobiliare comparabile.
stabilitatea cursului de schimb: cursul de schimb trebuie sa se mentina in intervalul dintre marjele de fluctuatie din cadrul mecanismului cursului de schimb (ERM II), pe o perioada de cel putin doi ani, fara tensiuni severe, in special fara a se proceda din proprie initiativa la devalorizarea monedei nationale fata de euro. Noul mecanism al cursului de schimb (ERM II) a inlocuit ERM in ianuarie 1999 si are drept scop fixarea monedelor statelor membre care nu fac parte din zona euro la euro prin stabilirea, de comun acord, a unui curs central, fix dar ajustabil, fata de euro si a unei benzi standard de fluctuatie de +/-15 puncte procentuale. O banda mai ingusta de fluctuatie poate fi stabilita, de comun acord, pe masura ce se inregistreaza progrese in ceea ce priveste convergenta.
Criterii pentru intrarea in ERM II
Acordul ce defineste conditiile specifice pentru participarea in mecanismul cursului de schimb (ERM II) va fi semnat de presedintele BCE si guvernatorul BNR. Anterior insa, ministrii de finante ai statelor membre din zona euro si ai tarilor care participa la ERM II decid cursul de schimb central al leului (RON) fata de euro precum si banda standard de fluctuatie pentru interventia obligatorie a bancilor centrale participante.
Criteriile juridice
Stricto sensu
Art. 109 din Tratat:
'Fiecare stat membru asigura, cel mai tarziu la data instituirii SEBC, compatibilitatea legislatiei sale interne, inclusiv a statutului bancii centrale nationale, cu Tratatul si cu Statutul SEBC'.
Art. 10 din Tratat:
Statele membre vor intreprinde toate actiunile necesare in vederea asigurarii indeplinirii obligatiilor ce decurg din Tratat si atingerii obiectivelor Comunitatii.
Drepturi si obligatii ale tarilor cu derogare de la cea de-a treia etapa a Uniunii Economice si Monetare
Cerinte legate de cea de-a doua etapa a UEM, ca de exemplu: libera circulatie a capitalului (art. 56 din Tratat), interzicerea finantarii monetare (art. 101 din Tratat) si interzicerea accesului privilegiat (art. 102 din Tratat)
Independenta bancilor centrale nationale (art. 107 si 108 din Tratat si art. 14.2 din Statutul SEBC): independenta functionala, institutionala, personala si financiara
Obiectivul fundamental al bancilor centrale nationale (art. 105.1 din Tratat)
Integrarea juridica a bancilor centrale nationale in SEBC si Eurosistem (Statutul SEBC si anumite articole din Tratat)
Domenii de evaluare (conform Raportului de Convergenta al BCE din decembrie 2006)
Obiectivele politicii economice
Atributii specifice unei banci centrale membra a SEBC: politica monetara, emisiunea de bancnote, gestionarea rezervelor valutare, colectarea informatiilor statistice
Instrumente de implementare a politicii monetare
Prevederi financiare: reglementari privind contabilitatea financiara, auditul, subscrierea de capital, transferul rezervelor internationale si alocarea venitului monetar
Politica de curs de schimb
Cooperare interntionala
Diverse (ex. sistemele de plati si decontare, schimbul de informatii)
Rolul BNR in pregatirea participarii la Eurosistem
In aceasta etapa Banca Nationala a Romaniei va fi implicata in pregatirea pentru aderarea la Sistemului European al Bancilor Centrale, respectiv la Eurosistem, prin insusirea recomandarilor legislative ale Bancii Centrale Europene (BCE) si ale Comisiei Europene (CE) de respectare a criteriilor de convergenta juridica care se regasesc in rapoartele, respectiv in programele de convergenta.
In acest sens, Consiliul de administratie al BNR a decis demararea procesului de modificare a Legii 312/2004 privind Statutul BNR, in vederea adoptarii euro. Modificarile legii vor avea in vedere: (i) acquis -ul comunitar aferent Capitolului 11 - Uniunea Economica si Monetara pe care Romania (implicit BNR) s-a angajat sa-l adopte si dupa incheierea negocierilor de aderare, (ii) criteriile de convergenta juridica in vederea adoptarii euro, (iii) asigurarea consistentei prevederilor Statutului BNR cu evolutiile inregistrate in cadrul legislativ national in domeniu, (iv) experienta si practica altor banci centrale, in special a acelor state din ultimul val de aderare care au demarat deja procesul de modificare a statutelor in vederea adoptarii monedei euro (Slovenia, Estonia, Malta, Cipru, Lituania si Slovacia) si evaluarea proiectelor lor de legi de catre Banca Centrala Europeana, precum si, (v) propunerile de modificare prezentate de directiile de specialitate din BNR.
Capitolul 11- Uniunea Economica si Monetara
Cadrul general
Conform prevederilor Tratatului CE, un stat membru al UE este fie un stat membru care a adoptat moneda euro, fie un stat membru cu derogare de la adoptarea monedei unice, care este exonerat de unele din drepturile si obligatiile ce revin bancilor centrale nationale membre ale Sistemului European al Bancilor Centrale. Ca urmare, in cazul bancilor centrale, aderarea la Uniunea Europeana presupune, din perspectiva indeplinirii criteriilor juridice in vederea participarii la Uniunea Economica si Monetara, parcurgerea a doua etape:
etapa pre-aderare, care implica asigurarea compatibilitatii cu acquis-ul comunitar referitor la statele cu derogare de la adoptarea monedei euro
si
etapa post-aderare, care presupune indeplinirea criteriilor de convergenta juridica in vederea adoptarii monedei euro si deci a participarii la Eurosistem
Rolul Bancii Nationale a Romaniei in pregatirea participarii Romaniei la Uniunea Economica si Monetara in etapa de pre-aderare
Conform angajamentelor asumate de Romania (implicit de catre BNR) in procesul de negociere la Capitolul 11 - Uniunea Economica si Monetara referitoare la preluarea, transpunerea si implementarea in legislatia nationala a acquis-ului aferent domeniului bancar, Statutul Bancii Nationale a Romaniei a fost armonizat cu prevederile Tratatului privind infiintarea Comunitatii Europene, ale Protocolului privind Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene, precum si ale celorlalte reglementari comunitare privind activitatea bancilor centrale din statele membre ale Uniunii Europene. Proiectul de lege privind Statutul BNR a fost adoptat de Senat (la data de 8 iunie 2004) si de Camera Deputatilor (la data de 24 iunie 2004) si promulgat prin Decretul nr. 532/26.06.2004, devenind Legea nr. 312/28.06.2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei. Noua lege a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 582/30.06.2004 si a intrat in vigoare la data de 31 iulie 2004 (la 30 de zile de la data publicarii), cu exceptia anumitor articole care au intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2005. La data intrarii in vigoare a Legii nr. 312/2004, Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare a fost abrogata.
Principalele modificari si completari aduse Legii nr. 101/1998 privind Statutul BNR au urmarit:
Statuarea unicitatii obiectivului fundamental al Bancii Nationale a Romaniei de asigurare si mentinere a stabilitatii preturilor.
Consolidarea independentei Bancii Nationale a Romaniei sub aspect:
o institutional, prin: (i) definirea BNR ca institutie publica independenta; (ii) stipularea faptului ca sprijinirea de catre BNR a politicii economice generale a statului se face fara prejudicierea obiectivului sau fundamental si (iii) stipularea independentei membrilor organelor sale de conducere fata de autoritatile publice sau fata de orice alta institutie sau autoritate, in indeplinirea atributiilor;
o personal, prin: (i) aplicarea intregii durate a mandatului tuturor membrilor Consiliului de Administratie al BNR, inclusiv celor numiti in locurile ramase vacante ca urmare a descompletarii acestuia; (ii) stipularea posibilitatii revocarii din functie a unui membru al Consiliului de Administratie al BNR numai in cazul in care acesta inceteaza sa indeplineasca conditiile necesare pentru exercitarea atributiilor sale sau daca se face vinovat de abateri grave; si (iii) extinderea prevederilor privind conflictul de interese asupra tuturor membrilor Consiliului de Administratie si asupra salariatilor BNR cu functii de conducere, precum si trimiterea la regimul incompatibilitatilor si conflictelor de interese prevazut de lege;
o financiar, prin prevederile referitoare la elaborarea modelelor situatiilor financiare anuale si emiterea de catre BNR a reglementarilor proprii de organizare si conducere a contabilitatii, precum si la contabilizarea operatiunilor economico-financiare ale BNR, care se realizeaza cu avizul consultativ al Ministerului Finantelor Publice.
Interzicerea oricarei posibilitati de finantare directa de catre banca centrala a institutiilor publice, prin:
o interzicerea achizitionarii de pe piata primara de catre Banca Nationala a Romaniei a creantelor asupra statului, autoritatilor publice centrale si locale, regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si altor societati cu capital majoritar de stat;
o interzicerea creditarii pe descoperit de cont sau a oricarui alt tip de creditare de catre Banca Nationala a Romaniei a statului, autoritatilor publice centrale si locale, regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si a altor societati cu capital majoritar de stat;
o perceperea de comisioane la decontarea operatiunilor prin contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis la BNR;
o eliminarea posibilitatii acordarii de imprumuturi de catre BNR, pe baza de conventii incheiate cu Ministerul Finantelor Publice, pentru acoperirea decalajului temporar dintre incasarile si platile din contul curent general al Trezoreriei statului;
o limitarea la piata secundara a cumpararilor, vanzarilor si efectuarii altor tranzactii avand ca obiect bonurile de tezaur si obligatiunile;
o eliminarea oricarei referiri la posibilitatea utilizarii transferurilor de titluri de stat in cadrul sistemului de acoperire a pierderilor din bilantul BNR.
Eliminarea accesului privilegiat al institutiilor publice la resursele institutiilor financiare, prin largirea sferei de cuprindere a activelor eligibile pentru garantarea creditelor acordate de BNR institutiilor de credit, inlaturandu-se astfel obligatia indirecta de a furniza titluri de stat drept garantie, care ar putea atrage dupa sine obligatia institutiilor de credit de a achizitiona titluri de stat.
