Strategia de politica economica a romaniei in perioada 2000-2004

FACULTATEA DE STIINTE POLITICE RELATII INTERNATIONALE SI STUDII EUROPENE

STRATEGIA DE POLITICA ECONOMICA A ROMANIEI IN PERIOADA 2000-2004

Stiinta economica a fundamentat si dezvoltat in special in ultimele decenii teorii bine structurate referitoare la conceptul de strategie. Preocuparile cercetarii economice in acest domeniu s-au amplificat pe masura ce interesul pentru strategie manifestat in cadrul firmelor a crescut continuu ca urmare a faptului ca mediul extern a devenit din ce in ce mai imprevizibil, fara legatura cu trecutul si, in consecinta, obiectivele nu mai constituiau o baza suficienta pentru decizia de reorientare a firmei.

Dictionarul Larousse defineste strategia ca fiind "arta de a coordona fortele militare, politice, economice si morale implicate in conducerea unui conflict.[1]" Strategia economica este definita in Dictionarul de Economie Politica drept "ansamblu de planuri, metode, stratageme si obiective, care descriu o maniera corelata de abordare a unei situatii conflictuale din domeniul economic. Termenul de strategie a fost imprumutat din domeniul militar si se refera la o desfasurare de evenimente intr-un termen mediu sau lung. Din acest punct de vedere strategia este opusa tacticii care are in vedere metodele folosite pentru atingerea unui obiectiv pe termen scurt. Conceptul de strategie este folosit pentru descrierea comportamentului agentilor economici din economia de piata, intrucat concurenta presupune si un conflict de interese".[2]

Desi mult timp conceptul de strategie a fost rezervat artei militare, in ultimele decenii acesta a intrat in uzul cotidian al managementului firmei, data fiind posibilitatea de adaptare la nivelul firmei a principiilor strategiei militare. Indiferent de forma juridica sub care se poate prezenta o firma, managementul modern al productiei industriale situeaza pe un prim plan elaborarea unor strategii economice adecvate care sa permita realizarea obiectivelor propuse in conditiile existentei unei puternice competitii pe piata interna si externa. Elaborarea si aplicarea unor strategii economice adecvate trebuie sa tina seama de noile conditii interne si internationale in care unitatea industriala isi desfasoara activitatea pentru ca in acest fel sa se poata defini mijloacele si caile necesare care trebuie folosite a se putea determina o orientare economica viabila care sa ghideze conducerea firmei pentru realizarea obiectivelor propuse in conditii de rentabilitate. Rolul factorului uman in intreaga activitate a unitatii fac ca strategia de dezvoltare a firmei sa poata fi privita si ca o strategie de dezvoltare umana, care prefigureaza in special laturile calitative ale procesului (ridicarea pregatirii profesionale a personalului muncitor, dar si economica, de conducere, politica etc, implementarea unor forme eficiente de motivare s.a.).

In anul 1997, la doi ani dupa ce Romania isi depunea cererea de aderare la Uniunea Europeana, Comisia Europeana a inceput monitorizarea anuala a statelor candidate pentru a vedea in ce masura acestea indeplinesc criteriile de aderare stablite in 1993 la Copenhaga. Aceste raportari ale Comisiei Europene au devenit esentiale pentru a determina deciziile Consiliului European in ceea ce priveste procesul de extindere al UE. In plus, rolul rapoartelor anuale a fost si acela de a oferi recomandari statelor candidate pentru a recupera decalajele existente si de a accelera pregatirea lor pentru aderare. Pentru Romania, rapoartele Comisiei Europene au servit ca un veritabil ghid in ultimii ani pe calea procesului de reforma la nivel politic, economic si legislativ.[3]

Potrivit Rapoartelor de tara intocmite de catre Comisia Europeana referitoare la perioada pe care o analizam, in 2000 Romania nu avea o economie de piata functionala si nici nu putea face fata, pe termen mediu, presiunilor concurentiale de pe piata europena. Cu toate acestea, stabilitatea macroeconomica s-a imbunatatit, cresterea economica a fost reluata si volumul exporturilor a crescut. Au fost adoptate o serie de programe si strategii economice, in concordanta cu cerintele Institutiilor Financiare Internationale si ale UE, dar implementarea lor intampina dificultati. Dezvoltarea economica era periclitata de mediul macroeconomic fragil, de cadrul legal si institutional incert si de procesul lent al reformei. Multe dintre institutiile necesare unei economii de piata functionale nu au fost create sau erau prea slabe pentru a fi eficiente. Stabilitatea economica era pusa in pericol de economia subterana in continua crestere, de reducerea investitiilor, de lipsa disciplinei financiare si de lipsa unui mediu de afaceri transparent.

Pentru a asigura stabilitatea finantelor publice, era nevoie de accelerarea privatizarii si restructurarii marilor inteprinderi, de implementarea reformelor de securitate sociala si de sanatate. Referitor la anul 2001 Romania a facut progrese spre crearea unei economii de piata functionale si, desi pe termen mediu, nu ar putea face fata presiunilor concurentiale de pe piata Uniunii, au fost luate masuri care sa permita dezvoltarea viitoare a capacitatii concurentiale. Cresterea economica a continuat, exporturile au crescut si exista vointa politica de a urma programul de reforme agreat de FMI si de a implementa masurile propuse in Programul Economic de Pre-aderare. Reformele structurale au fost relansate, in special in ceea ce priveste privatizarea si ajustarea preturilor la energie. Cu toate aceste progrese, dezechilibrele economice persistau, inflatia era ridicata, deficitul de cont curent era in crestere, mediul macroeconomic era fragil, cadrul legal era incert, iar slaba capacitate administrativa punea in pericol dezvoltarea sectorului privat. Trebuia acordata o atentie sporita stoparii inflatiei (implementarea programului agreat cu FMI ar fi permis reducerea inflatiei), reducerii arieratelor inter-intreprinderi si continuarii privatizarii si restructurarii intreprinderilor. In acel moment, inca lipseau institutiile si cadrul legal necesare unei economii de piata functionale.[4] In 2002, Romania a continuat sa faca progrese pentru a deveni o economie de piata functionala, iar implementarea completa si sustinuta a masurilor economice planificate impreuna cu continuarea reformei vor ingadui Romaniei sa faca fata presiunilor concurentiale din Uniune. Alternarea politicilor a permis reducerea inflatiei, au fost create institutiile necesare economiei de piata, disciplina financiara a fost intarita. De asemenea, preturile si comertul au fost liberalizate, iar reformele din sistemul fiscal au dus la o alocare a resurselor mult mai eficienta. Pentru a sustine aceste progrese, autoritatile ar trebuie sa acorde prioritate mentinerii stabilitatii economice prin continuarea dezinflatiei si prin intarirea disciplinei financiare impuse intreprinderilor. Era nevoie si de implementarea, in mod transparent, a cadrului legal proaspat adoptat, de continuarea reformei in domeniul bancar, de accelerarea privatizarii si de indeplinirea angajamentului de a reduce cheltuielile salariale din bugetul de stat. Din Raportul de Tara pe 2003 reiese ca Romania poate fi considerata ca avand o economie de piata functionala odata ce progresele inregistrate vor continua in mod sustinut. In plus, continuarea implementarii reformelor structurale era necesara pentru ca Romania sa poata face fata presiunilor concurentiale din interiorul Uniunii. Stabilitatea economica s-a imbunatatit, mai ales prin reducerea inflatiei, pozitia externa a ramas stabila si politica fiscala prudenta. In mare masura, angajamentele de a reduce cheltuielile salariale platite de la buget au fost indeplinite si au fost luate unele masuri pentru a intari disciplina financiara. Privatizarea si restructurarea intreprinderilor de stat s-a accelerat. Au fost imbunatatite mecanismele de intrare si de iesire de pe piata (biroul unic, procedura de aprobare tacita) si mai multe initiative au fost puse in practica pentru imbunatatirea mediului de afaceri. Pentru a consolida progresele realizate, autoritatile trebuiau sa adopte politici fiscale prudente, sa continue reforma cheltuielilor bugetare si sa se concentreze pe cauzele care permit acumularea arieratelor la buget si din sectorul energetic. Mai multa vointa politica era necesara pentru a lichida intreprinderile neprofitabile, pentru a stabili preturi realiste la gazele naturale care sa reflecte costurile pe termen mediu si lung si pentru a continua reformele din energie, minerit si transporturi.[5]Pentru 2004 se fac urmatoarele precizari: Romania indeplineste criteriul unei economii de piata functionale; se inregistreaza progrese in stabilizarea situatiei macroeconomice; se inregistreaza o crestere economica; reducerea inflatiei, desi aceasta ramane crescuta; rata somajului ramane destul mica. Privatizarile au fost accelerate in mod accentuat, dar procesul este inca nefinalizat. Progrese pe calea cea buna in sectorul energetic, minier si cailor ferate O punere in practica hotarata a programului sau de reforme structurale ar trebui sa permita Romaniei sa faca fata presiunilor concurentiale si fortelor de piata din cadrul Uniunii."[6]

Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei reprezinta rezultatul unei confruntari libere, aprofundate si constructive de opinii intre participantii la Comisia de fundamentare alcatuita din reprezentanti ai Executivului, experti desemnati de partidele din coalitia guvernamentala si din opozitie, de sindicate, patronate, organizatii neguvernamentale si asociatii profesionale, alte categorii de specialisti si personalitati ale vietii publice, precum si grupul de evaluare economica al Academiei Romane.

Obiectivul fundamental al acestui proiect il constituie crearea unei economii de

piata functionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile Uniunii Europene. Convergenta conturata in acest sens se intemeiaza pe evaluarea resurselor si posibilitatilor, a contextului intern si international. Ea raspunde dublului imperativ al incheierii tranzitiei la economia de piata in Romania si al pregatirii aderarii sale la Uniunea Europeana, pentru a folosi sansa istorica oferita de decizia Consiliului Uniunii Europene de la Helsinki din decembrie 1999 de a deschide negocierile de aderare cu Romania.[7]

In cursul elaborarii strategiei pe termen mediu, au fost examinate inclusiv cu modele econometrice - mai multe scenarii de dezvoltare, diferentiate in functie atat de ritmul si profunzimea la care s-ar derula transformarile structurale implicate de tranzitie, cat si de politicile macroeconomice posibil de aplicat. In cazul conservarii evolutiilor de pana acum (scenariul inertial), toate estimarile evidentiaza ca inerenta o stagflatie cvasicronica. Pornindu-se de la optiunea larg manifestata la nivel politic si pe plan social  pentru integrarea in Uniunea Europeana, s-a acordat prioritate schemelor de dezvoltare care ar permite depasirea cat mai rapida a actualei crize si relansarea economiei nationale (scenariul restructurant); ipotezele acestui scenariu si predictiile pe care el le-a generat sunt prezentate in continuare.

Premisa fundamentala a scenariului restructurant o constituie finalizarea si consolidarea constructiei institutionale a economiei de piata prin: clarificarea durabila a drepturilor de proprietate, continuarea privatizarii; asigurarea coerentei functionale si a stabilitatii cadrului legislativ; incheierea reformei sistemului bancar; reglementarea precisa a regimului monopolurilor naturale si combaterea eficace a monopolurilor economice; dezvoltarea concurentei prin simplificarea procedurilor de intrare pe piata si reducerea drastica a duratei de operationalizare a falimentului; imbunatatirea radicala a mediului de afaceri.[8]

Scenariul restructurant ia in considerare:

1. Ameliorarea, indeosebi in a doua parte a intervalului, a randamentului factorilor de productie; functiile econometrice de determinare a outputului real au fost in mod corespunzator adaptate;
2. Cresterea ratei de economisire si a acumularii interne; alocarea, incepand cu anul 2001, a veniturilor din privatizare pentru dezvoltare, indeosebi pentru cofinantarea proiectelor angajate cu Uniunea Europeana, Banca Mondiala si alte organisme internationale;
3. Majorarea substantiala a intrarilor de capital extern (investitii directe si de portofoliu), perfect posibila intr-un climat de afaceri stabil si nedistorsionat;
4. Fondurile nerambursabile transferate de Uniunea Europeana se estimeaza la 2% din PIB anual, incepand cu anul 2001.
5. Estimarile pornesc de asemenea de la premisa reducerii progresive a ponderii economiei necontabilizate in outputul total.[9]

2. Mixul de politici macroeconomice care formeaza substanta scenariului restructurant pune accentul pe eliminarea restrictiilor pe partea ofertei si stimularea acesteia, in defavoarea masurilor de expansiune a cererii nominale care,  in conditiile unei economii slab structurate institutional, nu fac decat sa alimenteze cercul vicios inflatie-decapitalizare, dublat de stagnarea si chiar declinul productiei. Dimensionarea sa cifrica incorporeaza:

1. Efectele reformei fiscale de la inceputul anului 2000, indeosebi cele referitoare la raportul dintre impozitele directe si indirecte, in conditiile atenuarii fiscalitatii legate de angajarea fortei de munca si pe profit; evaluarea veniturilor din taxe vamale in concordanta cu acordurile incheiate de Romania pe plan international;
2. Distributia mai rationala a cheltuielilor bugetare, acordandu-se prioritate invatamantului si cercetarii, asigurarii sanatatii populatiei, sectorului de aparare;
3. Mentinerea deficitului bugetar in intreaga perioada in limite suportabile in jurul a 3% din produsul intern brut;
4. Remonetizarea graduala a economiei, in conditiile cresterii strict neinflationiste a bazei monetare, dezvoltarii altor agregate monetare prin extinderea si diversificarea instrumentelor bancare, reducerii la limite rationale a ratei rezervelor obligatorii, precum si a dobanzii reale;
5. Continuarea flotarii controlate a cursului de schimb, urmarindu-se asigurarea in linii mari a stabilitatii sale in termeni reali, evitarea fluctuatiilor stresante pe piata valutara;
6. Cresterea rezervelor valutare ale Bancii Nationale a Romaniei pana la echivalentul valorii importurilor pe 4-5 luni.[10]

3. Scenariul restructurant presupune reducerea presiunii pentru cresterea necorelata cu rezultatele economice a veniturilor nominale, in baza unui agrement social adecvat cu sindicatele si asociatiile patronale.

4. In ceea ce priveste piata muncii, s-a luat in considerare o anumita crestere a ratei de participare, ca reactie fireasca a populatiei apte de munca la consecintele pauperizarii; s-a exclus ipoteza pensionarilor anticipate. Nu se intrevad perturbatii notabile in trendurile conturate deja in domeniul demografic (numarul si structura pe varste a populatiei, resursele de munca, migratia teritoriala, emigratia externa). Efortul investitional preconizat pentru aceasta perioada - din resurse interne, finantari nerambursabile si atragerea mult mai intensa a capitalului extern privat - se va solda cu crearea unui important numar de noi locuri de munca. O contributie substantiala va avea in acest sens si stimularea extinderii sectorului de firme mici si mijlocii. Disponibilizarile colective de personal urmeaza a se incheia in anii 2000-2001.

5. Proiectiile sectoriale iau in considerare redimensionarea ramurilor industriale cu cele mai grele probleme, revigorarea sectorului viabil inhibat (din cauza subcapitalizarii), accelerarea procesului de restructurare a economiei. Intarirea disciplinei financiare este reflectata in proiectie prin comprimarea severa a distorsiunii monetare induse in special de arierate si diverse scheme compensatorii de tip barter (bi sau multilateral).

6. Orientarea pro-export a politicii comerciale este configurata prin devansarea sistematica a ritmului produsului intern brut de catre ritmul exporturilor. Cererea externa pentru produsele romanesti este calibrata pe baza dinamicii prognozate atat a principalului partener comercial al Romaniei - Uniunea Europena, cat si a altor zone de interes, in special dintre cele invecinate; inflatia mondiala luata in calcul de 1,3-1,4% anual provine din cele mai recente estimari occidentale de specialitate.[11]

Estimarile scenariului restructurant pentru perioada 2001-2004

1. In ipotezele mai sus mentionate, devine realizabila o crestere economica mai intensa, incepand chiar cu anul 2001; pentru intervalul 2001-2004 a rezultat ca posibil un ritm mediu anual de 4,75%. Pe latura ofertei, se va inregistra o modificare insemnata a structurii economice, ponderea sectorului de servicii (inclusiv constructiile) crescand la circa 55%, in detrimentul ponderii sectorului primar. Participarea industriei la formarea valorii adaugate brute se mentine aproximativ constanta (circa 31%), in timp ce greutatea specifica a sectorului agricol coboara la 14%.[12]

Produsul Intern Brut (anul precedent = 100)

Tabelul 1

Scenariul restructurant preconizeaza deci o inversare de tendinta in ceea ce priveste consumul intern. In acest cadru, politicile guvernamentale vor urmari aplicarea de masuri mai eficace (prin directionare selectiva) de protectie a categoriilor sociale defavorizate, astfel ca inca din anii urmatori sa se obtina progrese sesizabile in combaterea saraciei. Indiciul cel mai concludent al iesirii Romaniei din criza prelungita pe care o traverseaza il va putea reprezenta ritmul net superior al formarii brute de capital. Insusi deficitul balantei comerciale ar urma sa provina din achizitiile tot mai insemnate de echipamente si tehnologii performante. Aceste tendinte modifica astfel structura de utilizare a produsului intern brut:[13]

Produsul Intern Brut (structura, % din PIB)

Tabelul 2

2. Se estimeaza ca produsul intern brut pe locuitor, evaluat la paritatea puterii de cumparare, ar putea ajunge la circa 7250 EURO in anul 2004, fata de circa 6000 in 1999.

3. Politicile macroeconomice de ajustare structurala vor favoriza reluarea cresterii economice in conditiile unei dezinflatii accentuate. Scenariul implica o reducere progresiva a indicelui anual al preturilor de consum pana la sub 10%, la finele intervalului prognozat.

Cresterea preturilor de consum (variatii, % pe an)

Tabelul 3

4. Si in cazul somajului, scenariul restructurant contine o schimbare de trend, inca din anul 2001, cand incepe restrangerea acestuia. Continuarea si dupa anul 2004 a cresterii economice va apropia acest fenomen de dimensiunile sale normale intr-o economie de piata functionala, atenuandu-se astfel in mod semnificativ presiunea pentru emigratie. Cresterea productivitatii muncii - ca rezultat al normalizarii mediului de afaceri, imbunatatirii managementului microeconomic si modernizarii tehnologice a unor sectoare este asociata cu sporuri relative ale salariului real.[14]

Somajul si salariul real (rate sau variatii anuale, %)

Tabelul 4

Cresterea productivitatii muncii - ca rezultat al normalizarii mediului de afaceri, imbunatatirii managementului microeconomic si modernizarii tehnologice a unor sectoare este asociata cu sporuri relative ale salariului real.

5. Cresterea deficitului comercial necesita, chiar in conditiile intensificarii fluxurilor de investitii straine directe, o finantare externa suplimentara, prin alte intrari de capital.

Componente ale balantei de plati

Tabelul 5

Tabelul sintetizeaza tendinta ireversibila de deschidere a economiei romanesti spre fluxurile internationale, de angrenare a sa in procesele de integrare europeana si globalizare.

Ponderea serviciului datoriei externe in exporturile de marfuri si servicii va reprezenta 21,5% in 2000 si circa 16% in 2004, in special ca urmare a scaderii dobanzii si a largirii termenelor de rambursare (raportul dintre volumul datoriei externe si exporturi - de 90-95% - se inscrie de asemenea in limite acceptabile).

6. In cadrul acestui scenariu, ponderea datoriei publice totale in produsul intern brut oscileaza in jurul a 30%, iar aceea a dobanzilor anuale aferente coboara de la 5,65% in 2000 la 4,55% la sfarsitul perioadei prognozate.[15]

Situatia datoriei publice

Tabelul 6

Aceste evolutii sunt de natura sa intareasca increderea pietelor financiare si a operatorilor straini in soliditatea dezvoltarii economiei romanesti.

Romania ar trebui sa faca eforturi mai mari pentru a intari capacitatea administrativa, sa actioneze pentru a imbunatati stabilitatea macro-economica, pentru a reduce substantial birocratia excesiva in scopul imbunatatirii mediului de afaceri. De asemenea, ar trebui sa isi imbunatateasca calificarile si sa modernizeze piata muncii in efortul de a ajunge la nivelul celorlalte state ale Uniunii Europene, spune un raport al Comisiei Europene (13 decembrie 2007).

Analiza face parte din ultimul Raport Strategic al Comisiei despre Strategia de la Lisabona care vizeaza cresterea economica si crearea de locuri de munca. Raportul va fi inaintat liderilor Uniunii Europene la Consiliul European de primavara, care se va desfasura in martie 2008. Consiliul va fi invitat sa adopte formal recomandari vizand sprijinul fiecare Stat Membru pentru orientarea eforturilor lor catre reforme prioritare. Odata adoptate, aceste recomandari reprezinta viziunea comuna a Statelor Membre fata de ceea ce fiecare trebuie sa intreprinda. Programul National de Reforma este un parte cheie a strategiei Romaniei de reforma post-aderare, iar implementarea sa cu succes depinde de implementarea politicilor in concordanta cu prioritatile stabilite. In raportul sau, Comisia este de acord cu abordarea propusa de Romania de a-si etapiza reformele, stabilind bazele pentru continuarea lor ulterioara. Cu toate acestea, in domeniile critice, precum consolidarea capacitatii administrative si imbunatatirea mediului de afaceri, Comisia apreciaza ca politicile ar fi putut fi mai ambitioase.[16]

In viziunea Comisiei, Programul National de Reforma al Romaniei (PNR) se axeaza asupra obiectivelor potrivite pentru a maximiza cresterea economica si crearea unor locuri de munca de calitate si mai numeroase. Comisia a identificat drept elemente pozitive in procesul de reforma din Romania: initiativele indreptate catre implementarea unui cadru bugetar pe termen mediu; reducerea costurilor demunca nesalariale; reforma politicilor de cercetare. Economia romaneasca are rezultate demne de luat in considerare, dar Comisia recomanda ca Romania sa abordeze vulnerabilitatile macro-economice urmand o politica fiscala bine reglementata si grabind reformele structurale pentru a-si consolida competitivitatea. Astfel, Romania se va afla intr-o pozitie buna pentru a-si sustine ritmuri mari de crestere pe termen mediu si lung. Politicile din PNR ale caror puncte deficitare trebuie abordate cu prioritate sunt: consolidarea capacitatii administrative, evitarea supraincalzirii, imbunatatirea planificarii bugetare si a calitatii cheltuielilor; reducerea birocratiei excesive, activarea ofertei de forta de munca si cresterea pregatirii acesteia. In acest context, Comisia a recomandat ca Romania:
- sa-si consolideze urgent capacitatea administrativa la nivelul central si local prin imbunatatirea reglementarilor, a controlului si a capacitatii de implementare;
- sa evite ca politica fiscala pro-ciclica sa contina deficit de cont curent in crestere si presiunile inflationiste, sa pastreze cresterea nivelului de salarizare in raport cu cresterea productivitatii si sa imbunatateasca planificarea si executia bugetara, la fel si calitatea finantelor publice revazand componenta cheltuielilor publice si reducand si redirectionand ajutorul de stat catre obiective orizontale
- sa adopte masuri urgente, pentru a reduce substantial procedurile administrative si intarzierile in obtinerea autorizatiilor, ca parte a unei politici de reglementare mai coerente pentru a imbunatati mediul de afaceri, fapt care va ajuta lupta impotriva coruptiei;
- sa implementeze o abordare integrata in ceea ce priveste cresterea numarului de locuri de munca, a gradului de ocupare si a productivitatii, in special, prin accelerarea reformelor sistemului educational care sa raspunda mai bine nevoilor pietei de munca prin reducerea abandonului scolar timpuriu, prin cresterea semnificativa a participarii adultilor in educatia si formarea permanenta; si prin transformarea agriculturii de subzistenta/ semi-subzistenta in locuri de munca durabile.[17] Comisia propune recomandari numai acolo unde identifica o provocare majora si unde considera ca Statul Membru vizat trebuie sa-si intensifice eforturile pentru a face fata provocarii. Aceste recomandari specifice de tara, adoptate mai intai de Comisie in decembrie 2006, vor fi inaintate Consiliului pentru aprobare. Mai mult decat atat, Comisia puncteaza domenii in care este nevoie de un efort deosebit si care pot conduce la recomandari in viitor. In consecinta, din punctul de vedere al Comisiei, este foarte important ca Romania sa se concentreze asupra:
- continuarii adoptarii de masuri care sa asigure sustenabilitatea pe termen lung a finantelor publice, in special cu privire la riscurile potentiale ale suficientei si sustenabilitatiipensiilor;
- sustinerea masurilor care sa solutioneze problema fragmentarii bazei de cercetare, asigurandu-se in acelasi timp ca finantarea suplimentara a cercetarii publice produce schimbari efective; implementand politica de cercetare si dezvoltare nationala si strategia de inovare; si monitorizand in mod regulat rezultatele lor;
- urmarirea unei abordari integrate a dezvoltarii infrastructurii si lansarea TIC;
-intensificarea eforturilor de a controla munca la negru;
- imbunatatirea eficientei si a acoperirii geografice a serviciilor publice de ocupare a fortei de munca, in special asistarea grupurilor vulnerabile.
In cadrul summit-ului de la Lisabona din Martie 2000, liderii Uniunii Europene au agreat o noua strategie de modernizare a Europei, pe baza consensului intre Statele Membre. Aceasta a devenit cunoscuta ca ''Strategia de la Lisabona''. Dupa rezultate initiale moderate, Strategia de la Lisabona a fost re-orientata spre crestere economica si crearea de locuri de munca, fiind simplificata si relansata in 2005. Strategia este organizata in jurul unor cicluri de 3 ani. In prezent strategia contribuie la imbunatatirea situatiei economice a Europei. Strategia se bazeaza pe un parteneriat strans intre Comisie si Statele Membre, cu o diviziune clara a responsabilitatilor si cu un accent puternic asupra maximizarii sinergiilor intre Comunitate si nivelele nationale, dar si intre diferite domenii de politica economica. Statele Membre, adopta la nivel national reforme bazate pe Programele Nationale de Reforma prezentate in 2006, pornind de la liniile directoare integrate (''Integrated Guidelines'') aprobate colectiv de toate statele membre in 2005 si care trebuie revazute in 2008. Aceste Programe Nationale de Reforma acopera o perioada de trei ani. Romania a prezentat Comisiei Programul sau National de Reforma in iulie 2007.[18]
In fiecare an, Statele Membre intocmesc rapoarte privind implementarea Programelor lor Nationale de Reforma. Romania a prezentat primul sau raport de implementare la mijlocul lui octombrie. Toate Statele Membre au numit coordonatori Lisabona (D-l sau D-na Lisabona), responsabili cu promovarea strategiei pe plan national si cu implicarea decidentilor in implementarea strategiei. Pentru Romania, coordonatorul Lisabona este Adrian Ciocanea, Secretar de Stat pentru Afaceri Europene. Comisia asista, monitorizeaza si evalueaza nivelul national al procesului de reforma.

O noua strategie pentru Romania va fi finalizata si aprobata in prima jumatatea a anului 2008. Avand ca obiectiv sa devina membra a UE in 2007, Romania a facut progrese considerabile in procesul de tranzitie: 70 la suta din activitatea economica este in sectorul privat, liberalizare substantiala a preturilor, regim deschis pentru comert exterior si progrese considerabile in procesul de deschidere treptata a pietelor cheie cum ar fi piata energiei si in reformele din sectorul bancar si infrastructura. De asemenea, a continuat sa imbunatateasca legislatia in domeniul conducerii corporative prin introducerea unor noi cerinte obligatorii de vot pentru societatile deschise.