|
|
|
MEDIUL SI DEZVOLTAREA DURABILA
Filozofia care sta la baza dezvoltarii durabile porneste de la ipoteza conform careia, calitatea mediului, precum si serviciile generale oferite de mediul natural sunt cu mult mai importante decat s-a luat in calcul in trecut prin intermediul planificarii si a mangementul economic. Prin conturarea profilului mediului, dezvoltarea durabila ofera o mai buna intelegere a functiilor indeplinite de mediul natural sau amenajat, care pot fi clasificate dupa cum urmeaza ( Pearce D.W,J.J.Warford, 1993) :
1.Contributii directe la calitatea vietii
Valentele mediului sunt multiple. Mediul poate fi apreciat sub forma unui peisaj minunat, a unui cadru de agrement pentru activitati recreationale sau poate fi substituit prin intermediul televiziunii, filmelor si radioului.
2.Contributii indirecte la calitatea vietii
Mediile deteriorate contribuie la acumularea stresului si la aparitia bolilor.Poluarea aerului si a apei afecteaza in mod direct sanatatea, care la randul sau influenteaza atat bucuria de a trai, cat si capacitatea de munca a indivizilor, necesara pentru realizarea proceselor economice.
Contributii directe la venitul real prin intermediul unui sector de mediu.
Investitiile efectuate pentru protejarea mediului si furnizarea confortului creaza venit si locuri de munca. Aspectul este adeseori ignorat cand mediul este privit ca o reala restrictie impusa cresterii economice, cum s-a intamplat in anii 1970. Deoarece investitiile din domeniul mediului sunt mai putin productive decat investitiile pe care le inlocuiesc, cresterea economica este mai lenta in aceste situatii. Programele de mediu contribuie la cresterea PNB in primul an, dar efectul acestora in anul final poate fi pozitiv in anumite situatii si negativ in altele.
4.Contributii la sustinerea sistemelor suport ale vietii.
Desi anumite servicii ecologice sunt definite destul de bine,cum ar fi rolul de protectie al padurilor pentru bazinele hidrografice, sau capacitatea de purificare a apei a zonelor umede, ele sunt adesea ignorate in analiza economica a mediului. Alte servicii mai ample, care sunt mult mai greu de carcterizat in termeni economici sunt de importanta fundamentala, deoarece fara acestea economiile nu ar putea functiona in forma lor curenta.Ozonul stratosferic de exemplu, ajuta la reglarea nivelului de radiatii care ating pamantul, in timp ce dioxidul de carbon natural ajuta la reglarea climei planetare. Oceanele participa la ciclul complex al carbonului si la ciclul hidrologic - esentele pentru viata, in timp ce planctonul reprezinta o componenta importanta a lantului trofic si din acest motiv al productivitatii marilor.
Mediul natural are trei functi majore, care prezinta o semnificatie directa pentru felul in care este interpretat dezvoltarea durabila. Aceste functii sunt:
1.Utilitatea directa pentru indivizi.
2.Furnizarea de input-uri pentru procesele economice.
Asigurarea unor servicii pentru sustinerea vietii.
3.1. Dezvoltarea industriala durabila
Activitatea industriala reprezinta un principal factor care contribuie la deteriorarea mediului.Problema care se ridica este aceea de a reconcilia cerintele de crestere demografica, dorintele de dezvoltare industriala continua si necesitatea de a proteja mediul inconjurator. Din acest motiv,trebuie identificate noi modele de dezvoltare industriala atat in tarile dezvoltate, cat si in cele slab dezvoltae, modele care vor permite protejarea capacitatii de suportabilitate a mediului inconjurator. Singura cale este reducerea intensitatii poluarii provocate de activitatile industriale.
Dezvoltarea industriala poate fi sustinuta numai daca se asigura protectia mediului inconjurator.In caz contrar, erodarea trepatata a mediului va conduce la imposibilitatea cresterii economice.
3.1.1 Principii ale dezvoltarii industriale durabile
Sarcina realizarii concordantei intre tendintele cresterii populatiei, a dorintei de dezvoltare industriala continua si necesitatea de protejare a mediului poate fi indeplinita numai printr-o abordare care incurajeaza dezvoltarea si care sustine in acelasi timp si mediul.Orice definitie a dezvoltarii durabile trebuie sa abordeze trei probleme :
a). Accesul generatiei viitoare la resursele de baza la fel de eficiente ca si cele utilizate astazi, cu conditia ca standardul de viata sa nu descreasca in timp;
b). Contributia explicita a proceselor ecologice la standardul de viata;
c). Resursele de baza, care trebuie sa includa capitalul manufacturat si cel natural.
Dezvoltarea industriala durabila reprezinta o noua abordare a dezvoltarii industriale, care permite industriei sa asigure beneficii economice si sociale pentru generatia actuala fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si indeplini propriile cerinte si fara a dauna proceselor ecologice fundamentale. Din aceasta definitie decurge faptul ca orice degradaree semnificativa a proceselor ecologice, datorata industriei, nu este durabila pe termen lung.
Pentru realizarea dezvoltarii industriale durabile trebuie indeplinite trei criterii :
protejarea eco-capacitatii , adica mentinerea capacitatii ecosistemelor de a functiona in ciuda existentei poluarii ;
utilizarea eficienta a resurselor, materiale si energetice ;
asigurarea unei distributii echitabile intre natiuni atat a bunurilor furnizate de dezvoltarea industriala, cat si a greutatilor produse prin degradarea mediului inconjurator.
3.2. Implicatiile economice ale dezvoltarii durabile
Indicatorii de suportabilitate : schimbarea sistemului de calcul national. Pana in 1998 s-au facut eforturi considerabile de a modifica modalittea in care este masurat progresul economic. Indicatorul de baza al progresului economic este Produsul National Brut( PNB) , care masoara valoarea totala a productiei unei economii intr-un anumit an. PNB -ul ar trebui sa semnifice o imbunatatire a prosperitatii - dar acest lucru poate fi inselator. O alta deficienta in utilizarea PNB ca indicator de masura a suportabilitatii este legata de faptul ca PNB nu inregistreaza pagubele produse mediului, care pot conduce la scaderea prosperitatii economice. Faptul ca pentru efectele de mediu nu exista piete, aceasta nu inseamna ca ele sunt lipsite de valoare. Prin masurarea valorii produselor de piata, PNB ignora in mod fundamental mediul. Orice paguba adusa mediului inconjurator ar trebui calculata si scazuta din PNB.
Statisticile nationale estimeaza cantitatea de capital manufacturat depreciat. Acesta este scazut din PNB pentru a obtine Produsul Natinal Net ( PNN ) . Acest indicator este mai adecvat ca instrument de masura decat PNB , deoarece permite luarea in considerare a deprecierii bagatiei nationale. Totusi, si PNN ignora baogatia naturala, care este supusa, de asemenea, proceselor de depreciere. Acest lucru se produce de exemplu, atunci cand se epuizeaza rezervele de petrol, sau se reduc rezervele forestiere. Nu exista o logica prin care o forma de depreciere sa poata fi considerata si cealalta nu.
Exista trei tipuri de abordare a dezvoltarii durabile :
Abordarea economica
Se bazeaza pe conceptul fluxului maxim de venit ce poate fi generat prin mentinerea rezervei de valori care a produs aceste beneficii. La baza acestui concept sta, de asemenea, principiul optimalitatii si eficientei economice,aplicate utilizarii resurselor sarace.Problemele de interpretare se nasc atunci cand trebuie identificate tipurile de capital ce trebuie mentinute (manufacturat, natural sau uman) si posibilitatile acestora , in special a resurselor ecologice . Dificultati suplimentare le ridica problemele de ireversibilitate si colaps catastrofic.
Abordarea ecologica
Este axata pe stabilitatea biologica si fizica a sistemelor. De o importanta deosebita este viabilitatea subsistemelor care sunt esentiale pentru stabilitatea globala a intregului sistem. Un aspect cheie este reprezentat de protectia diversitatii biologice. Mai mult, sistemele " naturale " pot fi interpretate in asa fel incat sa includa toate aspectele biosferei, inclusiv a celor construite de om, cum ar fi de exemplu orasele. Accentul se pune pe pastrarea elasticitatii si capacitatii dinamice a unor astfel de sisteme de a se adapta schimbarii si nu pe conservarea unei stari statice " ideale ".
Abordarea socio-culturala
Acest tip de abordare a dezvoltarii durabile cauta sa mentina stabilitatea sistemelor sociale si culturale, inclusiv prin reducerea conflictelor distructive. Aspectele importante ale acestui tip de abordare caonstau atat in promovarea echitatii in cadrul aceleasi generatii. Se recomanda urmarirea pastrarii diversitatii culturale existente in intreaga lume, precum si utilizarea cunostiintelor legate de practicile viabile inglobate in culturile mai putin dominante. Societatea moderna va trebui sa incurajeze si sa promoveze pluralismul si participarea originala in scopul crearii unui cadru decizional mai eficient, pentru dezvoltarea sociala durabila. (Munasinghe M.,Environmental economics and sustainable development, World Bank environment paper, no. 3, 1995).
Aceasta se datoreaza faptului ca preferintele si tehnologiile nu se pastreaza constante in timp, astfel incat conservarea unei valori de baza se poate dovedi excesiva. Prin concentrarea pe marimea setului de posibilitati , importanta conservarii biodiversitaii devine mai evidenta in termenii abordarii durabile, vazuta prin prisma ecologica sau economica. Asfel :
conservarea biodiversitatii permite pastrarea flexibilitatii sistemului, prin protejarea acestuia fata de socurile extreme;
conservarea capitalului protejeaza valorile pentru consumurle viitoare.
Tranzactii intre cele trei obiective ale dezvoltarii durabile (Munasinghe M.,Environmental economics and sustainable development, World Bank environment paper, no. 3, 1995).
Diferenta dintre cele doua concepte consta in consecintele pierderii flexibilitatii ecologice. O societate care-si consuma capitalul fix fara sa-l inlocuiasca nu este durabila. Utilizand o abordare ecologica, pierderea flexibilitatii implica scaderea capacitatii de autoorganizare a sistemului, dar nu neaparat o scadere a productivtatii. Aceasta depinde de capacitatea societatii umane de a se adapta si de a continua sa functioneze in fata stresului si a socurilor. Legatura dintre suportabilitatea socio culturalasi cea ecologica este demonstrata in acest fel prin similaritatile organizationale dintre societatile umane si sistemele ecologice.
Reconcilierea acestor concepte , precum si asigurarea functionalitatii lor in scopul realizarii dezvoltarii durabile reprezinta o sarcina extrem de dificila. Diversitatea cerintelor si preocuparilor pe termen scurt, ca si telurile pe termen lung existente in lume, sugereaza faptul ca NU EXISTA O DEZVOLTARE DURABILA "BUNA" SAU "REA" , GENERAL VALABILA.
Implementarea dezvoltarii durabile va necesita un cadru consultativ pluralistic, care sa faciliteze printre altele schimbul de informatii cu grupurile predominate, care sunt neglijate, pentru a identifica modalitati materiale de compensare si tehnologii mai putin poluante.
Noul concept, cel al dezvoltarii durabile, nascandu-se din intrebari si dezbateri, din dezastre si reusite, din idealism si realism, dar, mai ales din abordari sistematice ale proceselor ecologice, sociale si economice reprezinta, fara indoiala unul dintre aceste succese. Lansat in 1974, la Simpozionul organizat de Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (PNUE) si Conferinta ONU pentru Comert si Dezvoltare ( CNUCED ) , in Mexic, la Cocoyoc, acest concept poate fi definit sintetic ca un complex de strategiii menite sa conduca la o ameliorare a conditiilor de viata ale tuturor comunitatilor umane, prin respectarea capacitaii de suport a ecosistemelor si prin valorificarea traditiilor culturale din fiecare regiune geografica. De aici deriva si sinonimele utilizate, cele de ecodezvoltare, de dezvoltare sustenabila ori de dezvoltare respectuoasa fata de mediu. La fel, se poate foarte bine sinonimiza acest concept cu cel de "viabilitate", propus de Ruckelshaus (1989) : cresterea si dezvoltarea trebuiesc mentinute in limitele impuse de ecologie, pentru ca astfel, se poate asigura securitatea si prosperitatea natiunilor, mentinerea echilibrului ecologic si pacea intre oameni si intre ei si natura.
Un pas urmator s-a realizat prin Raportul Comisiei Mondiale asupra Mediului si Dezvoltare, raport cunoscut sub numele de " raportul Brundtland " , publicat de autor sub titlul "Viitorul nostru al tuturor", document de baza atat in fundamentarea conceptului, cat si in sensibilizarea opiniei publice (Sachs, 1993). Poate, pornind si de la acest document asistam astazi la o accelerare a miscarii civile in domeniul mediului inconjurator si dezvoltarii, miscare careia ii datoram un nou deziderat, cel al dreptului de acces la mediul inconjurator, care se alatura dreptului de acces la hrana, locuinte, la resursele naturale etc. Pentru acest deceniu, la Conferinta mondiala a ONG - urilor s-a lansat chiar un plan de actiune conjugata, cunoscut sub numele de "programul Ya Wanoucchi".
O prima trasatura a conceptului de dezvoltare durabila , accea de a fi fost acceptat de o larga sfera de paturi sociale, care incearca sa gaseasca solutii la diversele probleme locale, aplicand dezideratul dezvoltarii planetare : sa gandim global si sa actionam local! Apoi, acest concept este marcat de principiile abordarii sistematice, principii lansate de ecologia moderna, motiv pentru care castiga tot mai mult teren credinta parintelui agriculturii biologice, E.Pfeiffer : tot ceea ce este biologic corect este si economic avantajos!.
Dezvoltarea durabila a reusit sa reuneasca ( cel putin teoretic ) intr-un tot cele 5 dimensiuni ale vietii noastre materiale si spirituale, considerate prin prisma durabilitatii lor. Vom constata ca :
dezvoltarea durabila este un concept unificator;
subsistemele sale se afla interconectate;
intre ele se afla o retea de interactiuni reciproce
in centrul acestei retele se afla Omul, de a carui decizii va depinde functionarea armonioasa a subsistemelor si in final realizarea dezideratului de dezvoltare durabila;
acestor 5 dimensiuni li s-a adaugat adjectivul " durabil " , nu doar pentru ca ar fi un cuvant " la moda " , ci pentru a sublinia perspectiva pe termen lung in care trebuiesc formulate strategiile.
Principiile si strategiile majore care caracterizeaza fiecare dintre aceste 5 dimensiuni prin prisma dezvoltarii durabile sunt :
durabilitatea sociala urmareste sa asigure o dezvoltare fireasca a diverselor comunitati umane privitoare la calitatea de fiinta umana. Principiul de baza al acestei durabilitati este cel al realizarii unei echitati in accesul la bogatiile materiale si spirirtuale, pentru toate tarile si pentru toate paturile sociale. Autolimitatrea consumului in tarile bogate si in randul paturilor privilegiate este, aspectul cel mai sensibil al dezvoltarii durabile, cu atat mai mult, cu cat nu s-a gasit un sistem social care sa poata fi aplicat in toate tarile Globului.
durabilitatea economica vizeaza o repartizare si gestionare mai eficienta aresurselor si un flux constant de investitii de la Nord spre Sud, astfel ca tarile Sudului sa poata atinge stadiul de autodezvotare. Cu alte cuvinte Sudul trebuie ajutat ca sa se poata ajuta singur!. In plus, aceasta durabilitate trebuie sa stabileasca stategiile care sa asigure optiuni econmice si pentru generatiile viitoare.
durabilitatea ecologica presupune un complex de masuri politice, economice , administrative si legislative, orientate spre realizarea urmatoarelor obiective :
a) amenajarea pe baze ecologice a spatiului urban si rural ;
b) minimalizarea presiunii asupra ecosistemelor cu rol de protectie si eficientizarea exploatarii celor cu rol social util;
c) limitarea consumului de resurse neregenerabile si a utilizarii produsilor daunatori mediului. Toate acestea necesita,o foarte buna cunostere a potentialelor oferite de fiecare tip de ecosistem in parte si, mai ales, actiuni de constientizare, de formare a convingerilor ca diversitatea biologica este pretioasa . La fel de important este de accentuat faptul ca protectia mediului ocupa locul trei intre problemele globale ale omenirii contemporane, alaturi de pace si dezvoltare si ca toate trei sunt indisociabile ( King si Schneider, 1991 ).
durabilitatea spatiala cuprinde, aplicareaacelor strategii care sa asigure un echilibru intre dezvoltarea oraselor si satelor, intre dezvoltarea industriala si cea agrozootehnica, intre utilizari si investitii, intre consum si productie, intre centralizare si descentralizare. Extrem de importanta este stabilirea drepturilor si obligatiilor referitoare la utilizarea pamantului si resurselor sale, mai cu seama in conditiile reformei din tarile Sudului, unde populatia doreste sa atinga nivelul de trai al Nordului, prin obtinerea unor beneficii imediate.
durabilitatea culturala priveste asigurarea dezvoltarii spirituale a fiecarei comunitati umane, intr-o unitate strategica, in unitate prin diversitate, in acord cu principiile moralei fiecarui popor in parte, dar toate guvernate de principiul globalitatii.
