|
|
|
SOCIOLOGIE ECONOMICA - OBIECTUL DE STUDIU SI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI ECONOMICE
Pentru ca o disciplina sa detina caracter stiintific, ea trebuie sa indeplineasca trei conditii:
1.sa aiba obiect de studiu propriu;
2.sa utilizeze metode si tehnici proprii de cercetare a obiectului sau de studiu pentru a-l putea masura si analiza;
3.sa foloseasca un aparat conceptual propriu (concepte, notiuni, cuvinte-cheie) specific domeniului sau stiintific, necesar in cunoasterea obiectului sau de studiu.
a.Obiectul sociologiei economice este studiul relatiilor sociale interumane, in cadrul activitatilor economice, la nivel macroeconomic, al intregii societati, dar si la nivel microeconomic, in cadrul unei firme, indiferent de domeniul specific de activitate studiat: proiectare, productie, cercetare-dezvoltare, financiar, marketing, comecial, etc.
2.Metode si tehnici de cercetare in sociologia economica
a.observatia;
b.experimentul;
c.convorbirea;
d.ancheta pe baza de chestionar;
e.ancheta pe baza de interviu.
f.analiza documentara;
g.consultarea surselor oficiale;
h.testele.
a.METODA OBSERVATIEI
-observatia stiintifica consta in urmarirea atenta si sistematica a unui fenomen, proces sau activitate socio-economica. Ea contine urmatoarele etape:
-formularea ipotezei de lucru;
-precizarea scopului;
-delimitarea fenomenului sau procesului cercetat;
-elaborarea planului observatiei;
-elaborarea fiselor de observatie;
-repetarea sistematica a observatiei;
-cuantifcarea rezultatelor.
b.METODA EXPERIMENTULUI
-metoda care permite provocarea fenomenului si repetarea lui, cu scopul verificarii ipotezelor privitoare la relatiile de cauza-efect;
-permite utilizarea grupelor experimentale si a grupelor martor (de control) pentru a verifica efectul si influenta variabilelor independente (factorul experimental).
c.METODA CONVORBIRII
-metoda constand in discutia directa intre experimentator si subiect, ea permitand schimbarea locului si rolului intre cei doi parteneri;
-favorizeaza empatia cercetatorului fata de trairile psihice ale subiectului si stimuleaza implicarea activa a subiectului in comunicare.
d.METODA ANCHETEI PE BAZA DE CHESTIONAR
-metoda se aplica la un esantion de populatie, reprezentativ pentru problematica studiata, iar rezultatele se extrapoleaza la intreaga populatie;
-metoda contine mai multe etape:
Stabilirea obiectivului anchetei;
Formularea ipotezelor generale si specifice;
Esantionarea (extragerea din populatia supusa cercetarii a unui lot reprezentativ dpv.al varstei, sexului, pregatirii scolare si profesionale, aptitudinilor, opiniilor, etc);
Elaborarea chestionarului, functie de obiectivul urmarit;
Pretestul (se verifica daca intrebarile cuprinse in chestionar contin informatiile necesare);
Redactarea formei finale a chestionarului;
Aplicarea chetionarului (prin operatori sau prin autoadministrare);
Inregistrarea rezultatelor ;
Analiza si interpretarea rezultatelor in functie de scopul si ipotezele de lucru;
Redactarea raportului final de ancheta.
e.MEDODA ANCHETEI PE BAZA DE INTERVIU
-metoda consta in raporturi verbale directe intre cercetator si subiect, cu pastrarea directiei de actiune (a locului fiecaruia dintre interlocutori respectiv cercetatorul este emitator iar subiectul este receptor).
Metodele de ancheta permit investigarea unui mare numar de subiecti intr-un timp relativ scurt, in special in conditiile existentei raspunsurilor precodificate.
f.METODA ANALIZEI DOCUMENTARE
-metoda consta in analiza calitativa sau cantitativa a fenomenelor sau proceselor inscrise in documente de tip situatii statistice, CV, anamneze, etc
g.METODA CONSULTARII SURSELOR OFICIALE
-metoda consta in analiza rezultatelor unor surse oficiale de informatii cum sunt: recensamintele populatiei, fisierele de evidenta a populatiei etc.
h.TESTELE
-metoda care stabileste standardul de performanta al individului la nivelul diferitelor functii si procese psihice cum sunt: atentia, memoria, gandirea, aptitudinile, etc.
-metoda foloseste instrumente standardizate de lucru, adica aceleasi cerinte sunt solicitate in conditii identice tuturor subiectilor, putand fi realizata o ierarhie obiectiva a performantelor acestora.
3.CONCEPTE-CHEIE
Acestea sunt notiuni fundamentale utilizate de catre o disciplina stiintifica in scopul analizei, studiului, a cercetarii obiectului sau de studiu.
In sociologia economica se utilizeaza mai multe astfel de notiuni sau concepte-cheie, dintre care amintim:
a.factori de productie- totalitatea resurselor (naturale, materiale, energetice, tehnice, umane) care, prin transformari succesive, satisfac necesitatile indivizilor umani.
b.nevoi umane- totalitatea cerintelor indivizilor de a avea si de a folosi buniri materiale si servicii in conformitate cu necesitatile fiziologice, psihologice, sociale si spirituale pe care le au.
Nevoile umane pot fi nelimitate ca numar, satisfacerea unora putand genera aparitia altora, si limitate ca volum. Intr-o alta clasificare, nevoile umane pot fi individuale sau de grup (generale).
Abraham Maslow a realizat o ierarhizare a trebuintelor umane sub forma unei piramide cu cinci trepte care contine urmatoarele tipuri de trebuinte :
I.Trebuinte fiziologice: hrana, apa, aer, caldura
II.Trebuinte de securitate: locuinta, unelte, instrumente de lucru si protectie;
III.Trebuinte de afiliere sau apartenenta sociala: familie, rude, grup de prieteni, colectiv de munca;
IV.Trebuinte de stima si statut: aprecierea celorlalti, respect, comunicare sociala, pozitie sociala;
V.Trebuinte de autorealizare- pregatire si educatie, cunoastere, trebuinte estetice, etice.
c.Resursele umane-totalitatea posibilitatilor fizice, profesionale, spirituale de care dispune o persoana sau un grup de persoane.
Resursele umane nationale -totalitatea persoanelor fizice, de aceeasi cetatenie, care locuiesc in interiorul tarii sau in afara granitelor, la un anume moment dat.
d.Bunurile economice- totalitatea marfurilor si serviciilor care pot satisface o anumita trebuinta umana.
Bunurile economice pot fi:
-1.bunuri naturale: aer, apa naturala, lumina soarelui;
-2.bunuri economice: obtinute prin activitatea omului- pot fi directe, pentru consum personal, sau indirecte, pentru consum colectiv, producie, investitii, transport, etc.
e.Proces economic- totalitatea transformarilor cantitative, structurale si calitative ale unei activitati economice, care pot fi conoscute in spatiu si timp.
