Corelatia inflatie-somaj

CORELATIA INFLATIE-SOMAJ

Doua dintre cele mai importante probleme cu care se confrunta un stat contemporan, indeosebi in perioada de tranzitie de la un tip de economie la altul (lucru valabil si in cazul Romaniei, adica, trecerea de la economia de tip centralizat la o economie de piata) sunt reprezentate de inflatie si de somaj. Aceste doua probleme sunt si mai accentuate la nivelul institutiilor care pot lua decizii in legatura cu acestea (guvern, ministere) pentru ca, nu de putine ori, acestea trebuie sa alega pentru ameliorarea uneia singur. Altfel spus, guvernul care incearca o politica de macrostabilizare nu poate in nici un caz sa actioneze asupra ambelor probleme (inflatie si somaj). Factorii decizionali trebuie sa "cantareasca" implicatiile unei decizii asupra unui fenomen (de exemplu cu cat va creste rata somajului, temporar, pentru a se reduce rata inflatiei cu un anumit procent) si, respectiv, sa aleaga dintre mai multe variante alternative pe cea mai putin "nociva" pentru populatie.

1 DEFINIREA SOMAJULUI

Forta de munca reprezinta in contextul economiei de piata, un bun care se comercializeaza, in mod liber pe o anumita piata, denumita piata fortei de munca (sau, mai pe scurt, piata muncii). Din acest punct de vedere, somajul reprezinta excedentul de oferta de forta de munca fata de cererea de forta de munca:

S=O-C, unde:

S=reprezinta somajul;

O=oferta de forta de munca;

C=cererea de forta de munca.

Dar, definitia data mai sus somajului, nu ne poate oferii raspunsuri la intrebari de genul: Este somer un muncitor care nu lucreaza o saptamana? Este un student somer atunci cand cauta de lucru in timpul vacantelor si nu gaseste?. Pornind de la problematica de mai sus putem enumera anumite elemente care incadreaza o anumita persoana in categoria somerilor. Astfel de elemente pot fi urmatoarele:

-dupa trimiterea in somaj persoana respectiva a cautat in mod activ si sistematic de lucru in ultimule patru saptamani.

-asteapta sa fie rechemat la locul de munca de unde a fost disponibilizat.

-in decursul urmatoarei luni se asteapta sa gaseasca un nou loc de munca in locul celui pierdut.

Dintre aceste conditii care ne ajuta sa stabilim daca o persoana este sau nu somer, cea care reprezinta importanta cea mai mare ar fi ca persoana care si-a pierdut locul de munca sa caute in mod activ o noua slujba si nu doar sa reclame faptul ca nu gaseste de lucru.

O alta definitie foarte cunoscuta a somajului este data de Biroul International al Muncii-organizatie cuprinsa in Sistemul Natiunilor Unite, care elaboreaza statistici, studii si analize pe baza informatiilor primite de la tarile membre si care are ca scop mai buna fundamentare a deciziilor luate pentru combaterea somajului. Conform definitiei acesteia este somer:

-orice persoana care a implinit 15 ani;

-este apt de munca;

-este disponibil pentru o munca salariata sau nesalariata;

-nu munceste

-cauta un loc de munca.

In Romania problema somajului tinde sa se agraveze si datorita faptului ca a inceput sa se restructureze o parte a intreprinderilor mari si foarte mari. Aceasta restructurare presupune, deci, si pierderea unor locuri de munca, care adaugandu-se la numarul somerilor deja existenti pe aceasta piata nu va reusi decat sa agraveze problema somajului, iar in ultima instanta va conduce chiar la revolte sociale (greve, iesiri in strada, boicoturi etc).

2 CARACTERIZAREA SOMAJULUI

Somajul, ca dezechilibru major al unei economii contemporane se poate clasifica in:

a)somajul voluntar[1], care este o forma de somaj proprie celor care decid in mod deliberat sa inceteze sa munceasca (total sau partial), fie pentru ca ei apreciaza ca salariul este prea mic si prefera timpul liber sau sa-si insuseasca o noua meserie, fie pentru ca sunt in cautarea unui loc de munca mai bine reenumerat si costurile antrenate de acesta cautare or fi mai mult decat compensate prin cresterea salariului.

b)somajul involuntar[2], adica acea forma de somaj determinata de imposibilitatea de a gasi un loc de munca acceptand salariul curent, adica salariul acceptat de cei care lucreaza. Adesea cei care se includ aici se datoreaza neconcordantei dintre calificarea pe care o are o persoana si calificarea pe care o solicita postul respectiv.

c)somajul structural, specific in acesta perioada Romaniei, si care este determinat de tendintele de restructurare a economiei pe activitati, pe forme de proprietate, etc., care are loc sub incidenta procesului tehnico-economic, mutatiilor din departamentul respective, unor importante fenomene sociale sau politice. Aceasta categorie de somaj include de obicei:

somajul din tarile sarace cu crestere demografica, dar lipsite de capital si de competentele necesare exploatarii rationale a resurselor umane.

somajul din tarile avansate economic afectate de disfunctiile modului de organizare a muncii care nu mai permite cresteri de productivitate ca inainte astfel incat modelul economic devine contraproductiv. Pentru cucerirea si pastrarea pietelor lor recurg la cresterea productivitatii si nu a aparatului de productie, isi recompun aparatul de productie concomitent cu scaderea locurilor de munca.

somajul din tarile aflate in tranzitie la economia de piata care traverseaza un proces profund de adaptare structurala generala la conditiile pietei, fapt ce impune adaptarea cererii de munca la nevoile reale ale unitatilor economice determinate de mediul concurential, promovarea formelor de utilizare intermitenta a muncii, contracte de angajare cu durata determinata si timp de munca partial.

2.1 NIVELUL SOMAJULUI

Nivelul somajului se masoara in marime absoluta (ca numar de someri) dar se determina si ca rata:

R_s=, unde:

R_s=rata somajului;

NS=numarul de someri;

PA=populatia activa

Somajul cunoaste nivele diferite in cadrul tarilor lumii, iar, uneori, somajul este diferit si pe zonele geografice cuprinse in cadrul aceluiasi teritoriu national. Economistii contemporani au cazut de acord cu permanentizarea somajului in cadrul economiei, unii autori sustinand ca acest proces de permanentizare a debutat la inceputul secolul al XX-lea, altii considerand inceputul acestui proces in anii '50-'60.

Desi este acceptat ca exista somaj, acest lucru nu inseamna ca se exclude definitiv existenta unui echilibru pe piata fortei de munca (starea de ocupare deplina). Ca urmare, ocuparea deplina a fortei de munca a devenit echivalenta cu un somaj al carui nivel este scazut, reflectat printr-o rata a somajului de cateva procente (5-6%). J.M.Keynes era de parere ca folosirea deplina a mainii de lucru inseamna absenta somajului, dar este compatibila cu un somaj voluntar si functional.

Daca ocuparea deplina implica un somaj de 3-5 procente, in mod analogic, se considera ca scaderea somajului sub minimul respective caracterizeaza o stare de supraocupare a fortei de munca. Conform teoriei lui Dennise Flouzar, daca rata somajului atinge in jur de 1%, mana de lucru devine foarte rara, creand o anumita dependenta pentru cei care vor sa angajeze si totodata, costul platit de cei care angajeaza salariati tinde sa creasca in mod mai accelerat decat productivitatea. Economistul A.W.Phillips, care a pornit in cercertarile sale de la permanentizarea somajului (in lucrarile sale a fost luata ca exemplu situatia din Anglia), a ajuns sa impuna in teoria economica un nou concept-rata naturala a somajului. Aceasta teorie a fost ulterior dezvoltata de Friedman. Rata naturala a somajului este strans legata de rata inflatiei; practic, rata naturala corespunde unei rate stabile a inflatiei.

Pentru a intelege cea ce inseamna rata naturala a somajului pornim de la premisa existentei inflatiei in economie, exprimata printr-o anumita rata si realizarea, concomitent, a doua conditii care fac sa nu se modifice dimensiunile inflatiei:

*sa nu se creeze un excedent de cerere;

*sa nu se produca socuri in oferta.

Daca se realizeaza prima conditie, somajul se fixeaza la nivelul ratei sale naturale, adica la nivelul determinat de egalizarea presiunii in directia cresterii salariilor ca urmare a reocuparii tuturor locurilor de munca, cu presiunea pentru scaderea salariilor care se formeaza sub incidenta existentei somajului. Realizarea celei de a doua conditii face ca oferta agregata sa nu cunosca alta schimbare decat cea determinata direct de rata inflatiei care, daca ramane constanta, mentine somajul in limitele ratei naturale.

Prin realizarea celor doua conditii punctate anterior, cererea si oferta agregate se modifica numai in functie de fenomenul inflationist si de aceea rata naturala a somajului o reflecta. Daca cererea agregata si oferta, sau numai una dintre acestea, se modifica si datorita altor factori decat inflatia, atunci somajul poate inregistra o rata mai mare decat cea naturala, iar inflatia-conform teoriei economice-va incepe sa scada.

2.2 DURATA SOMAJULUI

In ceea ce priveste durata somajului se poate spune ca aceasta depinde de mai multi factori, dintre care esentiali sunt.

-gradul de organizare al pietei muncii care presupune, printre altele, existenta unei retele de agentii de plasare a fortei de munca, agentii si servicii destinate in special populatiei tinere etc.

-structura demografica a fortei de munca.

-abilitatea si interesul unei persoane de a cauta si gasi o slujba mai buna.

-tipurile de slujbe disponibile.

Trebuie, de asemenea, precizat faptul ca durata somajului (care incepe din momentul pierderii locului de munca) nu este stabilita prin lege. Deci nu este in viata economica o durata a somajului legiferata, dar exista in legislatia fiecarei tari reglementata o perioada (care poate fi cuprinsa intre 12-24 luni) in care persoana disponibilizata primeste ajutor de somaj.

2.3 INTENSITATEA SOMAJULUI

Intensitatea somajului reprezinta o alta trasatura ce prezinta importanta deosebita. In functie de intensitatea somajului putem distinge:

a)somaj total, ceea ce inseamna pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii. In acest context intalnim foarte des cazurile in care, datorita restructurarii temporare a unor activitati, persoanele cuprinse in jurul varstei de 40-45 de ani, datorita pierderilor locurilor de munca refuza sa caute alt loc de munca, sa se recalifice sau sa lucreze in alt domeniu decat acela din care tocmai a fost disponibilizat.

b)somaj partial. In acesta situatie se afla salariatii unor societati care-si restrang activitatea dar numarul persoanelor angajate ramane acelasi. Pentru a nu produce pe stoc, cel mai adesea aceste intreprinderi nu lucreaza decat 3-4 zile dintr-o saptamana normala de lucru, evident cu reducerea proportionala a salariilor.

c)somaj deghizat care este specific tarilor in curs de dezvoltare, unde foarte multe persoane au o activitate aparenta ("se fac ca muncesc"), cu productivitate scazuta.

3 ROLUL AJUTORULUI DE SOMAJ

Acordarea ajutorului de somaj de catre stat pentru persoanele care si-au pierdut locurile de munca reprezinta cea mai raspandita masura de protectie sociala pentru aceste persoane.

Plecand de la ipoteza ca intr-o familie in care lucreaza ambii soti venitul respectivei familii este de 100%, iar venitul unei familii in care lucreaza un singur sot este aproximativ 75% din venitul primei familii, daca in acest ultim caz persoana devine somer, pe parcursul perioadei in care primeste ajutor de somaj venitul familiei sale devine mult mai mic decat a fost anterior si extrem de mic fata de familia cu doi salariati. In tarile dezvoltate, atat timp cat somajul se inscrie in limitele legale pentru ajutorul de somaj, venitul celui trecut in somaj se mentine aproape de venitul obtinut anterior. Mai mult decat atat, in anumite state ajutorul de somaj era supus unor tratamente fiscale speciale. Astfel, in SUA pana in 1980 ajutorul de somaj era scutit de impozitare in cazul impozitului pe venitul global, iar dupa acest an era impozitat numai cand venitul total al unei anumite familii (in cadrul venitului global intrand si ajutorul de somaj) depasea un plafon prestabilit de stat.

Numeroase semnale de alarma au fost trase in acest sens in cazul Europei Occidentale. Multi specialisti considerau ca datorita nivelului ridicat al ajutoarelor de somaj este influentat nivelul ridicat al ratei somajului. Marimea ratei somajului datorita alocatiei de somaj, are ca principala motivatie faptul ca pentru a obtine ajutorul respectiv, oamenii trebuie sa se regaseasca in "forta de munca", sa caute activ de lucru, chiar daca in realitate multi dintre ei nu vor sa lucreze. Daca ar lipsi indemnizatiile de somaj, o parte ar iesi din forta de munca, in acest fel reducandu-se rata masurata a somajului. Conform opiniei unor specialist[3] , daca aceasta ar scadea cu 0,5%, in acelasi timp ar creste rata ocuparii cu 1%.

Un alt punct de vedere consta in faptul ca fara ajutorul de somaj s-ar realiza o stabilizare. Existand ajutorul de somaj, agentii economiei nu au interes sa asigure o ocupare stabila si deplina a fortei de munca. Faptul ca un angajat care este trimis pe o anumita perioada in somaj nu va suferi pierderi foarte mari din venit, face si mai usoara decizia agentului economic de a-l trimite in somaj.

Din enumerarea si dezvoltarea elementelor de mai sus, care ne arata mai ales caracterul "nociv" al ajutorului de somaj, la o prima vedere se poate spune ca mai bine s-ar renunta la acordarea lui. Dar daca, prin absurd s-ar renunta la acordarea acestei indemnizatii, lucrurile ar evolua in sensul pozitiv?. Nu putem da un raspuns satisfacator la aceasta intrebare dar este cert faptul ca nu se poate renunta la acordarea unui ajutor minim pentru persoanele care din diverse motive si-au pierdut locul de munca. Acest ajutor de somaj trebuie acordat chiar si numai datorita faptului ca o persoana disponibilizata, cu toate eforturile reale pentru gasirea unei noi slujbe, are nevoie de o anumita perioada de timp pentru gasirea unui nou loc de munca.

Pe de alta parte o persoana nu poate accepta orice fel de loc de munca doar din simplul motiv ca actualmente este somer. In acest caz se include persoanele foarte competente, calificate superior si care pierzandu-si locul de munca nu pot accepta orice slujba, uneori necalificata (acest lucru ar insemna totodata si o pierdere pentru economie a resurselor sale cele mai valoroase). In felul acesta, prin acordarea unui ajutor de somaj, persoanele cu statutul de somer isi asigura un standard minim de trai.

In concluzie, se poate spune ca va exista intotdeauna o anumita rata a somajului si ca intr-o economie de piata (unde cererea si oferta de forta de munca se formeaza in mod liber) este un fapt economic pozitiv existenta unei anumite rate a somajului.