|
|
|
6 Ciclurile in economie Un ciclu economic (al afacerilor) este compus din urmatoarele faze: prosperitate, recesiune, depresiune, inviorare si ascensiune. Faza de prosperitate reprezinta starea economiei in care toate activitatile (afacerile) opereaza la nivelul cel mai inalt inregistrat in perioada data. Faza de recesiune se caracterizeaza prin declinul activitatilor economice, care antreneaza efecte negative si pe plan social, ajungandu-se adesea la crize economico-sociale importante (falimente, sporirea somajului) Faza de depresiune este starea in care toate activitatile economice au ajuns la cel mai scazut nivel din perioada data, manifestarile negative atingand un grad de saturatie, dincolo de care activitatile nu se mai pot replia, ci doar revigora. Faza de inviorare si ascensiune consta in reluarea treptata a cresterii diverselor activitati economice, printr-un ansamblu de interconditionari, intrand astfel intr-un proces de expansiune, de avant (boom). Trendul reprezinta esenta dinamicii, linia principala de evolutie, caracterizata printr-o schimbare medie (crestere /descrestere) intr-o perioada de timp. El reprezinta deci expresia concentrata, esentializata a evolutiei. O mare parte dintre elementele care intervin in evolutia economiei se situeaza la nivelul cel mai ridicat in faza de prosperitate, descresc in faza de recesiune, ajung la cel mai scazut nivel in faza de depresiune si cresc in faza de inviorare si ascensiune. In aceasta categorie de elemente intra: productia, populatia ocupata, veniturile, cererea de marfuri, profitul, solicitarea de credite, investitiile. Dinamica pretului si costului, de-a lungul ciclului economic genereaza o relatie specifica intre ele, si anume pretul reactioneaza mai inainte si mai repede decat costul la schimbarile din economie Astfel, in perioada de prosperitate, pretul si costul se stabilizeaza la niveluri maxime convenabile (aducatoare de profit). In faza de recesiune, pretul incepe sa scada, urmat fiind de cost, dar intr-un ritm mai lent, ceea ce face ca profitul sa fie tot mai mic si sa se ajunga la pierderi, care ating maximul in faza de depresiune. Costul continua insa sa scada si dupa stabilizarea pretului la un nivel minim. Modificarea patrimoniului (a inventarului de bunuri) reactioneaza in felul urmator : volumul sau ajunge la un nivel minim in faza de depresiune deoarece atunci cererea se satisface in tot mai mare masura din stocurile existente ; cand patrimoniul ajunge la nivelul minim, cererile incep sa fie satisfacute tot mai mult prin productie, care se revigoreaza, iar patrimoniul se reface si se mentine la un nivel rezonabil. Rata dobanzii cand sunt dificultati in economie, are loc diminuarea cererii de imprumuturi comerciale, ceea ce provoaca sporirea ofertei si a rezervelor bancare paralel cu scaderea ratei dobanzii. Cererea de inlocuire a echipamentelor (atat a celor din productie, cat si a celor de folosinta indelungata in gospodariile populatiei) constituie un semnal si un stimulent important al revigorarii si dinamizarii productiei indeosebi in ramurile care se bazeaza pe tehnologie avansata, avand insa efecte benefice asupra intregii activitati economice. Comportamentul agentilor economici influenteaza dinamica economica in mod pozitiv sau negativ. 1 Dupa domeniul in care se desfasoara miscarea ciclica avem: cicluri de afaceri financiare, agrare, investitionale. 2 O analiza pe termen lung conduce la constatarea ca, dupa intensitatea si durata lor, ciclurile economice pot fi de trei feluri : minore, majore si istorice. Ciclurile minore sunt fluctuatii de intensitate moderata in care oscilatiile apar la intervale relativ mici, de 3-4 ani, fiind provocate de factori conjuncturali. Ciclurile majore sunt oscilatii ample de intensitate puternica si cu o periodicitate de circa 10 ani, fiind generate, in esenta, de durata medie a unei generatii de echipamente tehnologice. Ciclurile istorice sunt fluctuatii ce au loc la intervale de 50-60 de ani, reflectand trecerea economiei de la o etapa istorica la alta. Dupa cauzele ciclurilor avem: cicluri de supraproductie si subproductie provocate periodic de neconcordanta dintre productie si consum (cererea solvabila); cicluri de politica economica provocate de masurile luate de catre guvern; cicluri monetare, cand schimbarile in domeniul ofertei de bani influenteaza concordanta intre cererea si oferta agregata; cicluri investitionale care au la baza trasaturile specifice ale investitiilor; cicluri determinate de factorii politici, cand oscilatiile conjuncturale sunt legate de alegeri. Existenta ciclurilor in evolutia fenomenelor economice se explica prin deplasarea ofertei si cererii agregate. O modificare cu doua procente a PNB real fata de cel potential provoaca o schimbare de un procent in rata somajului.
Piata fortei de munca. Somaj voluntar si involuntar In cazul pietei fortei de munca pretul muncii este salariul. Salariul poate sa fie flexibil sau inflexibil.Salariul flexibil este cel care se ajusteaza rapid la cererea si oferta de piata ("salariu curatat de piata").
Salariul inflexibil este cel care nu se adapteaza rapid la impulsurile pietei favorizand astfel aparitia somajului involuntar, fortat. Salariile flexibile sunt proprii pietei ideale a fortei de munca. Someri voluntari nu doresc sa lucreze la salariul curent de piata desi ar gasi slujbe. Dar nu salariile flexibile sunt cele care caracterizeaza piata contemporana a fortei de munca, ci salariile inflexibile, cele care nu se ajusteaza suficient de rapid la cerintele pietei. De aceea apare o nepotrivire intre cautatorii de slujbe si slujbele vacante. Aceasta nepotrivire duce la modelul de somaj intalnit azi pe pietele fortei de munca: somajul involuntar. Pietele de licitatie sunt pietele puternic organizate si competitive unde preturile fluctueaza in sus sau in jos pentru a echilibra cererea si oferta. Pietele administrate sunt opusul pietelor de licitatie si este de remarcat ca in proportie de 100% forta de munca este negociata pe acest tip de piata. Pietele fortei de munca pot fi sindicalizate sau nesindicalizate.Pe pietele sindicalizate rigiditatea salariilor este foarte mare, ele fiind de regula negociate o data la trei ani. Mai mult, muncitorii sindicalizati accepta rareori reduceri de salarii chiar in situatia cand ii ameninta spectrul somajului. In cadrul pietei de munca sindicalizate timpul de management, necesitat de fiecare data cand se fixeaza un nou acord colectiv de salarizare este lung si de aceea este costisitor. Din aceasta cauza multi economisti considera ca sursa a inflexibilitatii salariilor tocmai costurile compensarii administrarii acestora, costuri foarte ridicate.Pe pietele nesindicalizate fixarea salariilor este mai putin costisitoare, dar tot necesita timp indelungat de management.
3 INFLATIA Deflatia
este un proces monetar-material caracterizat prin scaderea durabila,
pe termen lung a nivelului preturilor. Dezinflatia este un
proces monetar-real care se manifesta prin incetinirea durabila
si autointretinuta a ratei de crestere a nivelului general
al preturilor. Stagflatia presupune cresterea in paralel
a inflatiei si a somajului. Inflatia este rapida iar
PIB stagneaza sau creste foarte lent. Slumflatia presupune
o inflatie accelerata pe fondul scaderii PIB. Declansarea
fenomenului inflationist poate fi urmarea importarii acestuia
din alte economii, mai ales atunci cand moneda importatorilor e mai slaba
decat a exportatorilor de inflatie. Manifestarile specifice
fenomenului inflationist sunt: cresterea preturilor, deficitul
schimburilor cu strainatatea, scaderea calitatii
vietii, cresterea armatei de someri, conflicte salariale,
falimentul unitatilor neeficiente. In mecanismul de producere a
inflatiei distingem patru etape:
declansare, derulare, extindere si stagnare. Declansarea
inflatiei este provocata de o serie de dezechilibre. Efecte ale inflatiei In primul rand,
inflatia duce la redistribuirea veniturilor si a averii membrilor
societatii. , In urma cresterii preturilor si a
devalorizarii banilor, achitarea ratelor va fi mult mai usoara.
Altii vor cunoaste pierderi din cauza inflatiei deoarece dispun
de numerar, hartii de valoare, care sunt supuse unui proces de depreciere. Sunt
dezavantajati din cauza inflatiei cei care traiesc dintr-un
venit fix, ca de exemplu, salariatii, pensionarii etc. Un alt aspect negativ al inflatiei este
legat de distorsiunile aparute in raporturile relative ale
preturilor. Masurarea inflatiei
unde I poate fi IPC, IPP sau deflatorul PNB. Indicele preturilor de Consum(IPC). "Indicele Preturilor de
Productie" (IPP), "deflatorul
PNB" este un indice al preturilor pentru intregul PNB si se calculeaza
ca un raport intre PNB nominal si PNB real.Agentii economici
pe piata Si in societatile moderne
familia, menajul, adica gospodaria casnica, reprezinta cea
mai mica unitate organizatorica a economiei. Structura
partii din venitul familiei destinata consumului poate fi
reliefata apeland la urmatoarele criterii: natura nevoilor
satisfacute, aparitia in timp a cheltuielilor si natura
lor.Dupa natura nevoilor satisfacute avem: 1) cheltuieli
destinate bunurilor care satisfac nevoi primare (hrana, imbracaminte,
locuinta, sanatate) si 2) cheltuieli destinate
bunurilor care satisfac nevoi secundare (instructie, sport,
calatorii, arta) Dupa criteriul aparitiei in timp a
cheltuielilor distingem: 1) cheltuieli pentru bunuri care se consuma
tot timpul (paine, lapte, carne, etc.) si 2) cheltuieli pentru bunuri
discrete care se procura la intervale mai mari de timp (mobila,
automobil, frigider, televizor color). Dupa natura cheltuielilor
deosebim: 1) cheltuieli fixe (chirie, lumina, gaz, plata ratelor,
cheltuieli pentru alimente, transport, etc.) si 2) cheltuieli liber
disponibile. Economiile au rolul determinant in constituirea averii
familiilor. Intr-o economie de piata productia este
organizata in firme. O firma de afaceri este o unitate
economica in cautarea profitului. Intr-o economie de piata
firma este in centrul procesului economic. In urma informatiilor pe care
le poseda cu privire la piata, firma decide: ce produce si
in ce cantitate, cum isi diversifica produsele si
productia, cum se restrange sau cum se extinde, cat personal
angajeaza si cum il salarizeaza, pe ce piete patrunde,
etc. Proprietatea privata si cea colectiva: 1) firme private, 2)
firme de stat sau publice si 3) firme mixte. Dupa numarul subiectilor
proprietari firmele se pot grupa in: 1) firme individuale, 2) firme asociative
(cooperatiste) si 3) corporatii. Firma individuala- cu proprietar unic.
Principalele avantaje: 1) controlul integral al proprietarului asupra firmei;
2) complicatii legale minime, deoarece deciziile sunt luate de o singura persoana - proprietarul;3) impunerea acestui gen de firme este mica pentru ca si veniturile realizate sunt, de regula, mici. Dezavantajele: 1) o astfel de firma trebuie sa se bazeze in exclusivitate pe capitalul proprietarului, posibilitatile de atragere a noi surse de capital limitandu-se la imprumuturile bancare acordate de obicei in termeni de imprumut ipotecar. Nici un alt intreprinzator nu este interesat sa-si aduca partea de capital atata timp cat nu poate exercita controlul asupra utilizarii ei
2) raspunderea nelimitata a proprietarului firmei pentru activitatea ei economica se refera la consecintele situatiei in care firma a acumulat datorii si nu poate face fata platilor. In acest caz proprietarul raspunde nu numai cu capitalul investit, ci si cu intreaga lui avere (de cele mai multe ori in practica se eludeaza cerintele principiului raspunderii nelimitate prin trecerea posesiunilor pe numele membrilor familiei). Firma asociativa - parteneriatul Asociatia este o forma de existenta a firmelor in care proprietatea apartine unui numar determinat de asociati. Asocierea se face in scopul reunirii capitalurilor si experientei in domeniile in care aceasta se cere.Avantajele:1) accesul la un capital mai mare, capital care reuneste de fapt capitalurile partenerilor de afaceri;
2) marimea impunerii se incadreaza intre limite acceptabile pentru parteneri.Dezavantajele1) dificultatea luarii deciziilor care rezida din necesitatea dobandirii consensului partenerilor in problemele vizand viata firmei; 2) in stransa legatura cu neajunsul de mai sus se impune sa evidentiem ca acordurile de parteneriat presupun manevre legale complicate pt a cumpara sau vinde unele parti 3)raspundere nelimitata pentru obligatiile companiei (al carei inteles l-am explicat la firma individuala). Corporatia - societatea pe actiuni Corporatia este forma de existenta a unitatii economice cu cea mai mare extensie in lumea contemporana. Este denumita si societate pe actiuni Avantajele:1) corporatia este o "persoana juridica" (in aceasta calitate ea poate cumpara si vinde bunuri si servicii, poate imprumuta bani si, nu in ultimul rand, poate produce bunuri si servicii incheind contracte in care se constituie ca parte). Poate fi actionata in judecata si poate actiona in judecata in propriul nume fara a se cere acordul miilor de detinatori de actiuni, al proprieta
2) corporatia este un dispozitiv aproape perfect pentru atragerea capitalului privat, pentru constituirea marilor capitaluri imperios cerute de realitatile productiei contemporane 3)raspunderea limitata este secretul principal al viabilitatii acestei forme de existenta a firmei (datorita acestei prevederi investitorul este responsabil numai pana la cuantumul sumei investite in actiuni. 4)conducerea relativ facila a operatiilor in cadru corporatiei se datoreaza separarii functiei de proprietate (indeplinita de actionari) de functia de conducere (indeplinita de managerii angajati). 5) corporatia este forma de organizare a firmei de afaceri care asigura cea mai mare stabilitate Dezavantajele: 1) dubla impunere este principalul dezavantaj al corporatiei. 2) conflictele de interese intre management si actionari, constituie o frana in bunul mers al activitatii firmei. Tipuri de firme in tara noastra: -dupa forma de proprietate: intreprinderi particulare, de stat si mixte;
- dupa forma de organizare: intreprinderi individuale, asociatii si societati pe actiuni. Regia Autonoma (R.A.) este acea forma de intreprindere cu personalitate juridica care are ca obiect de activitate exploatarea si valorificarea in scopul obtinerii de profit a unor bunuri aflate in proprietatea statului. Societatile comerciale (S.C.) sunt intreprinderi care au personalitate juridica si sunt organizate sub urmatoarele forme:
1) societati comerciale de persoane a) in nume colectiv (S.N.C), b) in comandita simpla
2) societati comerciale de capitaluri. a) societate comerciala in comandita pe actiuni, b) societate comerciala pe actiuni. Societatea cu raspundere limitata (S.R.L.).
2) conflictele de interese intre management si actionari, constituie o frana in bunul mers al activitatii firmei. Tipuri de firme in tara noastra: -dupa forma de proprietate: intreprinderi particulare, de stat si mixte;- dupa forma de organizare: intreprinderi individuale, asociatii si societati pe actiuni. Regia Autonoma (R.A.) este acea forma de intreprindere cu personalitate juridica care are ca obiect de activitate exploatarea si valorificarea in scopul obtinerii de profit a unor bunuri aflate in proprietatea statului. Societatile comerciale (S.C.) sunt intreprinderi care au personalitate juridica si sunt organizate sub urmatoarele forme:1) societati comerciale de persoane a) in nume colectiv (S.N.C), b) in comandita simpla
2) societati comerciale de capitaluri. a) societate comerciala in comandita pe actiuni, b) societate comerciala pe actiuni. Societatea cu raspundere limitata (S.R.L.).
4 Teoria utilitatii marginale Utilitatea este totalitatea insusirilor fizice, chimice, estetice, etc. ale bunurilor si serviciilor. Pe masura ce se consuma cantitati succesive dintr-un bun oarecare, satisfacandu-se nevoi ale consumatorului, utilitatea acestora pentru cel ce le consuma descreste. "Utilitatea totala"( UT) este satisfactia totala ce deriva din posedarea unei anumite cantitati dintr-un produs iar "utilitatea marginala" (UM) este satisfactia pe care o obtinem prin posedarea unei unitati suplimentare de produs sau satisfactia care se pierde prin renuntarea la o unitate de produs. Legea utilitatii marginale descrescatoare guverneaza comportamentul consumatorului. Orice cumparator isi planifica consumul in asa fel incat fiecare produs cumparat sa-i aduca aceeasi utilitate marginala pentru fiecare ban cheltuit. Utilitatea marginala normala a unei unitati monetare in conditii de echilibru al consumului se numeste "utilitate marginala a venitului". Ea corespunde satisfactiei suplimentare ce o poate aduce consumul unui bun in valoare de o unitate monetara.
unde UMi este utilitatea marginala a produsului i si Pi este pretul produsului i.
