Relatia dintre departamentul de audit intern si autoritatea de supraveghere

Relatia dintre departamentul de audit intern si autoritatea de supraveghere

Relatia dintre autoritatea de supraveghere si departamentul de audit intern al unei banci ar trebui sa fie una bivalenta: pe de o parte, de control exercitat de catre autoritate asupra activitatii de audit intern, iar pe de alta parte, de colaborare.

"Autoritatea de supraveghere bancara ar trebui sa evalueze activitatea departamentului de audit intern al bancii si, in cazul in care rezultatul este satisfacator, se poate baza pe  aceasta pentru a identifica domeniile cu risc potential"[1].

Aceasta reprezinta o abordare indirecta pentru evaluarea eficientei si calitatii sistemului de control intern, din care face parte si auditul intern. Evaluarea activitatii desfasurate de auditul intern se poate face pe baza principiilor si regulilor cuprinse in reglementarile bancare referitoare atat la organizarea si functionarea auditului intern, cat si la sistemele de control intern si de administrare a riscurilor, pe baza statutului auditului intern si a codului de conduita a auditorilor interni.

In cazul in care "supra-controlul" intr-o banca este de o calitate satisfacatoare, autoritatea de supraveghere poate prelua rapoartele acestuia pentru a identifica problemele sistemului de control intern din cadrul bancii sau pentru a identifica ariile cu risc potential care nu au intrat recent in vizorul auditului intern.

In ceea ce priveste colaborarea dintre autoritatea de supraveghere si departamentul de audit al bancii, Comitetul privind Supravegherea Bancara de la Basel opineaza ca ar trebui sa aiba loc consultari periodice intre cele doua parti in care sa se discute domeniile cu risc si masurile luate pentru acoperirea riscurilor. Totodata, aceste discutii ar trebui largite la nivelul intregului sistem bancar, pentru subiecte de interes comun, ce tin de politici si de reglementari.   Comentariile Comitetului in legatura cu relatia de colaborare merg pana la a sugera ca autoritatea de supraveghere sa fie un "scut" de protectie al conducatorului departamentului de audit intern al unei banci, care sa-l protejeze de masurile pe care conducerea bancii "deranjata" de sesizarile acestuia le-ar putea lua.

Aceste recomandari au fost aplicate in practica, dupa cum releva studiul Comitetului de la Basel[2]; organismele de supraveghere evalueaza munca departamentelor de audit din bancile pe care le controleaza prin intalniri periodice, evaluari la fata locului si rapoarte. Totodata, au loc consultari pe probleme de functionare a departamentului de audit, de reglementari in domeniul supravegherii si implicatiile acestora asupra controlului intern si a auditului intern.