|
|
|
SISTEMUL RESURSELOR FINANCIAR
1. Continutul resurselor financiare publice si alocarea acestora
Economia moderna este caracterizata de fenomenul cresterii mai rapide a necesarului de resurse decat a posibilitatilor de procurare a acestora.
Resursele au un caracter limitat in timp ce cererea de resurse prezinta o accentuata tendinta de crestere.
Resursele sunt elemente ale bogatiei unei natiuni. Acestea provin in cea mai mare parte din produsul intern brut si sunt utilizate pentru consum, formare bruta de capital (investitii) si pentru export.
Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare indeplinirii obiectivelor economice si sociale ale programelor guvernamentale intr-o perioada de timp determinata.
Resursele financiare generale ale societatii cuprind:
a) resursele financiare ale autoritatilor si institutiilor publice;
b) resursele intreprinderilor publice si private;
c) resursele organismelor fara scop lucrativ;
d) resursele populatiei;
Volumul resurselor financiare ale societatii depinde de marimea produsului intern brut precum si de posibilitatea apelarii la resursele financiare externe (credite bancare, ajutoare nerambursabile etc.)
Avand in vedere distinctia dintre finantele publice si cele private se pune problema raportului existent intre resursele financiare publice si resursele financiare ale societatii. Acesta este un raport ca de la parte la parte la intreg, deoarece resursele financiare ale natiunii au o sfera de cuprindere mai mare.
Resursele financiare publice includ resursele financiare ale administratiei centrale si locale, resursele necesare protectiei si asigurarilor sociale, precum si resursele financiare ale institutiilor si autoritatilor publice autonome.
Asadar, resursele financiare publice impreuna cu resursele financiare private constituie resursele financiare ale societatii.
Dat fiind caracterul limitat al resurselor in general si implicit al resurselor financiare publice se pune problema alocarii optime a acestora in scopul producerii tuturor categoriilor de bunuri publice, private si mixte.
Productia de bunuri publice si raportul dintre acestea si bunurile private sunt determinate de modul de alocare a resurselor intre sectorul public si cel privat.
In conditiile pietei imperfecte ce caracterizeaza economia modern, statul actioneaza direct in calitate de producator sau consumator de bunuri, dar poate juca si un rol interventionist pentru reglarea pietei.
Guvernului ii revine rolul de a asigura si distribui prin intermediul alocarii resurselor bunurile si serviciile publice.
In teoria finantelor publice se apreciaza ca alocarea efectiva a resurselor intre sectorul public si cel privat determina o anumita proportie intre acestea putandu-se accepta ca alocarea resurselor este optima daca cerintele consumatorilor sunt satisfacute la un nivel maxim prin intermediul sectorului privat si al celui public.
Mobilizarea de resurse financiare la dispozitia statului prin intermediul prelevarilor fiscale (impozite si taxe) determina diminuarea capacitatii financiare a contribuabililor si reducerea posibilitatilor acestora de a-si satisface nevoile prin cumpararea de bunuri private.
Comportamentul consumatorilor fata de bunurile publice si cele private, precum raportul dintre acestea sunt puse in evidenta de asa-numitele "curbe de indiferenta".
Acestea reflecta la un moment dat punctele in care preferintele consumatorilor pentru bunurile publice si cele private sunt egale, respectiv indiferente.
Structura resurselor financiar publice
In economia moderna se manifesta, asa cum precizam mai sus, tendinta de crestere a cererii de resurse financiare publice pentru satisfacerea nevoilor sociale intr-un ritm mai accentuat decat evolutia produsului intern brut.
Cererea de resurse financiare publice este determinata de volumul cheltuielilor publice. La un moment dat oferta de resurse financiare publice poate fi influentata de o serie de factori precum sunt:
a) factori economici: imprima, determina o anumita evolutie a produsului intern brut ceea ce poate genera sporirea veniturilor impozabile;
b) factori monetari (dobanda, credit, masa monetara) care-si transmit influenta prin pret: cresterea preturilor, accentuarea fenomenelor inflationiste, conduc la sporirea incasarilor din impozite si taxe;
c) factori sociali: presupun redistribuirea resurselor in scopul satisfacerii nevoilor de educatie, sanatate, asigurare sociala etc., ale membrilor societatii;
d) factori demografici: in anumite conditii pot influenta numarul populatiei active contribuind implicit la sporirea numarului contribuabililor;
e) factori politici si militari: pot imprima anumite particularitati politice, economice, sociale sau financiare, care sa asigure o multiplicare a resurselor financiare;
f) factori financiari: sintetizeaza influenta tuturor celorlalti factori prin dimensionarea cheltuielilor publice. In acelasi timp volumul cheltuielilor publice influenteaza nivelul deficitului bugetar a carui finantare poate necesita resurse suplimentare.
Existenta unei multitudini de factori de influenta a determinat aparitia unor noi tipuri de resurse avand drept efect diversificarea structurii resurselor financiare publice.
Privite prin prisma continutului lor economic, resursele financiare publice se structureaza astfel:
a) prelevari cu caracter obligatoriu;
b) resurse de credit public;
c) resurse de trezorerie;
d) resurse inflationiste (din emisiunea monetara fara acoperire).
Cea mai mare parte a resurselor financiar publice o reprezinta prelevarile cu caracter obligatoriu sub forma impozitelor si taxelor ale caror nivel este insa limitat si de cele mai multe ori insuficient.
Este cunoscut faptul ca incasarile din impozite nu pot spori rapid.
Masurile de majorare a resursele financiare de aceasta natura presupun fie modificarea cotelor de impunere, fie introducerea de noi impozite, masuri ce necesita girul (autorizarea, aprobarea) puterii legislative care nu se poate obtine rapid.
De aceea statul apeleaza la alte categorii de resurse pentru a acoperii nevoia la un moment dat.
Resursele de credit public se gestioneaza prin sistemul trezoreriei finantelor publice si constau in mobilizarea de catre stat sub forma de imprumut de pe piata interna sau externa a disponibilitatilor banesti temporar libere.
Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporara a deficitului de cont inregistrat de componentele bugetului general consolidat.
Trezoreria statului este o institutie publica in subordinea Ministerului de Finante Publice prin intermediul careia se realizeaza executia bugetara, adica se incaseaza veniturile si se efectueaza cheltuielile publice.
Trezoreria asigura pastrarea echilibrului intre venituri si cheltuieli pe parcursul executiei bugetare.
Pentru acoperirea eventualelor deficite de cont inregistrate de anumite bugete Trezoreria aloca din bugetul propriu resurse financiare de echilibru.
Resursele inflationiste sunt generate prin emisiunea monetara, fara o corespondenta reala in productia de bunuri si servicii.
Fenomenul inflationist poate genera sporirea incasarilor din impozite si taxe, dar pentru ca are implicatii negative in domeniu economic si social apelul la astfel de resurse este contraproductiv.
Structura organizatorica a statelor reprezinta un alt criteriu de grupare a resurselor financiare publice. In raport de aceasta distingem:
- resurse ale statelor de tip federal;
- resurse ale statelor de tip unitar.
In cazul statelor de tip federal structura resurselor financiare publice se delimiteaza in raport de palierele administrativ-teritorial astfel:
1. resurse financiare ale federatiei sau bugetului federal;
resurse financiare ale bugetelor, statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federatiei;
3. resurse financiare ale bugetelor locale.
La nivelul statelor de tip unitar, resursele financiare publice, se delimiteaza tot in raport de structura administrativ-teritoriala astfel:
a) resurse ale administratiei centrale;
b) resurse ale administratiei locale.
Privita prin prisma bugetului general consolidat structura resurselor financiare publice include:
a) resurse financiare ale bugetului de stat;
b) resurse financiare ale bugetului asigurarilor sociale de stat;
c) resursele financiare ale fondurilor speciale extrabugetare;
d) resurse financiare ale bugetelor locale.
In functie de ritmicitatea incasarilor la buget distingem doua categorii de resurse financiare publice:
1. resurse curente sau ordinare;
resurse extraordinare, incidentale sau intamplatoare.
Resursele ordinare sunt acelea la care statul apeleaza in mod obisnuit, frecvent, in conditii considerate normale si care se incaseaza la buget cu o anumita regularitate.
Resurse extraordinare sunt acelea la care statul apeleaza in situatii exceptionale, atunci cand resursele curente nu acopera cheltuielile publice (imprumuturile externe si interne, ajutoarele din strainatate etc.).
In raport de sursa de provenienta, distingem in cadrul resurselor financiare publice doua categorii:
1. resurse interne, provenite din interiorul granitelor tarii;
resurse externe, care au ca sursa piete externe de capital.
In Romania resursele financiare publice sunt structurate in raport de anumite criterii, potrivit structurii sistemului bugetar national.
Resursele sunt grupate in functie de regularitatea mobilizarii lor, precum si pe baza clasificatiei economice.
In Romania resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete denumit generic buget general consolidat, in conditiile asigurarii echilibrului financiar.
Potrivit structurii acestuia distingem urmatoarele categorii de resurse:
I. Resurse ale bugetului de stat, cu urmatoarea tipologie:
1. Venituri curente
a) venituri fiscale
- impozite directe
- impozite indirecte
b) venituri nefiscale
Venituri de capital (venituri din valorificarea unor bunuri ale statului, venituri din valorificarea unor bunuri de la rezervele nationale etc.)
3. Venituri din operatiuni financiare (incasari din rambursarea imprumuturilor acordate)
II. Resurse ale bugetului asigurarilor sociale de stat:
1. Contributii ale angajatilor si angajatorilor
Alte contributii
III. Resurse ale bugetelor locale:
1. Venituri curente
a) venituri fiscale
- impozite directe
- impozite indirecte
b) venituri nefiscale
Venituri din capital
3. Venituri din operatiuni financiare
IV. Resurse ale fondurilor speciale extrabugetare
Fondurile speciale extrabugetare se constituie pe seama unor venituri cu caracter fiscal, in special impozite si taxe indirecte, pentru finantarea unor cheltuieli publice expres precizate. Veniturile acestor fonduri au asadar o afectatie speciala. Aceste fonduri au caracter temporar, ele luand fiinta in raport de nevoile economiei publice.
In ansamblul resursele financiare publice din tara noastra se includ si resursele institutiilor publice cu caracter autonom. Acestea pot fi: resurse proprii, alocatii bugetare si resurse atrase (imprumuturi, donatii etc.)
